Campania electorală începută acum două săptămâni nu pare să se bazeze pe o dezbatere de proiecte, ci mai mult pe atacurile îndreptate împotriva adversarilor politici. Nici nu se putea altfel, primul pas a fost făcut de PSD, care apelează la tot felul de gesturi infantile pentru a-şi demonstra nu se ştie ce superioritate. Şi, cu siguranţă, atacurile se vor intensifica în zilele care urmează!
Una dintre ţintele preferate de liderul PSD Ialomiţa şi acoliţii săi este preşedintele filialei Ialomiţa a PDL, Cazacu Marinică. Poate şi pentru că, între Ciupercă şi Cazacu există o mare diferenţă… Diferenţa dintre un individ care pluteşte printre discursuri şi cel care, la nevoie, pune mâna pe lopată pentru a ajuta la deszăpezirea unui drum sau participă activ la consolidat diguri, pentru ca apa să nu inunde gospodăriile cetăţenilor dintr-o localitate sau alta!
Consemnăm interviul acordat de Cazacu Marinică pe două teme, care par legate între ele: manevrele PSD Ialomiţa şi dosarul penal aflat pe rolul Judecătoriei Slobozia:
„Îmi doresc o campanie care să nu fie un concurs de aruncat cu mizerii în contracandidaţi”
-În luna mai, chiar în ultima zi de campanie electorală, PSD a editat un „Jurnal de Campanie” în 4 pagini, două dintre acestea fiind ocupate cu informaţii din dosarul penal instrumentat la acea vreme de Biroul Teritorial al DNA. Modul în care a fost redactat acel material demonstra clar că informaţiile au fost puse la dispoziţia PSD chiar de către procurorul DNA care instrumenta acest dosar. Mai mult chiar, se făceau publice amănunte dintr-un dosar la care, nici dumneavoastră şi nici avocatul care vă asista, nu a avut acces. Vom vorbi şi despre acest dosar penal. Mai întâi însă, aţi intrat într-o altă campanie electorală. Vă aşteptaţi şi la alte atacuri din partea PSD pe această temă?
-De la PSD mă aştept la orice! Este politica electorală pe care o aplică acest partid, de fiecare dată. O politică bazată pe minciună, pe intrigă, pe aruncat cu noroi în contracandidaţi. Aleg această cale pentru că nu sunt capabili să prezinte proiecte, soluţii viabile pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă comunitatea. Mă îndoiesc serios că şi cunosc aceste probleme. O demonstrează ceea ce s-a întâmplat în Ialomiţa după 1990 încoace, ştiut fiind faptul că au fost la conducerea judeţului Ialomiţa pe toată această perioadă, indiferent de ce partide s-au aflat la guvernare. Pe timpul guvernării locale a PSD, fostele IAS-uri au dat faliment, pentru că, sub conducerea membrilor PSD, bunurile societăţilor respective au ajuns la firmele private ale acestora. Peste tot pe unde au trecut au lăsat în urmă doar dezastru.
-Nu este mai simplu să arunci cu noroi în adversari, când ceea ce ai făcut în judeţ nu te avantajează?
-Cu siguranţă. Iar PSD are experienţă în a arunca cu noroi! Trebuie spus faptul că, niciodată, nu s-a ţinut cont de adevăr. Pentru un număr mai mare de voturi, manevrează electoratul, prin orice mijloace. Şi cum mulţi dintre noi preferăm să credem tot ceea ce este mai rău despre ceilalţi, PSD mizează pe aceasta şi în aceste alegeri. Aşa că, în loc să analizăm ceea ce se întâmplă, să stabilim de partea cui este adevărul, luăm de bun ceea ce ne spun cei care ne mint de ani de zile. Pentru a afla adevărul, de multe ori, nu trebuie decât să privim în jur. Vom vedea atunci societăţile comerciale de stat devastate de oamenii PSD, vom vedea lucrările de mântuială realizate de firmele abonate la contractele pe bani publici, vom vedea că se merge din rău în mai rău…
-Aşa cum aţi recunoscut, vă aşteptaţi la atacuri îndreptate împotriva dumneavoastră de liderii şi candidaţii PSD Ialomiţa. Sunteţi pregătit pentru aceste atacuri?
