Cu un gest de un suprem infantilism politic, un consilier judeţean al PSD, trecut prin politică de la săgeata liberală la ţepii din buchetul de trandafiri ai PSD, Vasile Olaru s-a crezut amuzant şi, pe finalul şedinţei CJI de vinerea trecută, i-a făcut un cadou liderului judeţean al PDL, Cazacu Marinică. Prinşi de importanţa momentului, cei care au „gândit“ evenimentul, pe lângă faptul că au transformat şedinţa într-o reprezentaţie de circ, au fost furaţi, totuşi, de sinceritate. Şi asta pentru că au pus însemnele DNA pe tricoul de culoare roşie al PSD!
Cinstiţii, competenţii şi (mai ales) săracii din PSD se cred născuţi în politică în urmă cu câteva luni… Când este suficient să îşi privească unii colegi de partid, care şi-au pus bazele afacerilor derulate şi astăzi pe scheletul unor foste IAS-uri, pe care le-au şi condus la un moment dat, transferând averea tuturor în propria ogradă!
Un exemplu sugestiv este şi manevra cu terenurile retrocedate (încă nu se ştie cât de legal) Universităţii Iaşi. Mii de hectare de teren arabil au ajuns în folosinţa moşierilor PSD, în timp ce zeci de persoane îndreptăţite mai aşteaptă şi astăzi să fie puse în posesie!
Tocmai pentru că unii, atunci când privesc în jur, văd doar cinste social-democrată, le reamintim afacerea „Universitatea Iaşi“… Dar şi de posibilele legături dintre unii membri PSD şi procurori DNA, care probabil au avut doar rolul de a proteja pe cei care au confundat acest judeţ cu propria moşie, din care s-au autoservit de câte ori au avut ocazia!
Moşierii agricoli din PSD au lucrat abuziv cele 6.000 de hectare ale Universităţii Iaşi!
Procurorii DNA, că tot au fost interesaţi de dezlegarea enigmei „Universitatea Iaşi“, s-au trezit cu verificările abia la jumătatea procesului de punere în posesie, ignorând total începuturile acestei afaceri. Pentru că reconstituirea dreptului de proprietate al unităţii de învăţământ a fost privită şi tratată exact ca o afacere, de cei care şi-au adjudecat alegerile în 2000. Pentru că (nu?) era mai greu să-şi mute utilajele şi forţa de muncă pe terenurile din baltă, moşierii PSD s-au gândit că nu ar fi rău să aducă terenurile Universităţii cât mai aproape de firmele pe care le deţineau. Ceea ce au şi reuşit, de altfel, profitând de faptul că Universitatea nu îşi ridicase cele două titluri de proprietate de la Primăriile Făcăeni şi Vlădeni.
De verificat este şi legalitatea documentaţiei pe baza căreia s-au atribuit peste 10.800 de hectare Universităţii Iaşi, din moment ce, printr-un decret-lege din 1945, Facultatea de Agronomie Iaşi (titulatura de atunci a instituţiei) a fost împroprietărită cu 9.645 de ha pe balta Vlădeni Săltava, din care doar 39 de hectare era teren cultivabil, şi 2876 de hectare în balta Vlădeni-Iezer, din care numai 396 de hectare de teren arabil.
Abuziv, primele titluri au fost anulate şi, inclusiv prin intervenţia ministrului Administraţiei şi Internelor din acea vreme, Octav Cozmâncă, Universitatea Iaşi devine proprietară pe diverse suprafeţe de teren, 6000 de hectare, pământ răspândit pe tot teritoriul judeţului Ialomiţa.
Ingineria PSD a avut ca efect încheierea unor contracte de arendă între Universitate şi societăţile comerciale controlate de liderii PSD. O manevră explicată cât se poate de clar de către subprefectul de atunci Alecsandru Ştiucă: „La acest capitol s-a pus o condiţie (…), ca activităţile să le realizăm cu societăţile noastre…” La ce societăţi se referea subprefectul Ştiucă? După cum s-au semnat contractele de arendare ale Universităţii… Numai societăţile controlate de liderii PSD au avut acces la aceste terenuri!!! Pământ pentru care se obligau să achite 400 de kilograme de grâu la hectar, în condiţiile în care limita minimă era de 600 de kilograme de grâu la hectar!!!
