Conform datelor de la Registrul Comerţului, societatea URBAN este administrată ILEGAL!!!

0

Mai mulţi membrii ai Consiliului de Administraţie ai societăţii au fost numiţi în 2005 şi 2007, pentru o perioadă de 4 ani, şi la Registrul Comerţului nu s-au operat eventualele modificări. De exemplu, directorului firmei, Valentin Cilibeanu, i-a expirat mandatul în martie 2009. Cilibeanu declară că există o hotărâre, din 28 august 2009, prin care mandatele administratorilor au fost reînnoite şi că, de fapt, Registrul Comerţului nu a operat aceste modificări. Aşa o fi, numai că, în acest caz, tot rămâne perioada martie-august 2009, când Cilibeanu a administrat ilegal societatea. El şi alţii. În plus, cum se poate ca alte modificări, din 14 septembrie 2009, să fie trecute în documentele de la Registrul Comerţului, iar cele emise cu o lună în urmă, nu?

Scurt istoric

Regia Autonomă Urban a fost înfiinţată prin Decizia nr.72 din 5 martie 1991 a Prefecturii Ialomiţa. A funcţionat sub această formă până în 1 ianuarie 1995, când, prin Hotărârea Consiliului Local Slobozia nr.63 din 28.10.1994, a devenit Regia Autonomă de Gospodărie Comunală şi Locativă Slobozia (RAGCL). La acea vreme, RAGCL presta şi activitatea de ridicare şi transport a gunoiului menajer, activitate care i-a fost retrasă în 1 octombrie 1995, când s-a decis ca, prin licitaţie, să fie dată în locaţie de gestiune.

În primul an de funcţionare, RAGCL a avut un buget aprobat de 5.299.200.000 de lei la partea de venituri şi de 4.375.866.000 de lei la capitolul cheltuieli. Preţurile practicate în 1995 de regie diferenţiau clar consumatorii casnici de agenţii economici, ultimii achitând un tarif de câteva ori mai mare decât primii. Astfel, în timp ce populaţia plătea un metru cub de apă potabilă cu 160 de lei, unui agent economic i se factura cu 548 de lei. Diferenţele se menţin şi la celelalte servicii prestate de RAGCL (canal menajer; epurare ape uzate; gunoi).

În şedinţa Consiliului Local Slobozia din 27 noiembrie 1998, a fost adoptată mai întâi Hotârârea nr.114, privind preluarea de către administraţia locală de la RAGCL a activităţii de administrare, întreţinere şi repartizare a fondului locativ de stat, începând cu data de 01.01.1999. Pe ordinea de zi a şedinţei a urmat imediat proiectul privind înfiinţarea SC Urban SA Slobozia, de la 1 ianuarie 1999. Capitalul social a fost stabilit la 14.599.950.000 de lei, iar protocolul de predare-primire dintre RAGCL şi Urban urma să fie semnat până pe 30 martie 1999. Consilierii revin o lună mai târziu, retrag ceea ce au decis în noiembrie şi adoptă o altă hotărâre (nr.129/18.12.1998), prin care capitalul social al Urban mai scade puţin, ajungând la 14.591.125.000 de lei. Deosebit de atenţi cu membrii Consiliului de Administraţie, primul al Urban, aleşii urbei stabilesc pentru aceştia o indemnizaţie lunară de 20% din retribuţia directorului.

O altă mutare a administraţiei locale s-a făcut în 26 martie 1999, când s-a decis preluarea de la Urban a unor mijloace fixe, care au intrat în proprietatea publică şi privată a Consiliului Local Slobozia. Practic, au fost preluate mijloace fixe în valoare de 45.384.609 lei în proprietatea privată a CL şi în valoare de 14.645.722.542 de lei în proprietatea publică a CL. Urban a rămas în proprietate cu fonduri fixe de 1.711.006.809 de lei.

În ceea ce priveşte capitalul social, acesta a fost redus, printr-o serie de acte adiţionale la actul constitutiv, de la 14.591.125.000 de lei, la 1.906.375.000 de lei.

Cine a „îngropat“ Urban?

Consiliul Local, ca acţionar unic la Urban, a luat decizii care nu au făcut altceva decât să îngroape financiar societatea. Dăm ca exemplu preţurile la serviciile furnizate populaţiei, în 2004. Deşi societatea avea avizul favorabil al ANRSC încă din luna mai 2004, pentru că se aflau în campanie electorală, consilierii au respins cererile Urban-ului de majorare de tarif, solicitarea primind undă verde abia în februarie 2005, după ce jocul electoral din 2004 luase sfârşit. Acest decalaj între data avizării şi data aprobării noilor tarife a condus la majorarea pierderilor cu 3,852 de miliarde de lei, societatea fiind obligată să furnizeze timp de aproape un an de zile servicii la tarife situate sub preţul de cost. Tot în 2004, rezultatul din exploatare al societăţii a însemnat o pierdere de 87,440 de miliarde de lei. În acelaşi an, cheltuielile materiale au crescut cu 10,92%, în condiţiile în care cifra de afaceri s-a redus cu 18,89%, ceea ce poate fi tradus prin existenţa unor cheltuieli neeconomicoase la societate.