-Pregătit pentru atacuri sunt în orice moment. Eu nu mi-am propus să atac pe nimeni. Îmi doresc o campanie electorală pe proiecte, pe soluţii… O campanie care să nu fie un concurs de aruncat cu mizerii în contracandidaţi. Dar sunt conştient că vor fi astfel de atacuri, din moment ce nu au soluţii pentru problemele ialomiţenilor. Dacă le aveau, le puteau aplica până acum. Numai că, timp de 19 ani, nu au găsit astfel de soluţii. De ce le-ar găsi în următorii 4 ani? Nu devenim competenţi sau preocupaţi de interesul cetăţenilor chiar peste noapte! Iar doar cu discursuri nu rezolvăm nimic!
-Bine, dacă este să ne referim la PSD, trebuie să amintim că, mereu, au avut candidaţi impuşi de la centru, candidaţi paraleli cu problemele din judeţul Ialomiţa. Dacă ne referim doar la legislatura 2004-2008, sunt două exemple de astfel de parlamentari, care au candidat acum 4 ani pe listele Uniunii PSD+PUR (PC). Mă refer la senatorul Şerban Nicolae şi la deputatul Bogdan Pascu.
-Exact. Ce au făcut ei pentru Ialomiţa? Au fost mai mult prezenţi la posturile centrale de televiziune, decât în judeţul Ialomiţa. Cum să-i reprezinte pe ialomiţeni dacă nici măcar nu au avut curiozitatea să-i cunoască? Acum, PSD vine cu o altă candidatură de la centru, Dan Mircea Popescu. Ce ştie el despre Ialomiţa? Poate doar că este un judeţ situat în sud-estul României!
„Atâta vreme cât dosarul s-a aflat la DNA, nu am putut să mă apăr, fiindu-mi încălcate drepturile constituţionale”
-Aşa cum aţi spus, vă aşteptaţi la atacurile PSD. De fapt, acestea au şi început, la ultima şedinţă a Consiliului Judeţean Ialomiţa, când consilierul Vasile Olaru, în plină şedinţă, v-a oferit un tricou roşu cu însemnul „DNA”…
-Este vorba de un gest infantil, dar care demonstrează chiar ce spuneam mai devreme, că PSD nu este capabil să susţină dezbateri pe proiecte. Bine, gestul nu a făcut altceva decât să asocieze PSD cu DNA! Aşa cum am afirmat mereu, dosarul penal soluţionat de DNA cu trimiterea mea în judecată, este un dosar politic. Eu am conştiinţa împăcată, că am anulat titlurile de proprietate obţinute ilegal de Universitatea Iaşi pentru 6.000 de hectare, terenuri lucrate de clientela politică a PSD. Cele 6.000 de hectare erau lucrate de doar trei oameni, unul dintre aceştia fiind asociat cu firmele familiei Cristudor. Consider că a fost un gest de curaj, să intru în conflict cu „greii“ judeţului Ialomiţa. Având în vedere că am făcut-o pentru o cauză nobilă, pentru cetăţeanul ialomiţean fără putere, care a primit pământul la care visa din 1991, indiferent de consecinţele suportate în urma acestui gest, eu sunt liniştit sufleteşte şi mă pot uita în ochii oricărui ialomiţean.
-Doriţi să ne referim la dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Slobozia?
-Bineînţeles. Am încredere în instanţă şi ştiu că, de data aceasta, voi putea să îmi demonstrez nevinovăţia. Pentru că, atâta vreme cât dosarul s-a aflat la DNA, nu am putut să mă apăr, fiindu-mi încălcate toate drepturile constituţionale.
-Să o luăm cu începutul. În ce împrejurări aţi aflat că există o sesizare împotriva dumneavoastră?
-Cred că, în luna iunie 2007, când eram prefect, am aflat că există o reclamaţie la Poliţia Urziceni, din partea unui anume domn Duca. Pentru că ştiam că nu am nici o implicare, nici nu m-a interesat să aflu amănunte. Şi chiar nu am intervenit, deşi ştiţi bine că poliţia mi se subordona. Nici măcar nu m-a interesat să cunosc cursul pe care îl ia această sesizare. La Poliţie nu am fost niciodată audiat, nu am fost întrebat absolut nimic. Am fost însă chemat la DNA. Aşa am aflat că domnul Duca a făcut o reclamaţie, iar primarul de la aceea vreme al comunei Manasia a spus că eu i-am cerut să semneze nişte fişe de punere în posesie. Acest fapt m-a surprins, pentru că niciodată nu i-am cerut aşa ceva domnului primar din Manasia. I-am spus, în schimb, de mai multe ori, verbal, să pună în posesie oamenii, ceea ce nu i-am cerut numai lui, ci şi celorlalţi primari din judeţ.