De la vechiul amplasament…
În ianuarie 1998, Universitatea Agronomică şi de Medicină Veterinară Iaşi a formulat două cereri către preşedinţii comisiilor locale din Vlădeni şi Făcăeni.
Ambele cereri au fost înregistrate în 15 ianuarie, cu numerele 502, respectiv 501 la Universitate, iar la primăriile amintite, în 19 ianuarie. Conţinutul acestor cereri este identic, diferă doar suprafaţa de teren revendicată: 9.368 de hectare la Făcăeni şi 2.877 de hectare la Vlădeni.
În aceeaşi zi, 19.10.2000, la Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sunt adoptate două hotărâri, la propunerea comisiilor locale din Vlădeni şi Făcăeni. Astfel, Comisia Judeţeană a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pentru Universitatea Iaşi pentru 9.369 de hectare pe teritoriul comunei Făcăeni. La Vlădeni, comisia judeţeană a respins propunerea venită de la Comisia locală, dar a reconstituit exact suprafaţa solicitată de Universitatea Iaşi, adică 2.877 de hectare. Ulterior, în 09.11.2000, Comisia judeţeană rectifică ambele suprafeţe atribuite Universităţii, aprobând 8.840 de hectare la Făcăeni şi 2.043 de hectare la Vlădeni.
Însă cum s-a ajuns la aceste suprafeţe? Este important de amintit că Universitatea Iaşi a primit 12.245 de hectare în balta de la Vlădeni printr-un decret-lege din 1945. În acel an, s-a încheiat un proces verbal la Vlădeni, în care se spune că, pe balta Vlădeni Săltava, se atribuiau 9.645 de hectare, cu următoarele categorii de folosinţă: ape pescuibile – 500 de hectare; stuf şi papură – 305 de hectare; teren cultivabil – 39 de hectare şi teren păşune – 8.801 de hectare. În acelaşi proces verbal se face referire şi la suprafaţa de 2.876,5 de hectare în balta Vlădeni Iezer, teren cu categoria de folosinţă: ape pescuibile – 534 de hectare; stuf şi papură – 300 de hectare; teren arabil – 396 de hectare şi grădini de zarzavat – 22,5 de hectare.
… la amplasamentele dorite de moşierii PSD
Comisia Judeţeană, cu o componenţă uşor diferită şi motivată politic, se întruneşte în data de 13.09.2001, dată la care punctează decisiv în cazul Universitatea Iaşi. Prin hotărârea nr.285, membrii Comisiei anulează titlurile de proprietate emise deja, dar neridicate de Universitatea Iaşi, pentru o suprafaţă totală de 10.882,99 de hectare. Totodată, reconstituie dreptul de proprietate al aceleaşi Universităţi pe o suprafaţă de 6.000 de hectare, teren împărţit pe bucăţi, cu amplasamente numai bune de arendat: Movila – 1.162,4931 ha şi 910,9163 ha; Feteşti – 358,2415 ha; Ţăndărei – 1610,0492 ha; Bucu – 889,9508 ha; Armăşeşti – 180,1674 ha; Gârbovi – 155,1097 ha; Urziceni – 666,0929 ha şi Manasia – 66,9791 ha.
Abuzuri pe toată linia
Pentru a înţelege mai bine manevrele PSD, să vedem care a fost istoricul afacerii. Mai întâi, prefectul Marian Bălan, la începutul anului 2001, a înaintat cereri scurte primarilor din Făcăeni şi Vlădeni (în cazul comunei Făcăeni, adresa a fost înregistrată în 1 februarie 2001), prin care le-a cerut să predea titlurile întocmite Universităţii Iaşi.
