Era tot ce lipsea din scandalul apei de la Slobozia. Prezenţa pesticidelor peste limita admisă! Conform Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, „dozele mici de pesticide acumulate în timp pot determina afectarea sistemului nervos, a ficatului, a sistemului imunitar, determinând de asemenea efecte carcinogene (n.r. definiţie: care generează un carcinom, cancerigen), mutagene şi embriotoxice”. Specialiştii ISP Bucureşti recomandă ca, în unităţile şcolare, să se asigure aprovizionarea cu apă de masă îmbuteliată, dar şi luarea în considerare a schimbării sursei de apă pentru aprovizionarea municipiului Slobozia!
Cum a reacţionat primarul Ionaşcu în contact cu informaţiile ISP Bucureşti? A pus totul sub semnul întrebării, afirmând că unul dintre compuşii descoperiţi în apă este o „substanţă de luptă” şi nu-şi explică modul în care a ajuns în apa de la foraje. Că doar n-a fost vreun conflict armat în zonă! Ridicolul explicaţiei constă în faptul că substanţa respectivă, metoxiclor, este un pesticid din familia DDT-ului, care atacă totuşi ceva: nivelul de testosteron, scăzând fertilitatea masculină!!!
De la o investiţie necesară…
Este clar pentru toţi că municipiul Slobozia avea nevoie de o sursă de apă proprie, pentru a nu mai depinde de robinetul Amonil. Ani de zile, societatea Amonil şi-a făcut jocurile ameninţând cu sistarea alimentării cu apă a localităţii; ani de zile, firma primea cotă de gaz pentru că Slobozia, prin sistemul de termoficare, depindea de gigacaloriile împinse pe reţea de societatea respectivă. Dacă în al doilea caz totul s-a rezolvat de la sine prin închiderea sistemului centralizat de apă caldă şi căldură (majoritatea cetăţenilor individualizându-şi consumul), a rămas alimentarea cu apă industrială, care, după tratare, era servită ca apă potabilă locuitorilor din municipiu de către Urban. Aflată la mâna Amonil, administraţia publică locală a căutat o soluţie. Iniţial, a venit sub forma unei asocieri cu municipiul Călăraşi, pentru a investi în forajele executate la Drajna. O asociere care a ţinut până la prima forare, după care, municipiul Călăraşi s-a retras. În 2007, primarul din Călăraşi a invocat atât calitatea apei, cât şi faptul că, pe timp de secetă severă, puţurile aflate la vreo 100 de metri adâncime pot seca. Aşa că, în loc de 100 de foraje la 100 de metri, administraţia din Călăraşi a ales să realizeze doar 5, dar la foarte mare adâncime!
Primarul Sloboziei a ales să meargă mai departe cu investiţia, pentru finanţarea căreia a folosit un împrumut, pe care comunitatea să-l achite în 20 de ani!
… la incertitudini de miliarde
Realizarea acestei investiţii nu a fost lipsită de probleme, care au pus serioase semne de întrebare asupra a ceea ce municipalitatea a decis să facă. Financiar vorbind, la contractul iniţial semnat cu TMUCB Sucursala Slobozia, în valoare de 92,358 miliarde de lei vechi, s-au adăugat trei acte adiţionale, pentru 4 miliarde de lei, respectiv 45,313 miliarde şi 7,107 miliarde de lei. Valoarea totală a contractului a depăşit 137 de miliarde de lei, numai pe relaţia cu TMUCB. Dacă adăugăm şi celelalte cheltuieli, atunci ajungem la o valoare ce depăşeşte 150 de miliarde de lei vechi. Nu putem uita cum, din când în când, pe măsură ce avansau lucrările, TMUCB şi primarul Ionaşcu mai puneau de o vizită la locul de execuţie… Se vorbea despre apa plată pe care o vom avea la robinete, de preţurile mult mai mici pe care le vom achita pentru aceasta. Şi uite aşa, mai apăreau câteva reportaje pozitive prin mass-media locală, reportaje despre care se spunea că au fost plătite de firma în cauză. Aşa o fi fost. Cert este că, şi pentru apa plată promisă slobozenilor, primarul Gabi Ionaşcu a mai obţinut un mandat, chiar din primul tur.