-La prima întâlnire cu procurorul DNA, vi s-a spus ce anume conţine această sesizare?
-Nu mi s-a spus nimic. Doar am fost întrebat despre modul în care s-a făcut punerea în posesie la Manasia. Am fost întrebat dacă ştiu că acolo au fost puse în posesie anumite persoane. Ştiam că sunt nemulţumiri la Manasia. Chiar am fost prezent la o şedinţă a comisiei locale, unde am hotărât revocarea titlurilor de proprietate care nu intraseră în circuitul civil. Celelalte titluri urmau să fie atacate în instanţă de comisia locală.
-Ceea ce s-a întâmplat. Acele titluri au fost emise ilegal?
-Nu ştiu dacă ilegal, din moment ce Judecătoria Urziceni a respins acţiunea comisiei locale.
-Comisie locală care a acceptat prima sentinţă, fără a apela la calea de atac…
-Da. Totul s-a oprit la Judecătoria Urziceni.
-Ce s-a întâmplat la următoarele întâlniri cu procurorul DNA?
-Am fost întrebat ori dacă ştiu de ce s-a întâmplat la Urziceni, ori dacă m-am dus cu anumite fişe pentru a le semna primarii din Manasia şi Urziceni… Lucruri care îmi erau străine în totalitate. De aceea, nici nu am considerat necesar să fiu asistat de un avocat.
„Mi-am dat seama că avocatul nu era prezent lângă mine pentru a mă susţine atunci când au avut loc confruntările cu martorii, confruntări la care domnul Cristudor, în faţa mea, sugera martorilor ce trebuie să declare. Ceea ce m-a determinat să renunţ la serviciile acestui avocat…”
-În prime luni ale anchetei, nu vi s-a spus nici că aveţi dreptul să fiţi asistat de un avocat?
-Mi s-a spus că pot fi asistat de un avocat, dar am refuzat. Nu ştiam că sunt învinuit în vreun dosar.
-Şi totuşi, aţi apelat la serviciile unui avocat!
-Da, dar abia în luna martie 2008. Când mi s-a spus că sunt învinuit în acest dosar. Iniţial, am refuzat să fiu asistat de un avocat, pentru că eram convins că, dacă nu am făcut nimic ilegal, nu pot fi acuzat. După ce m-am mai prezentat singur de câteva ori, mi-am dat seama că lucrurile nu sunt tocmai în regulă, atunci când mi s-a spus că se va face o evaluare a terenurilor din zona Urziceni şi Manasia. Nu aveam de ce să mă opun, mai ales că mi s-a spus că şi dacă mă opun, evaluarea tot se va face. Din acel moment, am considerat că este necesară prezenţa unui avocat. Care m-a şi însoţit la următorul termen, când mi s-a prezentat raportul de evaluare. Când discutam cu procurorul Cristudor şi intervenea avocatul, procurorul îi spunea de fiecare dată să-şi vadă de treaba lui, că vor discuta personal. Ceea ce mi s-a părut foarte ciudat…
-Atunci nu ştiaţi că, de fapt, avocatul dumneavoastră este şi martor în dosar?
-Nu am ştiut…
-Iar procurorul Cristudor nu v-a atras atenţia asupra acestui aspect?
-Nu.
-A acceptat să fiţi apărat de un avocat care era martor în dosar!
-Exact. Ceea ce mi-a atras atenţia a fost insistenţa cu care avocatul îmi spunea că nu este nici o problemă, că nu sunt aspecte care să mă incrimineze. Şi mi-am dat seama că avocatul nu era prezent lângă mine pentru a mă susţine atunci când au avut loc confruntările cu martorii, confruntări la care domnul Cristudor, în faţa mea, sugera martorilor ce trebuie să declare. Ceea ce m-a determinat să renunţ la serviciile acestui avocat…
-V-aţi angajat un alt avocat.
-Da. Avocat căruia nu i s-a permis niciodată accesul la dosar! Am fost trimis în judecată fără ca să cunoaştem ce conţine dosarul şi fără a avea posibilitatea să prezint probe în apărare!
-Spuneaţi că procurorul Cristudor sugera martorilor ce anume să declare. Puteţi da exemple în acest sens?