Consemnăm poziţia adoptată de Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, sucursala Ialomiţa, legată de acest subiect (document emis în data de 25 aprilie 2001), act semnat şi de directorii Oficiului Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Ialomiţa; Oficiul de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol Ialomiţa; Direcţia Silvică Slobozia; Sistemul de Gospodărie a Apelor Ialomiţa Inferioară, dar şi de un consilier şi un director din Prefectura Ialomiţa: „din actele depuse cu care se face dovada fostului patrimoniu, nu se poate stabili cu exactitate amplasamentul patrimoniului Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi; din documentele prezentate şi schiţa de amplasament, depuse de Academia Iaşi, rezultă că trebuie scăzute următoarele suprafeţe – 3.245 de hectare reprezentând suprafeţe ocupate de păduri, 485 de hectare reprezentând suprafeţe ocupate de construcţii hidrotehnice şi alte construcţii aflate în administrarea SN ÎF SA, sucursala Ialomiţa, 1.664 de hectare reprezentând suprafeţe ocupate prin aplicarea Legii 18/1991, 47 de hectare reprezentând suprafeţe ocupate în baza HG 834/1991”. Comisia formată din reprezentanţii instituţiilor amintite ajunge la concluzia că dovezile cu privire la terenurile agricole ale Universităţii nu a fost analizată temeinic în Comisia Judeţeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenului (CJSDPPT Ialomiţa), acordând în plus 5.441 de hectare (terenuri ale statului pentru care s-au făcut investiţii şi care erau în domeniul public al statului!!!)
Actul a fost semnat la mai bine de două luni de la restituirea titlurilor de proprietate şi poate avea doar rolul de a „acoperi” solicitarea prefectului de atunci!
Intervine Cozmâncă
În 10 septembrie 2001, a fost semnat un proces verbal între Gheorghe Savu, preşedinte al CJI; Alecsandru Ştiucă, subprefect, şi Ioan Avarvarei, rector al Universităţii Iaşi, prin care părţile şi-au dat acordul pentru anularea titlurilor emise anterior şi reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 6.000 de hectare, câte 2.000 de hectare pe raza societăţilor Agroindustrială Urziceni, Agromixtă Ograda şi Horticons Feteşti. Precizăm că toate persoanele semnatare ale documentului erau membre ale PSD.
Sugestiv pentru modul în care s-a derulat afacerea cu Universitatea Iaşi este şi procesul verbal al CJSDPPT Ialomiţa din 13 septembrie 2001. Ce se spunea atunci? „Este vorba de acordul Universităţii de a anula actul, titlu emis de Comisia judeţeană nr.058594/40841, pentru ca în loc de 10.883 ha să primească 6 mii ha – toată această problemă a fost rezolvată la MAP (n.r. Ministerul Administraţiei Publice) în prezenţa domnului ministru Octav Cozmâncă.” Avea atribuţii ministrul Administraţiei şi Internelor la capitolul punere în posesie? Şi atunci, pentru ce s-a amestecat într-o problemă care nu îl privea direct? Răspunsul este oferit sub forma unei intervenţii de către subprefectul Alecsandru Ştiucă: „La acest capitol, s-a pus o condiţie – şi a fost acceptată până la urmă, de aceea nu hotărâm acum la ce societăţi, pentru că s-a impus Universităţii Iaşi… să încheiem înţelegere ca activităţile să le realizăm cu societăţile noastre – pentru că la întâlnirea aceasta venise (rectorul) şi cu un domn care urma să preia imediat, şi dl. prefect a fost de acord că această nominalizare a societăţilor comerciale, de la care se ia cele 6 mii de ha, să fie stabilită ulterior, în raport cu condiţia pusă de noi, de administrare cu societăţile ialomiţene…”
La ce societăţi se referea subprefectul Ştiucă? Documentele ulterioare au demonstrat cu vârf şi îndesat „interesul” PSD faţă de cei care aşteptau, din 1991, să intre în posesia terenurilor agricole de care, ei sau părinţii acestora, au fost deposedaţi abuziv de regimul comunist de până în 1989. Pentru că, în luptă, liderii PSD ai vremii au fost mânaţi de interesele proprii, paralele cu cele ale cetăţenilor de rând!
Unde a ajuns pământul?