Contestări tratate cu atacuri
În vara lui 2007, a izbucnit primul scandal pe tema calităţii apei din sursă subterană. Atunci, am scris despre rezultatele analizelor efectuate, pe ascuns, de laboratorul Urban, dar şi despre buletinul de analiză aflat la pagina 14 din proiect. Depăşirile la unii indicatori au fost explicate prin expirarea reactivilor de la laborator şi pe o eroare în buletinul de analiză, unde rezultatul pentru PH a fost trecut în dreptul hidrogenului sulfurat. „Problema” a fost expediată rapid, iar demersul jurnalistic nu a primit nici un sprijin, nici măcar din partea adversarilor politici ai primarului. Discuţiile s-au reaprins un an mai târziu, când o avarie la Amonil a determinat administraţia locală să furnizeze apa obţinută din foraje pentru a nu lăsa consumatorii fără apă. S-a spus atunci că apa este menajeră, iar cetăţenii au fost sfătuiţi să nu o consume ca apă potabilă.
Procedura de autorizare a fost iniţiată de Primărie în 8 mai 2008, iar societatea Urban a depus cererea de autorizare în 17 iulie 2008, la Autoritatea de Sănătate Publică Ialomiţa. Până în 24 iunie 2009, când a fost obţinută autorizaţia sanitară de funcţionare, Urban a tot depus documente, la solicitarea Institutului de Sănătate Publică Bucureşti. S-au efectuat analize pentru care nu existau documente că s-ar fi făcut, dar şi alte proceduri ignorate până atunci de administraţia locală şi societatea Urban. În cele din urmă, autorizaţia a fost emisă, sub semnătura unui coleg de partid al primarului, care ocupa funcţia de director coordonator adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică Ialomiţa. Director care şi-a şi dat demisia câteva săptămâni mai târziu. Este bine de ştiut că autorizaţia a fost completată cu un program de conformare, program care, măcar într-un singur punct, nu a fost respectat de Urban. Pentru că nu se asigurase zona strictă de protecţie sanitară, pe o rază de 10 m în jurul fiecărui foraj, până la termenul stabilit (30 decembrie 2009), autorizaţia a fost anulată de DSP, în data de 22 ianuarie 2010.
Urban a contestat decizia DSP, prima acţiune formulată în instanţă fiind respinsă deja de Tribunalul Ialomiţa.
Noutatea: pesticide peste limită
În octombrie şi noiembrie 2009, la solicitarea Prefecturii Ialomiţa, Institutul de Sănătate Publică Bucureşti a recoltat o serie de probe de la forajele aflate în exploatare, la intrarea şi ieşirea din staţia de tratare, dar şi în anumite puncte din municipiu (printre care unele şcoli şi spital). Rezultatele au fost gata pe 4 decembrie. Ei bine, specialiştii Urban, dar şi cei ai DSP, nu au reuşit să interpreteze rezultatele. Dacă ar fi făcut-o, ar fi constatat că a mai apărut o problemă: pesticidele!
La solicitarea Ministerului Sănătăţii, din 26 ianuarie 2010, Institutul de Sănătate Publică Bucureşti a comunicat concluziile analizelor efectuate probelor din sursa subterană şi reţeaua de distribuţie a municipiului. Se menţionează că, la toate forajele, s-au înregistrat depăşiri la „amoniu”. Fierul a fost depăşit la un foraj, la intrarea şi la ieşirea din staţia de tratare, dar şi la unele unităţi de învăţământ. De exemplu, la Şcoala nr.3 a fost înregistrată o valoare de 13 ori mai mare decât concentraţia maximă admisă. Tot la Şcoala 3, turbiditatea a fost de 7 ori mai mare, iar pesticidele totale erau peste concentraţia maximă admisă (CMA) la forajele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 şi 12, dar şi la intrarea în staţia de tratare, la branşamentele de la Grădiniţa nr.3 şi Spital, Şcoala nr.13 şi bloc U10.
Concluzii: „Riscul pentru sănătate rezultă din depăşiri ale concentraţiilor pentru fier şi pesticide, mai ales că aceste depăşiri au fost constatate în colectivităţile şcolare. Dozele mici de pesticide acumulate în timp pot determina afectarea sistemului nervos, a ficatului, a sistemului imunitar, determinând, de asemenea, efecte carcinogene, mutagene şi embriotoxice. (…)
Fierul determinat la ieşirea din staţia de tratare a fost peste CMA, ceea ce demonstrează faptul că sursa acestuia nu o reprezintă doar structura veche a reţelei de distribuţie.
Calitatea apei distribuite este neconformă pentru parametrii: turbiditate, bacterii coliforme şi enterococi, ceea ce determină risc de apariţie a gastroenteritelor şi enterocolitelor în rândul colectivităţii de copii”.