-Sigur. Îl întreba pe unul dintre primari: „Îl percepeai pe Cazacu ca fiind şeful tău?” Şi martorul spunea: „Nu”. Atunci, procurorul se enerva foarte tare şi spunea: „Cum să nu îl percepi ca fiind şeful tău, când era prefectul judeţului?”. Martorul: „Nu era şeful meu!” Procurorul Cristudor: „Cum să nu fie şeful tău când semna legalitatea (n.r. legalitatea pentru actele administrative emise de autoritatea locală)?” Şi tot ridica tonul, până l-a făcut pe primar să spună că mă percepea ca fiind şeful lui. O altă situaţie. I-a dat unei funcţionare de la Primăria Urziceni să citească o adresă. După aceea a întrebat-o: „Aceasta este adresa pe care vi s-a cerut să o înregistraţi antedatat?” Şi funcţionara a spus: „Nu ştiu, cred că da…” „Cum crezi că da? Da sau nu!” Şi, intimidată, funcţionara a spus „Da.” În condiţiile în care eu am fost la Primărie cu o adresă, dar pentru varianta ocolitoare a municipiului Urziceni. Pentru această documentaţie, nu puteam să apar cu o adresă de înaintare a Primăriei către Prefectură cu aceeaşi dată cu care noi o trimiteam mai departe, pentru că era vorba de un dosar de 300 de pagini, care nu puteau fi făcute în aceeaşi zi. I-am spus primarului să găsească posibilitatea înregistrării acestei adrese cu data la care am vorbit! De fapt, doamna recunoaşte că a fost singura dată când a dat o asemenea adresă. Au fost situaţii în care, ceea ce s-a consemnat era diferit faţă de răspunsurile celor audiaţi.
-Vreţi să spuneţi că una s-a declarat şi altceva s-a consemnat?
-Vă daţi seama ce a urmărit. Chiar eu am sesizat că spuneam ceva şi el consemna altceva!
„Martorii au fost ameninţaţi”
-Ce v-a surprins cel mai mult în modul în care procurorul Cristudor a condus ancheta?
-M-a surprins agresivitatea prin care a luat declaraţii tuturor martorilor. Faptul că un martor sau o persoană care apare ca parte vătămată, dacă nu spunea ceea ce vroia el, arunca toate hârtiile de pe masă şi spunea ceva de genul: „dacă mai găsesc doi ca dumneata, se duce dracului dosarul!”
-Ştiţi dacă au fost ameninţaţi martorii?
-Martorii au fost ameninţaţi.
„Procurorul Cristudor a spus că nu se lasă până nu mă face!”
-Aţi declarat că i-aţi dat mită procurorului Cristudor, caz în care aţi formulat o plângere penală împotriva acestuia.
-În august 2007, mi-a cerut un generator.
-Sub ce motiv?
-Că vrea un generator, că nu poate băga grâul în moară! Am trimis o persoană cu un generator care a fost mic, după care am trimis un alt generator de 38 kw de la firma fiului meu, cu o maşină a lui. I-a dus generatorul, l-a folosit. După un timp, la începutul acestui an, i-am cerut acest generator, fiind nevoie de el la firma fiului meu, pentru că erau situaţii foarte dese de întrerupere a energiei electrice. M-am întâlnit personal cu el. Mi-a spus că o să-l dea, dar, de câteva ori, m-a dus cu vorba. Când i l-am cerut ultima dată, am făcut-o chiar în sediul DNA, de faţă cu martori. S-a supărat foarte tare… Până seara, a trimis generatorul, dar şi un mandat de aducere. Şi era contrar legii să-mi trimită mandat de aducere, pentru prezentarea materialului de urmărire penală, din moment ce sărise etape importante. Şi mă refer la analizarea împreună cu avocatul a raportului de evaluare a terenului… Evaluările sunt făcute la nivelul lui 2008, nu la nivelul anului 2006, de un reprezentant al DNA. Iar, în 2006, pe aceste terenuri era apă!
-Cât credeţi că a cântărit în acest dosar adresa pe care aţi trimis-o la DNA, ca prefect, în 2005, adresă prin care solicitaţi verificarea activităţii Biroului Teritorial Slobozia, în condiţiile în care, din presă, dar şi de la persoanele care veneau în audienţă la Prefectură aţi aflat despre unele acuzaţii formulate împotriva procurorului Cristudor?
