Călătoria cu maxi-taxi, la limita suportabilului

1

Cu siguranţă, pentru moment, nu ne-am fi gândit să scriem câteva rânduri despre această problemă… Noroc cu cetăţenii, care, zilele trecute, mai cu o sesizare, mai cu o şoaptă, ne trezesc şi ne spun că ar fi bine dacă am încerca să vedem cam cum stă treaba într-un maxi-taxi…
Ponturi: aglomeraţie şi bilete mai pai…
Buuun, zis şi făcut… Apăi, într-o bună dimineaţă, pornesc spre gară, chitit să văd „cum stă treaba”… Ochesc un maxi-taxi de cursă lungă, ca să zic aşa… Ar fi trebuit să merg până la Industria Locală…
Urc în maşină, întind banii pentru bilet şi rămân cu mâna întinsă, evident, tot pentru bilet… Nu de alta, dar umblă vorba prin târg că, dacă nu ceri biletul, şoferul „uită” să ţi-l dea…
Iau biletul, găsesc un loc unde să îmi întind ciolanele, alături de alţi câţiva călători şi aştept „decolarea”…
11 din cele 15 locuri ale maşinii se ocupă cât ai zice peşte şi, la câteva zeci de secunde distanţă, plecăm, în sfârşit… Toate bune şi frumoase până acum… Şerpuim, în jurul orei 7,40, printre maşinile de pe Unirii şi, uşor-uşor, ajungem la următoarea staţie.. Surpriză, însă… Nu coboară nimeni, însă alţi 4 viitori călători ocupă locurile rămase…
Următoarea oprire: staţia de la Central… Băi, chiar nu are nimeni treabă în centrul oraşului?! Nu de alta, dar, din câte se pare, toată lumea, în dimineaţa asta, are drum spre capătul opus… Buuun, celor 15 călători li se adaugă alţi 3… care se înghesuie printre scaune, picioare, genţi şi mai ştiu eu ce…  Pornim „vijelios” la drum… La următoarea staţie, coboară 2, urcă alţi 2… N-am făcut nimic… Ce am luat pe mere, am dat pe pere…
Undeva, în zona MB-uri, am coborât, alături de alţi vreo 5 pasageri, şi mai-mai că îmi venea să îi întreb când au urcat şi unde s-au ascuns, de nu i-am văzut la ochi de la gară şi până acolo… 
Un zâmbet ştrengar îmi sugerează: „aşa e în fiecare dimineaţă… Acum mai e cum mai e, dar între 7 şi 7,30 nu poţi să respiri…”
Cum nu aveam nici un gând şi nici o treabă să rămân pe la MB-uri, zic să mă întorc cu, evident, maxi-taxi… De data asta, să văd care e treaba cu biletele, că de aglomeraţie m-am convins…
Ce să zic?! Am călătorit lejer, şoferul şi alţi vreo 12 inşi, până la gară… Lejer zic pentru că noi, călătorii, ne-am aşezat ca oamenii, nu ne-am mai chircit în fel şi chip… Ah, da… Şoferul, le fel de lejer… Nu de alta, dar cei 4 inşi de-au mers fără bilet, deşi au plătit, nu au cântărit aşa greu…
Odată ajuns la gară, îmi aduc aminte că am o factură care trebuie plătită… Deci, să plătesc curentul… Hai să încerc un taxi… Urc, spun destinaţia şi rămân cu ochii în zona aparatului de taxare, care ar trebui pornit, părerea mea… părere pe care cred că mi-o pot băga undeva… Taximetristul nu gândeşte ca şi mine la faza asta… Deh, n-ai ce-i face…
Cât am stat la coadă la Enel (30 de secunde), le-am dat dreptate celor care ne-au îndrumat să vedem cam cum stă treaba asta cu maxi-taxi…
Destul de nasol… Pssst, oare cum o fi între 7 şi 7,30?! Om vedea-o şi pe asta…

Cristi Suca

1 comentariu

  1. Articolul este o realitate; insa este ” jurnalul” . Adevarata “actiune”este pe traseul AMARA-SLOBOZIA mai ales la orele de varf……………

Dă-i un răspuns lui DANA Renunțați la răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.