Doi dintre deţinuţii Penitenciarului Slobozia vorbesc despre…Închisoarea, cea de toate zilele

19

Primul gând, dimineaţa, atunci când gardianul strigă prezenţa în celulă. Anii aceia pierduţi, cu un rost greu de găsit. Şi felul în care viaţa îşi strecoară printre gratii întreaga ei prezenţă. 420 de bărbaţi găsiţi vinovaţi, şi miliardele de clipe în care să lupte cu vina, cu remuşcarea, cu resemnarea sau cu nepăsarea. După felul fiecăruia. Dar toţi cu dor de libertate. Penitenciarul de Maximă Securitate Slobozia îşi deschide porţile. Doar ca să le închidă cu zăvor, în urma lor.

Înăuntru

Bălţile formate după ploaia de cu noapte sunt ochiuri întunecate de apă, strânse în faţa închisorii. 6 bărbaţi, supravegheaţi de un gardian, le mătură încoace şi încolo, mai-mai le-or face să dispară.

Au haine de culoare maro, pe care le poartă cu număr. Privirile unora dintre ei sunt abătute, ale altora sunt animalice, primare. Femei în tot Penitenciarul sunt 5. Două doctoriţe, o doamnă psiholog, o asistentă medicală şi o doamnă jurist. Femeile lor sunt doar în amintiri.

Filtrul la intrarea în închisoare e sever, controlul ca la carte,  într-un spaţiu unde lui „INTERZIS” i s-a făcut loc să se aşeze şi să rămână.

Agentul principal de securitate îmi deschide zăvorul porţii ce dă spre una dintre curţile în care deţinuţii se plimbă. O curte mică, pătrată, înconjurată de ferestre cu gratii. E cu puţin timp înaintea prânzului, nu e nimeni în curte, dar la ferestre se ivesc chipuri, auzind zăvorul tras cu zgomot.

Deţinuţi închişi pe viaţă nu mai sunt acum în Penitenciarul Slobozia. Dar condamnaţi cu ani grei sunt. Pedepse de peste 20 de ani. Cei sălbăticiţi sunt cei cu ani grei şi cu regim de detenţie închis.

Regimul închis e definiţia neoficială a celor cărora li s-au făcut multe rapoarte. Iar rapoartele înseamnă bătăi, cuţite confecţionate înăuntrul închisorii, insubordonare în faţa gardienilor, refuzul de a participa la vreuna dintre activităţile sociale şi de grup.

Pentru a merge la şcoală, de exemplu, deţinuţii sunt şi plătiţi, şi primesc şi zile, cum spun ei. Asta înseamnă că pentru o lună de şcoală, primesc 15 zile în minus la pedeapsă. De altfel, traiul din închisoare, cu mesele consistente, cu televizor, ziare, vizite, a fost subiectul controversat al multor discuţii. Nu mi le-am propus şi eu. Am să vă înlesnesc doar cunoaşterea a doi dintre foarte tinerii deţinuţi închişi aici, la capăt de oraş.

Pentru că nu am avut voie să intru în celulă, întâlnirea cu ei s-a petrecut într-o sală de clasă improvizată. O cameră destul de mică, cu bănci de şcoală, cu ferestre largi, în care se intră şi din curte şi din holul pe care sunt înşirate celulele. Şi din cabinetul psihologului tot în sala de clasă nimereşti. La fel, din capela preotului.

29 dintre cei 420 de deţinuţi, câţi are acum închisoarea, sunt foarte tineri. 18-21 de ani. Celulele lor sunt separate, dar asta-i singura diferenţă, în rest, intră în contact cu toţi ceilalţi condamnaţi.

Evadatul

Florian Neagu are 19 ani, şi a primit iniţial 16 luni pentru furt. Găsit vinovat, trimis la închisoare, din Călăraşi în Slobozia. Caz clasat. Era clasa a 10-a când s-a întâmplat. Şi exact senzaţia unui liceean ajuns din întâmplare aici mi-a lăsat-o pe tot parcursul convorbirii. Dacă nu ar fi fost atâţia gardieni în jur. E timid, hainele îi sunt colorate, are în ureche un cercel cu o piatră albastră. Se uită la Discovery şi citeşte tot ce-i pică în mână. Şi a evadat. Aici, un fir invizibil se rupe:

„Trecuseră doar 4 luni, am fost pus pe regim deschis, pentru că nu aveam nici un raport, mă comportam bine, ieşeam la activităţi. Voiam şi vreau şi acum să scap de aici. De abia aştept, mai am 6 luni până la comisie… Dar atunci eram la Bragadiru, unde era un punct de lucru şi munceam mai mulţi. Apelul se făcea din două în două ore. Am stat la cel de la 1 după-amiază, apoi am căutat un moment potrivit să fug. Gardienii erau pe la bucătărie, am profitat şi am plecat, pur şi simplu. Am trecut satul, am ieşit la ocazie şi am vrut să mă întorc la căminul din Călăraşi, unde stătem după ce părinţii mei au murit. Şi în Ciulniţa, în gară, m-a recunoscut un poliţist care ştia că sunt la închisoare. I-a chemat, m-au luat şi m-au adus înapoi. Acum aştept doar să treacă zilele, să ajung în faţa comisiei de examinare şi poate voi primi o reducere a pedepsei. Numai la asta mă gândesc…”

Despre cum sunt zilele la închisoare, spune:

„Mă trezesc, e masa de dimineaţă, pe la 6-7, apoi apelul în celulă, prezenţa, patul făcut, celula curată… sunt şi controale neanunţate, nu doar astea… oricum, cred că cei din celula mea sunt cei mai liniştiţi din toată închisoarea. Am cerut să stau cu ei pentru că nu sunt deloc potrivit cu locul ăsta. Îmi pare rău că am ajuns aici şi nu m-aş mai întoarce niciodată.”

Se joacă în tot timpul ăsta cu mâinile, şi îmi mai spune când îl întreb dacă are prieteni aici, înăuntru:

„În închisoare nu ai prieteni, ai doar nevoie de ei, şi ei de tine… dar nu există prieteni… eu încerc să mă ţin departe de toţi, să fac, să particip la toate activităţile, doar să mă văd plecat. O singură dată m-am bătut, când nu am mai putut evita. După ce am evadat, am fost trecut la maximă siguranţă, şi acolo, unul dintre deţinuţi m-a lovit cu o sulă, şi a trebuit să mă apăr. Dar a fost singura dată când m-am bătut aici. Sper că şi ultima.”

Acasă are o prietenă care mai vine pe la el, şi mai are şi o soră, Ilinca. Ika, cum şi-a tatuat pe încheietura mâinii. Ochii lui sunt trişti, e lacom să vorbească cu cineva şi ar mai sta de vorbă.

Televizorul e tot acolo şi dacă se întoarce mai târziu în celulă

După ce va trece în stradă poarta închisorii, spune că nu-i va fi frică, dacă a putut trăi aici, o va putea face şi afară. Vrea să meargă la bunica lui, şi să-şi termine şcoala. Oamenii n-au decât să-l vorbească. E foarte tânăr, va putea să uite şi poate şi cei din jur vor fi îngăduitori cu el şi nu-l vor trata diferit. Îşi ia la revedere atât de timid încât nu poţi să nu te gândeşti că e curios cum de a avut curaj să evadeze.

Corleone cel Mic

Suraj Petru Zamfirache. 20 de ani. Opusul lui Florian. Deşi nu am cerut, aşa s-a întâmplat, ca ei să fie reprezentativi, în grosso modo, pentru cele două categorii în care pot fi împărţiţi cei ce umplu închisorile. Suraj e efervescent, râde, e bine-dispus şi gata să vorbescă despre orice l-aş întreba.

A primit 2 ani şi 10 luni, pentru că „am tâlhărit 3 băieţi, în Feteşti. Am abuzat de încrederea lor, pe doi dintre ei i-am tăiat pe mâini. Nu, nu mi-a părut rău de ei. Aşa, sincer…”

E un condamnat cu regim închis, care ţine la etichetă. Asta vrea el să afle toată lumea.

„Aici, fiecare e cu gradul lui. Aşa se face ca lucrurile să meargă. Sunt orgolii mari. Vine unul nou, îi spunem care cum suntem. Dacă nu respectă şi vrea el să fie mai tare, ne batem. Şi trebuie să înţeleagă până la urmă.”

Se laudă că umblă cu „ăia mari”. Iar „ăia mari”, cum le spun ei, sunt deţinuţi care fac un fel de turism de penitenciar, plimbându-se prin închisorile din ţară, ca să-şi facă cunoscut numele ca interlopi.

Ştiu să lovească şi cu cuţitul şi să şi bată fără să lase urme. Au tăiat şi gât de om. Dar Suraj n-ar face-o. Aşa spune. Totuşi, are o atracţie faţă de mediul acesta:

„Eu nu zic că nu mă mai întorc. Că dacă ştii să te descurci, nu e rău la închisoare. Tata mă aşteaptă acasă, să mă cuminţesc, să-mi găsesc şi eu de lucru, să mă duc la casa mea. Dar ştiu eu ce-o să fie?”

