Pensionarii au ieşit în stradă

0

Zeci de pensionari au pichetat joi, 26 martie, între orele 10 şi 12, sediul Prefecturii, nemulţumiţi de faptul că Executivul ezită să îşi îndeplinească promisiunile asumate.

Majorarea punctului de pensie la 45% din valoarea salariului mediu brut pe economie şi elaborarea în regim de urgenţă a unei legi a pensiilor… Acestea au fost principalele motive care au scos în stradă zeci de pensionari ialomiţeni, sătui până în gât de promisiuni neonorate… Astfel, aceştia, mai mult sau mai puţin încrezători, au încercat să sensibilizeze guvernanţii cu privire la mizeria în care se zbat cu fiecare an care trece, cuvintele lor, deşi uneori mai rare decât par, fiind de o greutate covârşitoare…

„Suntem aici pentru mărirea pensiilor, pentru că nu putem să mai supravieţuim cu aceste pensii care sunt foarte mici… Oare cu 4 milioane poţi să trăieşti la ora actuală?! Eu, de exemplu, sunt singură, soţul a decedat şi îmi e foarte greu să supravieţuiesc cu 4 milioane… Celor care sunt reprezentanţi ai judeţului, ai municipiului Slobozia le cerem să ia în seamă neajunsurile noastre, ale bătrânilor, pentru că e foarte greu”, răzbate o voce, printre fluierături şi huiduieli…

Spre deosebire de protestul sindicaliştilor de la Cartel Alfa, pensionarii au fost uniţi, drept dovadă stând faptul că nu au contenit să îşi exprime nemulţumirile…

„Noi avem sentimentul că se va rezolva… Măcar o parte din ele”, vine din senin o voce, contrazisă gutural aproape instant: „Nu se va rezolva nimic!”… Totuşi, bătrânul nu se dă bătut… „Considerăm că se va rezolva, măcar o parte… De exemplu…” Este întrerupt din nou… „Eu am lucrat în armată, am fost colonel, am fost d-ăia care adună bombele („pirotehnicieni”-şopteşte un alt pensionar) şi secţia Pensii Militare şi secţia Contabilă a acestei secţii nu a vrut să îmi acorde sporul de pericol, adică… Nu mi-a dat… La 21 de ani, mi-a dat un an… Nu mi-au comunicat ce se întâmplă cu ceilalţi 20 de ani… Am făcut adrese la toţi preşedinţii, dar degeaba”, plânge un bătrân…

Prin mulţime, încearcă să se strecoare, Nicolae Hohorcea, liderul Uniunii Judeţene a Pensionarilor din Ialomiţa, vocea a peste 11.000 de vârstnici… Nu ar fi reuşit să treacă neobservat (nu că asta ar fi dorit), aşa că să vedem ce a avut de spus…

„La nivel de ţară, ziua de 26 martie a fost declarată de către Uniunea Generală a Pensionarilor, Federaţia Naţională a Pensionarilor şi Sindicatelor Pensionarilor, Federaţia Naţională a CAR-urilor şi alte organizaţii centrale zi de protest pentru faptul că nu se respectă Legea 250/2007, care prevede ca, de la 1 ianuarie 2009, valoarea punctului de pensie să fie 45% din salariul mediu brut prognozat pentru bugetul pe 2009. De asemenea, Legea 218/2008, care prevede ca, de la 1 ianuarie 2009, grupele I şi II să intre în plată… O altă revendicare foarte importantă este apariţia unei noi legi a pensiilor, de aşa natură încât să se elimine inechităţile care sunt la ora actuală datorită faptului că sunt foarte multe pensii speciale… Pensiile speciale pentru procurori, pensii speciale pentru miliţeni, pensii speciale pentru armată, pensii speciale pentru parlamentari… Parlamentarii au destule privilegii, după părerea noastră, pe mandatul lor şi vor ca, după 4 ani de mandat, să beneficieze 100 de ani de pensie, că a fost el parlamentar… şi care dau nişte legi, ca cele de mai devreme, pe care tot ei nu le respectă… Dacă au dat legea, ne bombardează: respectaţi legea, respectaţi legea, respectaţi legea! Nu respecţi legea, penalităţi şi aşa mai departe… Revendicările noastre, pe lângă cele 3 enunţate, mai sunt şi altele şi anume: acordarea celei de-a 13 pensii şi îmi pare rău că încep cu asta, dar în toate domeniile se primeşte cel de-al 13-lea salariu… Să se acorde a 13-a pensie în două tranşe: una de Paşte şi una de Crăciun, ca să simtă şi pensionarii o primă de sărbători… O altă revendicare este transformarea în bani a tichetelor de călătorie nefolosite în 2008… Mai vrem acordarea ajutorului de înmormântare la două salarii minime pe ţară, precum şi acordarea unei alocaţii pentru soţul supravieţuitor, de 25% necondiţionat…”

Vocea lui Nicolae Cohorcea se pierde treptat, însă locul său este luat de alte glasuri ce răzbat din mulţime… „Iau 20 de medicamente pe zi, cu o pensie de 800 de RON… Cât îmi rămâne?!”… În continuare, „nici copiii de la grădiniţă nu sunt păcăliţi cum sunt noi, pensionarii, păcăliţi… Acum suntem bolnavi de reumatism, de alea şi nu ne mai dă bilete decât aci, pe plan local…”

Frustrarea răzbate, cu nesfârşite resurse… „Nu are grijă de bătrâni… Ce nevoie mai are de ei?! De muncit, nu mai munceşte, să facă plin la stat… Babalâcii ăia din Parlament să bage tineret cum eşti tu, mămică… Ăia care are 90 de ani din Parlament…”

„Am soţul, e bolnav la pat… Ne descurcăm greu… Mai apelăm la copii… Nici ei nu pot să ne ajute mereu… Băiatul meu are 2 copii, e în şomaj… Nu ne bagă nimeni în seamă, dar stăm aici, pentru că speranţa moare ultima… Nu cerem mult, măcar să nu ne mai gândim la ziua de mâine… Oricine ar fi la conducere…”

Ce ar trebui făcut?! „Ar trebui în Parlament să le scadă lor pensiile alea care le ia de la stat şi să dea la amărâţii de rând… Ăia care doarme în Parlament, se uită unul la altul şi caută pe net să vadă unde mai pleacă în concediu… Cei din Parlament să aibă pensia noastră, babalâcii ăia care şade acolo… Măcar o lună să aibă pensia noastră… Da’, nu rezistă… A doua zi, pleacă cât vezi cu ochii… Să mănânce şi ei doar o dată pe zi şi atunci să vedem ce mai au de zis… Eu am o pensie de 2,3 milioane… Dacă el poate să traiască cu 2,3 milioane, eu îi dau pensia…”

Concluzia?! Dură, nici nu ar fi putut fi altfel… „Ăsta e genocidul, măicuţă, că a stricat fabrici, a lăsat tineretul pe drumuri… Ăştia e care a distrus ţara…”

La un moment dat, mai mulţi lideri ai pensionarilor, Nicolae Cohorcea, Neagu Ion, Damian Ion,  Ştefan Ursache şi Elena Miha, l-au băgat în şedinţă, la propriu, pe prefectul judeţului, Alecsandru Ştiucă…

Reacţia prefectului?! „Solicitările dumneavostră sunt cât se poate de reale şi am convingerea că ele vor fi rezolvate… Singura problemă este timpul”

Din păcate, de cele mai multe ori, timpul nu are deloc răbdare, iar bătrânii noştri se sting câte puţin cu fiecare zi care trece… 

Cristi Suca

Lăsați un mesaj

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.