Din aceşti bani 1,7 miliarde de lei se „toacă” pe comisioane, pe tot felul de „alte cheltuieli diverse şi neprevăzute” şi, bineînţeles, pe proiectarea realizată de către SC PRORENT SA – firma  consilierului local Emil Constantinescu care pare că s-a abonat la banii publici.     

Golănia atribuirii printr-un fel de „încredinţare directă” a Studiilor de Fezabilitate pare să nu mai aibă leac în Ialomiţa condusă de PSD. Cum consilierii locali sunt, în marea lor majoritate, membri ai PSD, fireşte că n-are cine să se mai opună nesimţitei practici prin care cam aceloraşi firme de proiectare li se bagă bani publici în conturi. Nu ne interesează dacă la urechile celor de la Curtea de Conturi a ajuns bârfa potrivit căreia puşculiţa de partid este alimentată şi din banii proveniţi din diferenţa dintre preţul de bun simţ care-ar fi putut lesne fi acceptat în plata efectuată din bugetele locale şi preţul exorbitant acceptat unilateral de către fiecare „ordonator de credite” în parte. Şi nu ne interesează, în primul rând, pentru că ştim că actele financiar-contabile ale administraţiei publice locale sunt controlate nici măcar „din an în paşte” ci la patru-cinci ani o dată. Şi dacă deoarece la conducerea acestei instituţii a statului – SINGURA care-i poate controla pe primari şi pe preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa, ca ordonatori de credite! – s-au aflat şi se află oamenii PSD. Cum de anul trecut Curtea de Conturi se află pe mâinile PSD-istului Nicolae Văcăroiu şi-ale  hoardelor de funcţionari extrem de bine plătiţi ce-şi activează în aşa-numitele Camere de Conturi e lesne de înţeles cum de este posibil să se petreacă astfel de plăţi încadrate de mulţi la categoria „matrapazlâcuri”.        

Scumpa reabilitare a coşmeliilor   

Pe Ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local al municipiului Slobozia a figurat, printre altele, proiectul de Hotărâre prin  care consilierilor locali li se spunea că în conformitate cu Normele europene „pentru îmbunătăţirea funcţionării Staţiilor de pompare ape menajere precum şi realizarea optimizării consumului de energie electrică se propune realizarea unei clădiri compusă din atelier mecanic şi grup sanitar (WC şi duş) pentru fiecare Staţie de pompare” Ca nu cumva cineva să creadă că aceste Staţii de pompare au cine ştie ce mare importanţă în ceea ce priveşte siguranţa cetăţenilor şi, pe cale de consecinţă, ele trebuie să fie dotate corespunzător vă atrag atenţia că prin Staţiile alea se scurg mizeriile provenite din chiuvetele de la bucătăriile locatarii, din căzile în care se îmbăiază populaţia şi din WC-urile în care ne uşurăm cu toţii de cele nevoi…Sigur, nimeni nu spune că salariaţilor societăţii URBAN nu trebuie să le creăm condiţii bune de muncă şi, prin urmare, aceste coşmelii nu trebuie să arate cât de cât civilizat! Dar, de aici şi până la a ni se cheltui peste 16 miliarde de lei pentru doar şase Staţii ar trebui să fie „o cale-atât de lungă” mai ceva ca aceea despre care vorbea Eminescu. Curioasă să văd cum arată Staţiile despre care se vorbeşte în Expunerea de motive întocmită în baza Referatului Direcţiei Tehnice din cadrul Primăriei Slobozia am luat maşina redacţiei şi am făcut un tur al oraşului oprindu-mă la fiecare dintre cele şase Staţii. Cum arată cele mai multe dintre ele puteţi vedea în fotografiile anexate acestui articol. În afară de Staţia Cuza Vodă (cea de lângă Tribunalul Ialomiţa) care a fost şi este cu-adevărat îngrijită de către cei ce trebăluiesc pe-acolo, celelalte arată de-a dreptul revoltător dacă este să ne gândim la faptul că ele fiinţează în imediata apropiere a blocurilor, aşa cum este cea din zona de Nord a oraşului cunoscută ca zona „500” şi că această imagine nu dă bine la impresia edilitar-gospodărească şi-aşa de-a dreptul jalnică pe care ţi-o lasă acest cartier.