Răspunsul este cât se poate de simplu: la societăţile comerciale controlate de liderii PSD!!! Aşa, a fost mult mai simplu, din moment ce, în loc de 10.800 de hectare „oferite” cu generozitate Universităţii Iaşi, cu toate că sunt discutabile dovezile prezentate la reconstituirea dreptului de proprietate, moşierii PSD au împărţit cele 6.000 de hectare pe raza teritorială a localităţilor Movila, Feteşti, Ţăndărei, Bucu, Armăşeşti, Gârbovi, Urziceni şi Manasia. Şi asta, pentru a le putea arenda chiar ei! Sau, pentru a intra în proprietatea lor, prin schimburi de terenuri dubioase, când unii dădeau pământ agricol şi primeau la schimb plantaţie viticolă!
Dar să trecem la exemple!
Savu a dat teren agricol şi a luat plantaţie viticolă
Familia Savina şi Gheorghe Savu, agricultori de prin Balaciu, îşi pune planul în aplicare la sfârşitul lunii noiembrie 2003. Atunci, la biroul unui notar din Urziceni, se încheie un contract de vânzare-cumpărare între Savu şi două persoane fizice, Vasiliu Aurelia Eleonora şi Irimescu Barbu Radu, pentru o suprafaţă de 219.358 de mp de teren arabil (21,93 hectare), teren situat în extravilanul municipiului Urziceni. Familia Savu evaluează suprafaţa de pământ la care facem referire, iar rezultatul acestei operaţii este un sec 165.000.000 de lei.
De partea cealaltă, Universitatea scoate la bătaie 161.962 mp, respectiv 10.000 mp de teren (adică 17,19 hectare), situat în extravilanul comunei Manasia. Ciudat (sau nu), instituţia de învăţământ trece la evaluare şi stabileşte suma: 165.000.000 de lei!?!
Cu toate condiţiile îndeplinite, acelaşi notar din Urziceni perfectează un contract de schimb, în 27 februarie 2004, prin care părţile îşi dau unul altuia bunurile amintite. Astfel, familia Savu devine proprietară pe bucata de teren a Universităţii, care Universitate îşi mută proprietatea pe terenul familiei Savu. Cheltuielile cu autentificarea documentelor au fost achitate în comun de cele două părţi. De ce a dat Savu de la el? La prima vedere, familia Savu pare că a pierdut din acest schimb de teren, oferind 21 de hectare în locul a 17 hectare. La prima, că la a doua ne edificăm suficient, după ce lecturăm titlul de proprietate emis Universităţii pe teritoriul comunei Manasia. Din cele 66,9791 de hectare, numai 1,3025 de hectare erau teren agricol, cea mai mare parte din pământ având categoria de folosinţă „vii“. Este limpede că nu avea de unde din altă parte primi cele 17 hectare, decât din suprafaţa de vie a Universităţii. Şi, cum dăduse la schimb (mai mult, ce-i drept) teren agricol… afacerea a fost una deosebit de profitabilă. Pentru moşierul Gheorghe Savu, liderul PSD din acea vreme!
Cu alte cuvinte, obiectul contractului de schimb a fost acela de a împroprietării familia Savu cu un teren pe care exista deja o investiţie, o plantaţie viticolă. Cine a ieşit în câştig şi de ce a acceptat Universitatea Iaşi o asemenea tranzacţie? Este o întrebare retorică, la care nici procurorii DNA nu pot „rata” explicaţia!
Arendatorul din Iaşi…
… a pus la dispoziţia moşierilor PSD terenul primit prin manevrele partidului din care făcea parte chiar rectorul instituţiei de învăţământ. Au primit ceva din pomana pe care şi-au facilitat-o singuri mai mulţi lideri (de ieri şi de azi) ai PSD Ialomiţa. Este vorba de Gheorghe Savu, Marian Bălan, Viorel Nica, Petre Gaidanov, şi alţii.
Ne vom referi la doi dintre arendaşi.
400 de kilograme, în loc de 600
Prin contractul cu numărul 560 din 11 noiembrie 2002, Universitatea Iaşi a pus la dispoziţia societăţii Agropan Oyl din Urziceni suprafaţa de 664,72 de hectare (din care 51,42 ha de vie), pentru o arendă de 400 de kg de grâu la hectar, asta în condiţiile în care cantitatea minimă era de 600 de kg. O explicaţie ar putea fi aceea că documentul a fost semnat din partea firmei de Savu C., fiul lui Gheorghe Savu (în plus, semnătura fiului seamănă destul de bine cu cea a tatălui).