-După expedierea acestei adrese, procurorul Cristudor şi-a făcut o pasiune din a face ceva împotriva mea, pasiune pe care şi-a exprimat-o şi faţă de colegii lui din Parchet. Am dovezi în acest sens.
-Concret, ce a spus?
-A spus că nu se lasă până nu mă face!
-Şi modul în care s-a derulat cercetarea în acest dosar este o dovadă că v-a „făcut?”
-Este o dovadă că este vorba de o făcătură.
„Măsurile luate de mine, ca prefect, au afectat financiar firmele familiei procurorului Cristudor”
-Este singurul motiv pentru care catalogaţi cercetarea penală ca pe o „făcătură”?
-Este unul dintre motive. Măsurile luate de mine, ca prefect, au afectat financiar firmele familiei sale. Revenim la anularea titlurilor de proprietate emise ilegal Universităţii Iaşi. În momentul în care am anulat aceste titluri, 2.000 de hectare de teren agricol, aflat în zona Ograda-Ţăndărei, erau lucrate de firmele unui om de afaceri din PSD, şi firmele soţiei şi a cumnatului lui Cristudor. Pentru aceste terenuri, aveau contracte de arendă cu Universitatea Iaşi, pentru 400 de kg de grâu la hectar. Nu au onorat aceste contracte de arendă. Dacă titlurile de proprietate ale Universităţii Iaşi au fost anulate, firmele în cauză s-au văzut puse în situaţia de a încheia contracte de arendă cu persoanele fizice puse în posesie, pentru 800 de kg de grâu la hectar. Şi nu este acelaşi lucru, să deţii un singur contract de arendă pe o asemenea suprafaţă, pentru care nu eşti obligat să achiţi arenda, pentru că terenul era deţinut ilegal, şi altceva este să ai zeci de contracte, pentru o cantitate dublă de grâu, cu oameni care chiar fac presiuni pentru a primi arenda.
„Fără a face o evaluare proprie, ADS s-a constituit parte civilă cu suma indicată de procurorul Cristudor”
-De fapt, acuzaţia de abuz în serviciu se bazează pe un prejudiciu de peste 7 milioane de euro, calculat după cine ştie ce reguli de experţi ai DNA.
-Peste 6 milioane de euro este suma menţionată în dreptul Agenţiei Domeniilor Statului. Ceea ce este o aberaţie! Terenul era retrocedabil, nu avea nici o valoare în bilanţul contabil al ADS. Pur şi simplu, fără a face o evaluare proprie, ADS s-a constituit parte civilă cu suma indicată de procurorul Cristudor. Ceea ce este o încălcare flagrantă a legii. Tocmai de aceea am depus o plângere penală împotriva şefului ADS, care a semnat o asemenea adresă, fără a verifica în vreun fel dacă este sau nu adevărat ceea ce susţinea DNA. Mai mult chiar, ADS a manifestat dezinteres pentru preluarea acestui teren, lucru demonstrat şi de faptul că, deşi le-am expediat 3 adrese, nu au răspuns la nici una. Cât priveşte „obiectivitatea” DNA, mai amintesc de faptul că, deşi există hotărâri judecătoreşti de anulare a titlurilor de proprietate emise Universităţii Iaşi, DNA nu s-a autosesizat în acest caz, pentru a-i cerceta pe cei care au atribuit ilegal aceste terenuri. În toată această poveste, singura ţintă am fost eu!
-Mai este şi prejudiciul calculat pentru cele peste 50 de părţi vătămate din dosar…
-Ştiţi foarte bine cum s-au făcut audierile…
-Am publicat o investigaţie jurnalistică pe această temă…
-Procurorul Cristudor a înţeles că este normal şi legal ca martorii şi persoanele vătămate să fie audiate oriunde, la sediul Poliţiei din Urziceni, acasă la cei audiaţi, chiar şi în piaţă, pe capota maşinii! Permanent a exercitat presiuni asupra celor audiaţi. Unul dintre martori a fost chemat la sediul DNA de mai multe ori, a fost pus să aştepte de la ora 9.00 la ora 15.00, fără nici o explicaţie. Mai mult decât atât, sunt persoane care nu au fost găsite la domiciliu, constatare care se regăseşte în două procese verbale din dosar, însă aceste persoane figurează pe lista persoanelor vătămate. Cum li s-au luat declaraţii, dacă nu locuiesc la adresele menţionate până şi în lista respectivă? Au devenit părţi vătămate chiar şi acele persoane care au declarat că au vândut terenul şi că nu mai au nici o pretenţie! Dar, cum declaraţiile au fost scrise de subordonaţii lui Cristudor, oamenii au declarat una, şi cu totul altceva s-a menţionat în declaraţii!