Proiectul costă cel puţin 350 de milioane

Cum spuneam, Emil Constantinescu nu este numai directorul SC PRORENT SA, firma care a pus mâna pe binecunoscuta clădirea „Proiectări” situată peste drum de spitalul din Slobozia. Domnia-sa este şi consilier local din partea PSD şi, pe cale de consecinţă, unul dintre puţinii proiectanţi intraţi în graţiile edilului-şef care, împreună cu subalternii lui pe linie de partid, are un rol hotărâtor în creşterea încasărilor firmei PRORENT SA ca urmare plăţilor efectuate din banii publici. Cum dracului de, în cazul lui Emil Constantinescu, primarul nu mai consideră că-i „conflict de interese” nu ştiu! Că parcă în mandatul trecut, ori de câte ori venea vorba despre proiectele întocmite de arhitectul Chiriţă (şi dumnealui, consilier local!) Ionaşcu nu se sfiia să ia atitudine deşi, de cele mai multe ori, banii încasaţi de Chiriţă pentru un SF sau altul nici nu erau suportaţi de la bugetul local. Recunosc că în decursul anilor de când mă preumblu pe la şedinţele de Consiliu Local, amiciţia mea cu domnul Constantinescu a suferit majore modificări comportamentale declanşate, fireşte, în momentul în care l-am tot văzut răsplătit regeşte din bugetul local pe care şi eu ca patron de mass-media îl alimentez cu bani reprezentând Impozite şi Taxe stabilite la cote nemernic de mari de către PSD-işti ca el. Am făcut această precizare ca să înţeleagă şi consilierul că atâta vreme cât a făcut afaceri cu persoane fizice şi/sau firme particulare nu l-am inoportunat cu întrebări şi n-am luat în discuţie preţurile practicate de el pentru câteva desene tehnice pentru care, desigur, a trebuit să facă oarece calcule efectuate pe calculator şi să ajusteze unele Normative până ce ele se pliau perfect pe soluţia dorită. Fără a avea nici cea mai mică intenţie de a-i minimaliza priceperea domnului inginer Emil Constantinescu într-ale proiectării îndrăznesc să întreb pe cei în măsură a-mi oferi răspunsul competent, cum de a ajuns să coste acest SF cel puţin 350 de milioane de lei?

Banii pe SF. Ăsta-i interesul!  

Nu este prima dată când am impresia că interesul celor implicaţi în afaceri cu banii statului este de a întocmi cât mai iute şi de a plăti imediat tot felul de aşa-numite Studii de Fezabilitate (în realitate SF-ul se rezumă la doar câteva hârtii parcă trase la imprimanta calculatorului după ce s-au „operat” câteva modificări „pe ici, pe colo, şi-anume în punctele esenţiale”). Dacă domnul Emil Constantinescu n-ar fi fost consilier local aş fi zis că n-are nici o vină pentru că multe dintre SF-uri nu au fost folosite în construcţia propriu-zisă, pentru simplul fapt că lucrările de construcţii n-au existat, investiţia rămânând la stadiul de hârtii mult prea scump plătite. Când însă constat că mai trece o lună şi Emil Constantinescu mai pune mâna pe nişte bani publici doar pentru faptul că este consilier PSD-ist, normal că devin suspicioasă şi, pe măsură ce înţeleg „meandrele concretului, măi dragă!” n-am cum să nu devin şi cârcotaşă. Mai ales când SF-urile demonstrează cât de profesionişti sunt cei ce le întocmesc şi cât de (ne)interesaţi sunt cei ce le acceptă în plată, ca să înţeleagă contribuabilul-plătitor de impozite pentru ce dracului percepe inginerul-proiectant purcoiul de bani şi de ce dracului primarul îl (răs)plăteşte mintenaş.

Ionica Ghinea 

Taguri: proiect reabilitare

Articolul a fost în joi, 5 februarie 2009 la 15:35 şi se găseşte în categoria Ştirea. Poţi urmării răspunsurile la acest articol prin feed RSS 2.0. Poţi lăsa un răspuns sau un trackback din siteul tău.