Al doilea contract, pentru suprafaţa de pe raza municipiului Feteşti, s-a semnat cu societatea Legumicultorul, a marelui horticultor Petre Gaidanov, a cărui performanţă în afaceri a îngropat financiar societatea Horticons. Documentul poartă data de 26 noiembrie 2002. Gaidanov era membru PSD şi consilier judeţean al partidului în acea vreme. Pentru această suprafaţă arendată de la Universitatea Iaşi, Gaidanov a încercat să obţină sprijinul acordat de stat producătorilor agricoli chiar şi în luna mai 2006, deşi titlurile de proprietate au fost revocate de Comisia judeţeană încă din 25 noiembrie 2005.
Şi în celelalte cazuri, Universitatea Iaşi a acceptat condiţiile impuse de „societăţile noastre.“ Adică, societăţile lor, ale moşierilor PSD!
Prefectura, ba nu, ba da!
Primul pas în anularea titlurilor de proprietate emise abuziv de administraţia judeţeană a PSD a fost făcut de primarul municipiului Urziceni, în octombrie 2004. Nu a avut şanse de câştig, în prima fază, pentru că Prefectura nu avea cum să-şi conteste propriile acte! În întâmpinarea depusă la dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Urziceni, un consilier juridic din Prefectură solicită instanţei să respingă cererea primarului, considerând că este vorba de o acţiune neîntemeiată. A fost nevoie de o schimbare la nivelul Prefecturii Ialomiţa, produsă după alegerile parlamentare de la sfârşitul lui 2004, pentru ca optica funcţionarilor să se schimbe radical. Prefectura, prin prefectul Cazacu Marinică, a trecut de partea Primăriei Urziceni, susţinând acţiunea administraţiei locale. Aşa că, prin sentinţa civilă pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în 9 iunie 2005, se admite apelul primarului din Urziceni, iar instanţa constată nul absolut titlul de proprietate deţinut de Universitatea Iaşi pentru cele 666,0929 de ha!
Procesul demarat de prefectul Cazacu a continuat cu revocarea acestor titluri în şedinţa Comisiei judeţene din 25 noiembrie 2005. Şi cu acţiuni în instanţă, câştigate de Comisia judeţeană, prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlurilor atacate.
În 30 martie 2006, în sfârşit, Universitatea Iaşi comunică prefectului că este de acord cu predarea titlurilor şi acceptarea celor două titluri emise iniţial pentru zona Vlădeni-Făcăeni.
Nimeni însă nu a căutat dincolo de aparenţe, pentru a vedea dacă, şi la emiterea primelor două titluri, s-a respectat legea.
Oricum, moşierii PSD, loviţi în afaceri de anularea acestor titluri, s-au văzut fără pământul Universităţii, pentru care nici nu contează dacă s-a achitat sau nu acea arendă ridicolă. Profitorii acestei afaceri s-au trezit că, în loc de relaţia facilă cu Universitatea, trebuie să arendeze terenurile de la noii proprietari. Şi cum să fi de acord ca, în loc de un contract de arendă pentru 2.000 de hectare să semnezi zeci de documente, cu tot atâţia proprietari? În plus, contractele conţineau o arendă de minim 600 de kg de grâu la ha, iar arendatorii nu lăsau de la ei, aşa cum a făcut ani de zile conducerea Universităţii Iaşi.
Consecinţe au fost şi pentru fostul prefect Cazacu. Cercetat abuziv de către procurorul Cristudor de la DNA, fără a i se permite să fie asistat de un avocat (primul avocat era martor în proces, lucru ascuns celui învinuit inclusiv de procuror, pe al doilea l-a respins Cristudor), fără a i se permite accesul la dosar şi cu majoritatea probelor prezentate în apărare respinse, Cazacu a fost trimis în judecată. De ce?
O explicaţie ar putea fi şi aceea că firmele familiei Cristudor erau asociate cu firma unui alt fost prefect, tocmai pe terenurile Universităţii. Despre dubioasa asociere, în materialul alăturat.
Despre cum a fost instrumentat dosarul… în numărul următor!
Afaceri PSD, via DNA!?