Cu entuziasm vorbeşte doar despre grafitti. Acum câteva săptămâni a desenat şi el peretele interior al închisorii, împreună cu alţi graferi, elevi ai Liceului de Artă şi ai Liceului M. Viteazu. Mi-ar mai arăta şi altele, dar desenele lor stau în cabinetul doamnei psiholog, iar doamna are pe cap o comisie de la Bucureşti, venită în vizită la Penitenciar în acea zi, şi nu are timp pentru noi. Spune că ar desena şi mai mult, dacă ar avea cu ce. Din acest motiv îşi şi direcţionează talentul spre tatuaje. Aici, toţi se tatuează. Şi, pentru că nu au materiale la îndemână, improvizează, asumându-şi tot felul de riscuri.

Au un singur ac, făcut dintr-un vârf de pix, înroşit cu bricheta şi îndreptat cu unghiera, la ambele capete. Iar tuşul îl fac din „tălpi de papuci. Luăm gumă din asta de pe talpă, îi dăm foc, tot fumul îl acoperim cu o bucată de sticlă, iar apoi răzuim sticla înnegrită, punem puţină apă şi avem tuş.”

Îmi arată tatuajele lui, printre care un semn al dolarului. Un prilej să-i văd mulţimea de tăieturi de pe mâini şi braţe.

Controlul le găseşte frecvent cuţite ascunse sub saltea, făcute din cozi de linguri frecate pe ciment până prind tăiş. Bătăile sunt crunte în închisoare. Iar un deţinut versat se deosebeşte de unul nou prin faptul că ştie să dea cu un cuţit fără să omoare şi să lovească fără să lase semne.

La fel cum se remarcă reuşind să trăiască regeşte, fără un ban. Aici nu există bani, nu-i vede nici vânzătoarea de la chioşcul închisorii. Acolo au un fel de conturi. Iar înăuntru, ciocolata, cafeaua, hainele sunt singurele monede de schimb. Pentru ele, se fac comisioane.

L-am întrebat pe Suraj, dacă  măcar s-a gândit şi el să evadeze. Mi-a răspuns:

„De evadat? Niciodată. N-aţi auzit de ăla de la Poarta Albă? Taică-meu zice să vin, să mă fac băiat cuminte…, de unde? Mă bag în clanuri, să-mi fac un nume. O dată mori, vorba lui Corleone.”

Acest mic Corleone, cum ar vrea el să fie, nu primeşte vizite decât când le cere, spune că-l amărăsc cei de acasă, că-i e tare dor de ei şi că îi vine greu să-i vadă când pleacă.

De primit vizite primesc cam 3 pe lună, şi tot atâtea pachete, dar cu mâncare sigilată. Normele europene nu-i mai lasă cu găina friptă. Au protestat ei la început, dar fără rost.

Oricum, se mulţumesc că cineva mai vine pe la ei. Pe mulţi, cei de acasă, i-au făcut uitaţi.

Viaţa i-a mutat în închisori, şi acum aici e lumea lor

„Nea Mihăiţă”, cum îi spun cei mai tineri dintre deţinuţi, este un gardian, în fapt, bărbat în toată firea, de care ascultă mai mult decât de alţii. Când m-a condus spre ieşirea din curtea închisorii, „nea Mihăiţă” mi-a spus, lămurindu-mi modul în care deţinuţii se plimbă de la o închisoare la alta:

„Îşi provoacă câte o «afacere», sau pun pe cineva să-i dea în judecată pentru ceva, şi în timpul procesului, penitenciarul din zona respectivă trebuie să-i preia. Aşa ajung să se plimbe prin închisori. Rahova, Poarta Albă… le spune ba unul, ba altul, că e viaţă acolo, că e mai frumos, e mai uşor… pot câştiga şi bani dacă ies la muncă… sau unii, pur şi simplu, vor să-şi construiască un nume ca interlopi, în închisori. În atâţia ani, se plictisesc. E o lume diferită de cea de afară. Unora nu le pare rău niciodată pentru ce au făcut, unii realizează doar pentru că trece timpul şi li se face dor de cei de acasă. E un proces complicat. Sunt oameni foarte diferiţi între ei, şi undeva s-a întâmplat să greşească grav. Nu cred că afară din închisoare au parte de înţelegere. Unii din cauza asta se şi întorc… Cum spuneam, nu e deloc uşor să ajungă pe o cale mai bună… cei care vor să primească ajutor, chiar trebuie ajutaţi.”

