Interviu cu Nicolae Sitaru, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Ialomiţa

0

„Subvenţia pe suprafaţă şi subvenţia pe motorină sunt singurele adevărate, care vin pentru agricultori. Restul este propagandă, noi am vrea ca ministrul Agriculturii să înceteze cu circul ăsta…“

„Pâinea se menţine la preţuri destul de ridicate faţă de venituri şi faţă de preţul grâului…“

-Despre recolta anului trecut, aţi reuşit să o valorificaţi la preţuri care să vă aducă un anumit profit?

-Întotdeauna la agricultori se aplică socoteala de acasă şi socoteala de la târg şi, de regulă, cele două nu se potrivesc. Ca în fiecare an, aşteptările noastre au vizat preţuri mai mari, cel puţin la floarea soarelui şi, într-o anumită perioadă, la porumb, dar una peste alta preţurile au fost mai bune decât se conturează cele despre care se vorbeşte de la începutul anului în curs. 2008 a fost un an financiar bun. Mi-a permis să fac şi nişte investiţii care sunt extrem de utile, mai ales în viitorul apropiat, pentru că, după părerea mea, preţurile la produsele agricole, în perioada asta, au scăzut nejustificat. Cred că este doar o încercare a en-grosiştilor de a recupera o parte din pagubele pe care unii le-au avut anul trecut, pentru că au cumpărat unele produse mai scump şi le-au vândut la preţuri mai mici. Astfel, ei încearcă să ducă preţurile mai jos, măcar pentru o perioadă, ca să le poată valorifica mai târziu cu preţuri mai bune. Este motivul pentru care investiţia făcută, cele patru celule de siloz de câte o mie de tone fiecare, va fi foarte folositoare.

-Puteţi face o comparaţie între preţul grâului pe care l-aţi obţinut şi preţul pâinii?

-Fără discuţie, preţul pâinii a fost ancorat în preţul grâului din iarna lui 2007, când a fost de 9.000 de lei pe kg, după care grâul a ajuns la 4.000. Numai că preţul pâinii nu a ajuns la jumătate. De regulă, preţul pâinii rămâne ancorat în ultimul cel mai mare preţ la care a ajuns grâul. Şi acum e la fel, preţul la pâine se menţine destul de ridicat, faţă de preţul grâului.

„Va fi foarte greu la floarea soarelui şi porumb…“

-Deşi a plouat în ultimele luni, se anunţă o vară foarte slabă în precipitaţii. Cum arată culturile agricole în astfel de condiţii?

-Anul acesta arată foarte diferit, cu siguranţă este mai prost, ca şi potenţial de producţie. Pentru 2009, eu personal aştept producţii la cultura de grâu cu o mie de kg la ha mai puţin. Se conturează un an cu deficit de apă, în anumite zone. Şi, cu toate ploile astea, deficitul va fi accentuat. Deja unele parcele de grâu arată foarte, foarte prost.

-La celelalte culturi?

-Este prematur să vorbim despre ele, dar văd că pe toate canalele media se prognozează o secetă puternică în zona noastră, în lunile iunie, iulie şi august, şi atunci pot să apară probleme deosebite. Va fi foarte greu la floarea soarelui şi porumb.

„Orice ban care rămâne la fermier, care vine în plus din vânzarea producţiei, este un plus de profit şi se poate investi mai mult…“

-Conduceţi şi o formă asociativă. Vă puteţi impune mai uşor punctele de vedere, decât dacă acţionaţi separat?

-Fără discuţie. E un pas înainte, pentru că am reuşit să cumpărăm împreună pesticide la preţuri mult mai convenabile decât în situaţia în care le-aş fi cumpărat singur. Am reuşit să facem asigurări în condiţii mult mai bune decât reuşeam să le facem singuri, şi ăsta este un prim pas pentru fiecare fermier; poate să câştige nişte bani. Pasul următor pe care încercăm să-l facem este să şi vindem produsele împreună. Să poţi reuşi să vinzi grâu în nişte cantităţi mai mari este mult mai dificil, pentru că trebuie să fie şi o calitate asemănătoare… De asemenea, şi termenele la care fermierii vor să vândă sunt foarte diferite. Am stabilit deja un grup de lucru, care să încerce să coordoneze vânzarea produselor în aşa fel încât să putem obţine un avantaj economic suplimentar. Orice ban care rămâne la fermier, care vine în plus din vânzarea producţiei, este un plus de profit şi se poate investi mai mult.

-Credeţi că se impune apariţia unei burse a cerealelor în zonă?

-Este destul de greu. Ar putea să fie şi ăsta un pas, dar mai târziu. Sunt fel de fel de cooperative care ar putea să aducă un plus de competitivitate şi de forţă financiară membrilor lor. Noi, cei din Ialomiţa, am fost în două deplasări ca să ne documentăm pe tema asta. Am constatat că mai degrabă este lucrativ să ne organizăm în această asociaţie şi să facem nişte lucruri împreună sub umbrela unui grup de interese economice, ceea ce suntem, pentru că toţi avem aceleaşi interese, decât să înfiinţăm o nouă structură, care este ea însăşi consumatoare de resurse.