Şeful Biroului Teritorial Slobozia al DNA este procurorul Dumitru Cristudor. În ultimii ani, atât presa locală, cât şi cea centrală au tratat pe larg subiecte legate de afacerile familiei Cristudor. În prezent, procurorul şef trebuie să răspundă plângerilor penale formulate împotriva sa, inclusiv pentru luare de mită.
Revenim cu o investigaţie a publicaţiei noastre, care nu face altceva decât să lege pe alţi membrii PSD de şeful DNA Slobozia.
Firmele familiei Cristudor
Înainte de a trece la contractele semnate de Rola Impex şi Romagra Impex cu firma administrată de fostul prefect Marian Bălan, vom face o prezentare a celor două societăţi.
Rola Impex a fost înregistrată la Registrul Comerţului în 28 decembrie 1994. Asociat unic şi administrator: Viorel Tătuţă. Adică, fratele soţiei procurorului Cristudor.
Ca obiect principal de activitate figurează „fabricarea produselor de morărit“. Societatea nu a evoluat constant, din punct de vedere financiar. Dacă în 1999, înregistra o pierdere netă de 1,7 milioane de lei, fără a avea vreun salariat, un an mai târziu, se ajunge la un profit de 12,4 de milioane de lei, firma având doi salariaţi. În 2001, tot cu 2 salariaţi, societatea încheie anul tot pe pierdere (45 de milioane), iar datoriile totale s-au cifrat la 393 de milioane de lei. Până în 2001, tipul de activitate menţionat pe site-ul Ministerului de Finanţe a fost: „alte transporturi terestre“. În 2002, firma are iar profit (425 de milioane), însă datoriile totale cresc la 3,798 de miliarde de lei!!! Abia în 2003, societatea figurează, la tipul de activitate, cu „fabricarea produselor de morărit“. Cu 10 salariaţi, societatea înregistrează o cifră de afaceri de 16,981 de miliarde de lei, iar datoriile totale ajung la 8,47 de miliarde! Anul este încheiat cu o pierdere netă de 2,314 de miliarde de lei. Anul următor, cu 8 salariaţi, firma a avut o cifră de afaceri de 9,3 miliarde, datorii totale de 11,318 miliarde şi o pierdere de 620 de milioane. În 2005, pierderea a fost de 112 milioane, la o cifră de afaceri de 10,658 miliarde de lei. Datoriile totale înregistrate au depăşit 5,8 miliarde de lei. Anul 2006 a fost încheiat cu un profit de 700 de milioane. În acel an, cifra de afaceri a fost de 13,758 miliarde, iar datoriile totale s-au situat la 7,449 miliarde.
Romagra Impex SRL Ograda a fost înregistrată în 14 decembrie 2006. Cu câte jumătate din părţile sociale ale firmei sunt cei doi fraţi, Rada Cristudor şi Viorel Tătuţă, în timp ce administrator cu puteri depline este soţia procurorului. Obiectul de activitate al societăţii este „cultivarea cerealelor, porumbului şi a altor plante“.
Aceste două firme în care este implicat cumnatul procurorului sunt încă în funcţiune. Pentru că Tătuţă a mai încercat în două cazuri (Flavimar şi Andra Impex), firme la care a deţinut părţi sociale şi poziţia de administrator (alături de alte două persoane), însă nu i-a ieşit pasienţa, ambele societăţi fiind dizolvate de drept pentru nemajorarea capitalului social.
Din vizorul DNA…
Fostul prefect al judeţului, Marian Bălan, s-a aflat şi el în vizorul DNA, pentru afacerea „Fundaţia Ialomiţa 2000“ (fundaţie înfiinţată de fostul preşedinte al CJI şi al PSD Ialomiţa, Gheorghe Savu), fundaţie care a primit o sponsorizare de 250 de milioane de lei de la o bancă, însă cu vreo săptămână înainte ca fundaţia să fie înfiinţată legal. Fundaţia a mai fost implicată şi în tranzacţia Cabanei Misleanu, obiectiv aflat în proprietatea CJI, care a ajuns de la CJI la Direcţia Silvică, via Fundaţie (afacere derulată în 2002 şi 2003). Marian Bălan a mai fost în atenţia DNA pentru tranzacţia unui siloz aparţinând Comcereal Călăraşi (societate controlată de Bălan), în 2003. Comcereal Călăraşi a scos la vânzare silozul de la Budeşti, unde chiriaşă era societatea unor arabi (Agricover Buzău). Silozul a fost cumpărat de fiul lui Gheorghe Savu, cu 12,6 miliarde, iar clădirea a fost înstrăinată rapid chiar societăţii Agricover, cu peste 26 de miliarde de lei!