„Unul dintre subcomisarii de la DNA a pătruns în curtea locuinţei mele, fără a fi invitat, şi a început să-mi facă fotografii cu telefonul mobil”
-Aveţi obiecţii şi în privinţa modului în care aţi fost citat…
-Mi-au lipit citaţii pe poartă, la domiciliu, iar în una din zile, unul dintre subcomisarii de la DNA a pătruns în curtea locuinţei mele, fără a fi invitat, şi a început să-mi facă fotografii cu telefonul mobil. I-am cerut să părăsească proprietatea mea, dar nu a făcut acest lucru decât după ce am dat un telefon la DNA.
-Ca o concluzie, aţi putut sau nu prezenta probe în favoarea dumneavoastră, pe timpul urmăririi penale?
-Nici una dintre probele la care am făcut referire nu mi-a fost acceptată. Nici măcar nu am putut formula obiecţii la expertiza făcută de salariaţi ai DNA, deşi legea îmi permite să apelez la un expert neutru pentru o astfel de expertiză. Nu am fost reprezentat de un avocat. Mai întâi, aşa cum am mai spus, primul avocat era martor în dosar. Iar procurorul Cristudor ştia! Al doilea avocat, din motive care nu respectă legislaţia în domeniu, mi-a fost refuzat. A fost dat afară din birou, nu i s-a permis să vadă dosarul. De fapt, nici eu nu am avut acces la dosar, până ce nu a ajuns în instanţă. Repet, mi-a fost refuzată orice probă în apărare! Este şi motivul pentru care am formulat nenumărate plângeri penale împotriva procurorului Cristudor şi a subordonaţilor săi.
-Dosarul a ajuns în instanţă…
-Da. Dar cum nu au putut fi citate toate părţile vătămate, din moment ce despre unele nu se cunoaşte dacă mai trăiesc sau unde locuiesc, s-au acordat alte termene. Din punctul meu de vedere, sper că dosarul va fi soluţionat cât mai rapid. Şi, dacă am greşit, să plătesc pentru faptele mele. Însă nimeni altcineva, în afara instanţei, nu are dreptul legal şi moral de a pronunţa sentinţe de condamnare!
„Nu poţi minţi la nesfârşit, cu gândul doar la interesele de partid. Pe cei care vor să voteze PSD îi invit să privească în jur, să se uite pe cuponul de pensie, atunci când primesc câteva sute de lei noi pentru zeci de ani de lucru în fostele CAP-uri. Şi să se gândească la cei care l-au reprezentat până acum…”
-Şi totuşi, PSD se va folosi de acest dosar pentru a vă discredita.
-Cu siguranţă vor continua să mă discrediteze. Şi nu o vor face doar cu mine, ci şi cu ceilalţi candidaţi care au şanse de câştig în faţa candidaţilor social-democraţi. Este o manevră ieftină, cu care electoratul trebuie să se fi obişnuit deja. Nu poţi minţi la nesfârşit, cu gândul doar la interesele de partid. Pe cei care vor să voteze PSD îi invit să privească în jur, să se uite pe cuponul de pensie, atunci când primesc câteva zeci de lei noi pentru zeci de ani de lucru în fostele CAP-uri. Şi să se gândească la cei care l-au reprezentat până acum… La Şerban Nicolae, la Bogdan Pascu, la Elena Sporea şi la ceilalţi parlamentari care au reprezentat judeţul Ialomiţa doar pentru că, de la centru, oameni ca Adrian Năstase sau Miron Mitrea au decis să-i trimită candidaţi în judeţul Ialomiţa. Şi pentru că filiala judeţeană a acceptat astfel de compromisuri, pentru că interesele de partid sunt mai puternice, mai importante decât interesele cetăţenilor acestui judeţ. Că tradiţia continuă, indiferent de cine conduce PSD Ialomiţa, este foarte clar, numai dacă amintim de candidatura actuală din partea PSD, pe Colegiul 3 pentru Camera Deputaţilor.
Puterea deciziei este la electoratul ialomiţean. Şi am încredere în acest electorat, că, după 19 ani de minciună, va şti să aleagă în favoarea propriului interes!!!
Daniela Istrate