ISP Bucureşti recomandă ca, în unităţile şcolare, să se asigure apă de masă îmbuteliată. De asemenea, se recomandă să se ia în considerare schimbarea sursei de apă pentru aprovizionarea consumatorilor Urban.
Decizii… degeaba
Joi, 4 februarie, prefectul judeţului a convocat Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă. Singurul punct pe ordinea de zi a fost situaţia privind calitatea apei furnizată locuitorilor municipiului Slobozia. După lungi dezbateri, s-a decis inventarierea unităţilor şcolare, pentru a se vedea câte au montat filtre pe conductele de apă. În plus, s-a dispus furnizarea de apă plată în aceste unităţi, inclusiv pentru prepararea hranei, începând cu data de 8 februarie.
Urban are ca sarcină găsirea tipului de filtru necesar pentru potabilizarea apei, iar societatea respectivă, împreună cu DSP, are obligaţia să infomeze populaţia că apa nu este potabilă.
La solicitarea primarului Ionaşcu, s-a decis repetarea analizelor, urmând să se stabilească punctele de unde vor fi recoltate probele, dar şi unităţile autorizate care vor efectua analizele.
Ministerul Sănătăţii a dispus efectuarea unor verificări pe tema calităţii apei furnizată de Urban.
Pesticide de… atac
Mare e grădina lui Dumnezeu, iar unii se grăbesc să-i sară gardul!
Nu ştim ce specialişti i-au pus în mână primarului Ionaşcu o armă menită distrugerii probelor care indică faptul că apa nu este potabilă. Important este că, şi de data aceasta, primarul a demonstrat că merge pe mâna unor astfel de specialişti, în loc să facă singur o verificare elementară. Ce argument a folosit la şedinţa Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă?
Cităm din spusele primarului Sloboziei: „Are un component, metoxiclor… Chiar astăzi am întrebat pe unul dintre specialiştii cu care lucrăm şi mi s-a spus că aceasta este o substanţă de luptă. Cum o fi ajuns acolo? Parcă ni se pare nouă curios…”
Dacă nu ar fi înghiţit pe nemestecate explicaţia şi ar fi dat pe „goagăl” (cum spune un coleg de partid al lui Ionaşcu, primarul care este la sectorul 5), atunci ing. Gabi Ionaşcu ar fi evitat ridicolul. Chiar dacă nu suntem specialişti, nu ne-a fost greu să aflăm cam cum e treaba cu metoxiclor-ul. Este un compus ciclodienic şi face parte din categoria pesticidelor organoclorine. Dacă interesează pe cineva, dăm şi formula chimică: 1,1,1-triclor-2,2di(p-metoxi-fenil)etan.
Cu alte cuvinte, metoxiclor-ul este un pesticid, care poate contamina apa. Un pesticid din familia DDT-ului, o substanţă mult mai cunoscută, folosită de multe ori până cu mai mulţi ani în urmă. DDT-ul nu mai este autorizat ca produs fitosanitar în cadrul Comunităţii Europene, ceea ce se menţionează şi în Directiva 2000/24/CE a Comisiei Comunităţilor Europene, din 28 aprilie 2000, prin care au fost modificate acele Directive care stabileau conţinuturile maxime de reziduuri de pesticide din şi de pe cereale, etc. Despre folosirea metoxiclor-ului ca pesticid, se menţionează că există încă autorizaţii limitate în acest sens. Deci, metoxiclor-ul este un pesticid!!! Iar prezenţa acestuia putea fi depistată dacă s-ar fi analizat compoziţia solului, în zonele în care s-a forat. Din câte ne amintim, în proiectul investiţiei nu există un buletin de analiză pentru pământul în care s-au efectuat forajele. Iar dacă, în zonă, a fost folosit acest pesticid… Iată şi o posibilă explicaţie pentru prezenţa acestuia în apa prelevată de ISP Bucureşti!
Şi încă un amănunt care l-ar fi convins pe primarul Gabi Ionaşcu să nu deschidă un asemenea subiect, cu substanţa de atac: într-un studiu publicat în „Biologia reproducerii”, medicii susţin că expunerea la pesticidul artificial metoxiclor reduce nivelul de testosteron, ceea ce scade fertilitatea masculină! Dacă ne luăm şi după unii cercetători de la Universitatea Yale, acelaşi pesticid (utilizat pentru combaterea ţânţarilor, a muştelor şi a altor insecte), de asemenea, poate altera şi capacitatea reproducătoare a femeilor!
Cu alte cuvinte, chiar este o substanţă de atac! Dar nu de natură militară, ci unul îndreptat împotriva fertilităţii!!!
Daniela ISTRATE