-Câţi asociaţi sunteţi şi ce suprafaţă de teren administraţi?

-Suntem 56 de asociaţi pentru 45.500 de hectare.

„Ministerul Agriculturii a ales să lucreze cu agricultorii într-un mod defectuos…“

-Nici legislaţia actuală nu vă avantajează. Ce trebuie să se modifice în primul rând?

-Multe.

-În sistemul actual, cei care câştigă sunt intermediarii, nu producătorul agricol.

-Aici este un lucru ce ţine de organizarea fiecărui fermier, pentru că sunt destul de mulţi fermieri care aleg să nu facă o tehnologie corespunzătoare pentru o cultură, şi atunci, reducând nişte verigi tehnologice, automat reduc foarte mult din calitatea producţiei. Ajung pe piaţă cu produse care sunt mai puţin bune şi pe care le vând de regulă la nişte preţuri foarte mici. Producţie mică şi preţ prost este direcţia sigură către faliment. În lupta pe care trebuie să o ducă fiecare fermier, trebuie să obţină producţii bune şi de o calitate bună, şi atunci ai şi ce vinde şi poţi ţine şi de preţ. Nu poţi să ceri un preţ bun pe un grâu care nu îndeplineşte parametrii de panificaţie.

-Care este reacţia Ministerului Agriculturii în faţa semnalelor lansate de agricultori?

-Se cunosc problemele, dar se menţine în continuare modelul vechi de lucru cu agricultorul. Ministerul Agriculturii a ales să lucreze cu agricultorii într-un mod defectuos, în sensul că vorbeşte o jumătate de an despre unele subvenţii, care sunt numai în cer, nu pe pământ… Vorbeşte de o subvenţie de 14 milioane de euro, ca şi când fiecare ţară ar avea 14 milioane… Lucrul acesta a creat numai deservicii. La începutul anului, pe toate canalele media se vorbea de o subvenţie adresată agricultorilor, subvenţie pentru diferite produse chimice, subvenţie care n-a ajuns să fie operaţională, pentru că, de fapt, era o măsură care să ajute industria chimică, nu agricultura. Noi n-avem nimic împotriva acestui gen de ajutor, dar normal ar fi fost ca, dacă statul ar fi comandat o cantitate atât de mare de îngrăşăminte, firesc şi logic ar fi fost ca preţul la acele îngrăşăminte să fie unul mai mic…

Problema e că se ajunsese ca, spre exemplu, ureea să fie cotată la 2.200 de lei tona, pentru că se auzea de subvenţia asta, dar acum, pentru că nu mai e subvenţia în discuţie, preţul ei este de 1.300 de lei… 

-Era un preţ umflat artificial…

-Dar care a creat mari deservicii agricultorilor, în sensul că oamenii au aşteptat să fertilizeze cu îngrăşămintele promise de guvern, ele n-au mai venit, ei nu şi-au cumpărat la timp, între timp s-au scumpit, au ajuns la 2.200 de lei, au aşteptat să se ieftinească, acum sunt ieftine, dar perioada de fertilizare s-a dus, motiv pentru care producţia de grâu de anul acesta o să fie mai mică.

„Tendinţa este de creştere şi e normal să crească nivelul de trai al oamenilor…“

-Comparând nivelul subvenţiilor acordate, cele reale, în România, cu subvenţiile acordate în Uniunea Europeană, aveţi vreo şansă să intraţi în competiţie directă cu producătorii din celelalte ţări membre?

-Am fost de curând la o consfătuire internaţională pe teme de dialog social. Acolo au fost chemaţi cei mai vechi membrii ai UE, să ne instruiască, cum să purtăm un dialog social. Şi am adus în discuţie următoarea problemă: dacă tot suntem organizaţi la nivelul Uniunii Europene, de ce această organizaţie nu stăpâneşte tema dialogului social, nu susţine egalizarea subvenţiilor pentru toate ţările membre. Eu unul înţeleg că, atunci când eşti invitat într-o organizaţie, să beneficiezi de competiţie onestă şi să poţi să concurezi loial, pe o piaţă. Noi, la ora asta, primim subvenţii cam la o treime din cât primesc ceilalţi. Mi s-a răspuns aşa, că ei sunt reprezentanţii fermierilor din ţările lor, fermieri care nu au văzut deloc cu ochi buni integrarea noilor membrii în Uniunea Europeană, pentru că le-a creat nişte bătăi de cap, aducându-le mai mulţi concurenţi… Motiv pentru care ei au zis că este o problemă politică şi, dacă politicienii au hotărât extinderea Uniunii, tot politicienii să dea subvenţii. Nici în ţările membre vechi nu sunt subvenţii uniforme. Sunt subvenţii în funcţie de terenuri, în funcţie de istorie, dar ele au o regulă. Noi, deocamdată, suntem la o treime din regulă. Referitor la subvenţii, subvenţia pe suprafaţă şi subvenţia pe motorină sunt singurele adevărate, care vin pentru agricultori. Restul este propagandă, noi am vrea ca ministrul Agriculturii să înceteze cu circul ăsta…

Daniela Istrate

Lăsați un mesaj