Promisiunile prefectului Ştiucă, doar vorbe în vânt!?

0

În urmă cu trei săptămâni, la o şedinţă a Comisiei de Dialog Social, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină Ialomiţa, dr. Cristiana Stoian, a prezentat situaţia în care se găseşte unitatea. La vremea respectivă, salariaţii Centrului erau în grevă, nemulţumiţi de condiţiile de muncă în care îşi desfăşoară activitatea şi de veniturile situate cu puţin peste salariul minim pe economie. Cu congelatoare pentru plasmă şi sânge vechi de aproape 20 de ani, cu un spaţiu în care instalaţia electrică a împlinit 40 de ani, personalul face eforturi uriaşe pentru a menţine în funcţiune unitatea. Chiar şi în astfel de condiţii, unitatea ocupă primul loc pe ţară la numărul de litri de sânge recoltat raportat la mia de locuitori.

Prefectul Alecsandru Ştiucă a promis atunci că va merge la ministrul Sănătăţii, împreună cu directorul Centrului. Apoi, a susţinut că va veni în Slobozia un secretar de stat din Minister. Care nu a mai ajuns…

Pe această temă, consemnăm un interviu acordat de directorul Centrului de Transfuzie Sanguină, dr. Cristiana Stoian:

„Eu îl invit pe domnul prefect aici, să stea încontinuu 48 de ore şi să vadă cum este!“

-În data de 13 august, la şedinţa Comisiei de Dialog Social de la Prefectură s-a abordat şi situaţia existentă la Centrul de Transfuzie Sanguină Ialomiţa. Şi atunci aţi adus la cunoştinţa prefectului judeţului problemele cu care se confruntă unitatea pe care o conduceţi. Tot atunci, domnul prefect v-a promis că va face demersurile necesare şi că veţi merge împreună la ministrul Sănătăţii. Ce s-a întâmplat până în prezent?

-Da, atunci mi-a promis că vom merge împreună la ministrul Sănătăţii. În data de 25 august, m-a sunat să-mi spună că a fost la Bucureşti cu o zi înainte şi bănuiesc că l-a căutat pe ministrul Sănătăţii, dar a ajuns la secretarul de stat Nichita. Care, sunt afirmaţiile domnului prefect, a promis că, pe data de 28, vine la Slobozia. Pot să spun că, pe 28, l-am aşteptat, dar nu a apărut nimeni. Nici măcar nu s-a dat un telefon, să ni se spună că nu mai vine nimeni. Eu eram convinsă că nu o să vină nimeni. Sinceră să fiu, nici nu ar avea de ce să vină cineva aici. Ce să facă? Să ne vadă? Problemele nu se rezolvă aici, problemele se rezolvă la Ministerul Sănătăţii. Să lăsăm drepturile salariale tăiate, dar rămâne problema personalului. În momentul acesta, am ajuns într-o situaţie disperată. Acum, am rămas pe laborator cu un singur cadru, pentru că alt salariat a intrat în concediu de odihnă. În aceste condiţii, în afară de faptul că asigur permanenţa aproape noapte de noapte, numai patru nopţi pe lună sunt liberă. Şi nu e uşor…

-Vă solicită spitalul…

-Nu numai că mă solicită spitalul… Mă trezesc pentru a verifica aparatura, congelatoarele… Acum, cu o singură persoană pe laborator, în fiecare dimineaţă, de la ora 4, fac toate probele de imuno-hematologie la donatorii din ziua precedentă şi, de două-trei ori pe săptămână, maladiile transmisibile. Nu ştiu, cât poate să reziste un om în ritmul acesta? Că este un ritm infernal!

„Congelatoarele sunt procurate în anii ’90-’91… Tabloul electric, instalaţia sunt foarte vechi, de peste 40 de ani…“

-Aţi amintit de congelatoare…

-Congelatoarele sunt procurate în anii ’90-’91. Sunt uzate şi fizic, şi moral. Trebuie verificată temperatura. Pentru plasmă, de minus 25-30 de grade, iar pentru sânge, de 4-6 grade. În momentul în care temperaturile nu corespund, pungile trebuie mutate dintr-un congelator în altul. Iar verificarea se face la trei ore.

-În plus, este o problemă şi cu reţeaua electrică.

-Sunt căderi de tensiune sau se întrerupe curentul. Tabloul electric, instalaţia sunt foarte vechi, de când este această clădire, de peste 40 de ani. Instalaţia nu mai poate susţine sarcina electrică. Atunci, se întâmplă ori să sară siguranţele, ori să se ardă conductorii, ori să ia foc tabloul, ceea ce s-a întâmplat de două ori în acest an, ultima dată acum 3-4 săptămâni. Dacă nu era nimeni aici, ardea toată clădirea. Electricianul nu a mai putut desface acel conductor, că s-a topit, aşa că a venit cu un aparat de sudură… Acum, totul stă într-un şurub. Este o situaţie foarte delicată.

„Avem nevoie de rezolvarea situaţiei, nu de vorbe, nu de vizite!“

-Interesează pe cineva?

-Vreau să subliniez că nu interesează pe nimeni! Sunt interesaţi de afacerile proprii… Atâta timp cât te baţi cu pumnul în piept, că eşti capabil să rezolvi nişte prebleme şi o faci doar dacă te aude presa şi mai apoi uiţi… Eu vreau să-i amintesc domnului prefect că nu mai este mult şi vine data de 15, dată la care se dau salariile. Dacă luna trecută am reuşit să conving cadrele să întrerupă protestul, aducând ca argument promisiunile domnului prefect, pe 15 septembrie nu cred că voi mai reuşi. Cu atât mai mult dacă, în septembrie, conform indicaţiilor preţioase ale guvernanţilor, încep să tai câte 3 zile pe lună fiecărui salariat. Astfel, venitul net al unui asistent principal va ajunge la 760 de lei, iar al unui asistent simplu, de 660 de lei. În condiţiile acestea, nu ştiu ce se va întâmpla. Mai vreau să-i amintesc domnului prefect că problemele nu se rezolvă în Ialomiţa, chiar dacă vine un reprezentant al Ministerului Sănătăţii aici. Cu documentele mă pot duce eu la Minister. Probabil că, dacă vine cineva, îl va prezenta presei, să arate presei că este interesat. Nu avem nevoie de aşa ceva! Avem nevoie de rezolvarea situaţiei, nu de vorbe, nu de vizite! Domnul prefect să se ţină de cuvânt, să ia legătura cu ministrul Sănătăţii şi, aşa cum a promis, să mergem împreună la ministru.

-Este foarte greu de înţeles cu adevărat care este situaţia de la acest Centru de Transfuzie dacă doar priveşti din afară…

-Dacă este aşa greu, eu îl invit pe domnul prefect aici, să stea încontinuu 48 de ore şi să vadă cum este!

Daniela ISTRATE

Lăsați un mesaj