O altă decizie care a generat alte pierderi pentru Urban a vizat sistemul centralizat de furnizare a agentului termic. Deşi au existat cereri din partea conducerii societăţii, consilierii au întârziat să adopte hotărârea privind sistarea acestui serviciu, deşi mulţi dintre consumatori aveau montate în apartamente centrale termice. Acest fapt s-a petrecut abia din sezonul rece 2005-2006.

La Urban s-au întâmplat multe. S-a achiziţionat o centrală termică („Amara nr.3“) fără a cumpăra şi terenul după ea; s-au plătit impozite pe terenuri şi clădiri, deşi nu existau acte de proprietate pe acestea; în 2005, mijloacele fixe nu erau evaluate din 1994; unele debite s-au prescris, pentru că datornicii nu au fost urmăriţi în timp; în 2006, mare parte din profitul declarat a fost obţinut din penalizări; membrii Consiliului de Administraţie au fost numiţi, în principal, datorită apartenenţei la PSD (PDSR), etc.

Datorii de sute de miliarde

Între 2000 şi 2008, numărul de salariaţi ai societăţii s-a redus de la 466 la 191 de persoane. Datoriile totale ale societăţii, în această perioadă, au fost de 75,741 de miliarde de lei vechi (2000); 91,881 de miliarde (2001); 114,656 miliarde (2002); 128,083 miliarde (2002); 160,402 miliarde (2004); 479,730 miliarde (2005); 397,042 miliarde (2006); 431,714 miliarde (2007); 107,139 miliarde (2008). Dacă anul 2005, a fost încheiat pe pierdere (3,078 miliarde), în 2006, s-a înregistrat un profit de 1,824 miliarde. Este vorba doar de diferenţele dintre veniturile şi cheltuielile aferente anului 2006, pentru că datoriile de aproape 400 de miliarde erau din anii precedenţi. Şi în 2007, s-a cheltuit mai puţin decât suma trecută la venituri (profitul a fost de 4,804 miliarde), la fel şi în 2008 (profit de 5,816 miliarde). Se poate spune că perioada „neagră“ pentru Urban a fost până în 2006. Adică, până când Urban-ului i s-a luat după umeri povara sistemului centralizat de furnizare a apei calde şi a căldurii.

Cine a administrat Urban?

Printre cei care au sărit în apărarea „apei lui Ionaşcu“ se numără viceprimarul Alexandru Stoica (PSD) şi consilierul Emil Constantinescu (PSD). Vinerea trecută, cei doi au aruncat acuzaţii în stânga şi în dreapta, că scandalul „apa“ este unul întreţinut politic. Ei bine, cei doi au o responsabilitate în privinţa dezastrului de la societatea Urban, pentru că au făcut parte din Consiliul de Administraţie (CA) al firmei, în anumite perioade. Emil Constantinescu a fost administrator între 1 ianuarie 1999 şi 12 mai 2000, iar Alexandru Stoica s-a aflat în CA între 20 iunie 2003 şi 31 iulie 2004. În CA au mai fost consilieri ai PSD, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 161 din 2003 (pachetul anticorupţie promovat de Guvernul Năstase), când aleşii locali nu au mai putut face parte din consiliile de administraţie. Chiar liderul judeţean al PSD din acea vreme, Gheorghe Savu, s-a numărat printre administratorii Urban, între octombrie 2000 şi februarie 2003.

Ce este important de subliniat, membrii CA încasau un procent din salariul directorului (era de 20%), fără a răspunde în vreun fel pentru rezultatele financiare dezastruoase înregistrate de societate. Practic, au aruncat Urban pe fundul prăpastiei, iar societatea nu va putea să-şi revină financiar decât printr-o minune, pentru că datoriile depăşesc cu mult suma pe care societatea o are de încasat de la clienţi.

Administratori în ilegalitate!!!

Verificările noastre scot la iveală şi alte nereguli la Urban. De data aceasta este vorba de componenţa CA actuală. Conform Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, mandatul unora dintre membrii CA a expirat de ceva vreme. Preşedintele CA, directorul Urban Valentin Cilibeanu, figurează că a fost numit în data de 17 martie 2005, pe o perioadă de 4 ani. Adrian Lăutărescu, tot  pentru 4 ani, a fost numit în 12 decembrie 2007; Neculai Tache a fost numit pe 17 martie 2005, pe 4 ani, iar Adrian Ştefănescu a fost numit pe 31 martie 2005. Ion Toma, Cristian Aristide Dranga, Dumitru Moldoveanu, Valentin Dumitru şi Mihaela Cosma au fost numiţi în data de 14 septembrie 2009, iar mandatul le expiră, tuturor, în 13 septembrie 2013.

Valentin Cilibeanu afirmă că, în 28 august 2009, a fost emisă o hotărâre pentru numirea unora dintre administratori, inclusiv a lui. Din două una, ori Urban nu a dus documentele la Registrul Comerţului, ori modificările nu au fost operate de instituţia respectivă. În orice caz, rămâne o perioadă de câteva luni, între martie şi august 2009, când cel puţin Valentin Cilibeanu şi-a îndeplinit atribuţiile fără a avea un mandat valabil din partea Adunării Generale a Acţionarilor (formată din consilierii locali).

Daniela ISTRATE

Lăsați un mesaj

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.