Mădălina FURIŞ

19 comentarii

  1. in fatza cuminti pe la spate hiene….stiu lucrurile astea mai bine ca orice …mai ales k acel florin zis evadatul vrea sa impresioneze si sa fie mielusel poate poate va interveni si pentru el cnv cu o vorba buna dar ..in fond este un catel ascultator si primeste ordine murdare din parte unora din penitenciaru slobozia….se baga la batai si alte chestiii…..ma bucur foarte mult k nu i s-a aprobat cerea de liberare conditionata….

  2. imi pare rau pentru voi toti cei de acolo si sper k atunci cand iesiti sa nu mai incalcati legea pt k vedeti cat este de greu acolo mai ales gandul la famile uni sunteti acolo pt bani ali din orgoliu nebunie iar alti din-ntr-o simpla prostie tota lumea vrea o viata mai buna dar asta nu insamana k tr sa furi sa sa faci alte infractiuni pt a face bani stiti cum se spune” sarac dar curat” omeni de afara sunt rai si va considera animale salbatice dar eu stiu ka multi dintre voi au un suflet bun si milos va doresc numai bn fie k Dumnezeu sa va ajute si sa faca secundele zile in toate penitenciarele. eu nush prea multe despre puscarie dar va sfatuiesc sa participai la toate activitatile de acolo si sa lasati orgoliu deoparte va doresc o viata linistita zile cat mai senine multa sanatate dumnezeu sa va ajute

  3. ~ 70% din puscariasi sunt recidivisti. cca 80% din “primari” au avut deja prima clementa cu suspendare .
    Din pacate cifrele astea spun ca soiul prost si alegerea persoanala spun cuvantul, merita la gratii ca nu vor si n-au chef de viata cinstita.

  4. la slobozia nu este totul asa roz cum se spune ca am fost si eu acolo 4 ani si si cei care se lauda sunt de fapt sagetile altora si sunt oblagati sa bata sau sa taie pe cineva
    eu nu vreau sa ma laud cu nimic dar pana si gardieni sunt corupti acolo deci cei slabi nu pea au nici o sansa decat daca are familia bani si daca se duce la comandant sau la gardian nu al ajuta cu nimic

  5. si la gabori trebuie sa dai ceva sa nu ati iei amanare la comisia de liberare sau ca sa te ajute cu o problema minora ce sa mai zic de una majora
    si cand se duc cei de la televiziune acolo ai pune pe detinuti deai lor sa vorbeasca ca sa nu afle nimeni ce se antampla cu adevarat acolo
    dar si daca ar spune unul care este anchis acolo sau an alta anchisoare ceva viata lui ar fi un calvar
    asa io face gardienii si detinuti lor “cei de treaba”

  6. Băăi administraţia penitenciarelor,ce pln îi învăţaţi p’ăşti tembeli să umble cu calculatorul să ne polueze siteurile!! Dacă nu-i calificaţi ca pe mike,nu-i lăsaţi să-nveţe nici solitaire,că trebuie să le daţi şi certificate de competenţe şi aptitudini))

  7. Să vezi faulturi de roşu,mikuţule….voiam să mă las de postat,că-mi face rău la ochi…dar schimb plasma,ochelarii…nevasta…şi tot nu vă las linişţiţi leprelor băsiste!!!

  8. @danut: mai, idiotule, ceea ce-l caracterizeaza pe un prost este realitatea ca nu-si da seama ca e prost! Tu compari Guvernul BOC cu CEL MAI MURDAR GUVERN AL RO? A fost, cretinule, vreodata Boc acuzat de plagiat? Dar ministrul Funeriu? Dar ministrii de la transporturi, au sfarsit prin a fi condamnati? Iata domeniile unde leprele usl numite ministrii s-au perindat cel mai mult: Justitie, Sanatate, Invatamant! Vai de biata RO!…

  9. Dacă fu guvernul Boc aşa bun..dc l-aţi schimbat cu vita Kobe? Şi de ce aţi pierdut maimuţoiule alegerile…şi locale şi parlamentare….de eraţi maimuţe acoperite prin ARd..API=?))))9 AAAA e justiţia independentă cu neagra la dna şi bişoanca la CSm şi alţi patrupezi la CCR)))

  10. ssi cica,,, ce draq vb voi aicea aia se chinuie saracii prin puscarie si voi va dati cu presupusu ,,,pa plm stati si voi acolo 2 3 luni si apoi sa vedem ce m ai aveti de zis va bateti cap in cap unii cu altii dar nu stiti greul d acolo ,,, asa ca mucle

Lăsați un mesaj

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.