… la asocieri dubioase
Marian Bălan foloseşte societatea administrată, Sparcom SA Slobozia, pentru a se asocia atât cu Rola Impex, cât şi cu Romagra Impex.
A fost semnat mai întâi contractul de asociere în participaţiune din data de 19 octombrie 2006, între Sparcom şi Rola Impex. Conform documentului (semnat din partea Sparcom de directorul general Robert Bordei, iar din partea Rola Impex, de Rada Cristudor, ca director comercial), asociaţii au convenit să desfăşoare în comun activitatea: „înfiinţarea culturii de grâu în toamna anului 2006, în suprafaţă de 200 de hectare. Rola Impex contribuia cu sămânţa de grâu; îngrăşăminte compuse; înfiinţa şi întreţinea cultura. Sparcom punea la dispoziţie cele 200 de hectare de teren arabil situat în zona Ţăndărei. Au rămas necompletate spaţiile care vizau repartizarea beneficiilor şi a pierderilor dintre asociaţi! Că Rola Impex deţinea controlul asocierii o demonstrează şi faptul că evidenţa contabilă şi întocmirea bilanţurilor contabile cădeau în sarcina acestei societăţi! Contractul a fost înregistrat la Consiliul Local Ţăndărei sub numărul 417 din 25 octombrie 2006.
Durata asocierii a fost stabilită la 4 ani.
Romagra Impex intră în activitate
Ce reprezintă 200 de hectare? Probabil că această întrebare şi-au adresat-o cei implicaţi în asociere. Aşa că apare în afacere şi Romagra Impex! De data aceasta, contractul de asociere în participaţiune este semnat chiar de către administratorul Sparcom, Marian Bălan. De partea Romagra Impex, persoana care şi-a pus semnătura pe document este tot Rada Cristudor. Documentul a fost încheiat în 20 martie 2007, la Ograda. Termenii asocierii sunt cam aceiaşi, suprafaţa pusă la dispoziţia Romagra Impex de către Sparcom fiind de 300 de hectare, teren situat tot în zona Ţăndărei. La fel, în asociere Sparcom intră cu pământul, în timp ce firma administrată de soţia procurorului Cristudor contribuie cu sămânţa pentru culturile de primăvară, cu îngrăşăminte compuse, dar şi cu lucrările de înfiinţare, întreţinere şi recoltare. La fel ca în cealaltă asociere, nu se trece nimic la capitolul V al contractului, „repartizarea beneficiilor şi pierderilor“, iar contabilitatea rămâne la asociatul prim, adică la Romagra Impex. Ca şi în primul caz, durata asocierii a fost fixată la 4 ani.
Probabil că şi alte 300 de hectare au „cântărit“ puţin în balanţa afacerii. Pentru că, 10 zile mai târziu, pe 30 martie 2007, contractul este completat cu un act adiţional, înregistrat la Consiliul Local Ţăndărei sub numărul 459 din 18 septembrie 2007. Conform acestui document, Rada Cristudor şi Marian Bălan convin la majorarea suprafeţei pusă la dispoziţia Romagra Impex de către Sparcom cu 500 de hectare. Adică, pe această asociere, fix 800 de hectare. Dacă luăm în calcul şi prima suprafaţă pe care s-au asociat Rola Impex şi Sparcom, rezultă o suprafaţă de 1000 de hectare, teren situat pe raza oraşului Ţăndărei, la care Sparcom a renunţat în favoarea firmelor controlate de soţia procurorului Dumitru Cristudor!!!
Alte terenuri la „comun“
În declaraţiile de avere ale procurorului Dumitru Cristudor, documente postate pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, procurorul declară că deţine, printre altele, 1.400 de mp de teren intravilan, cumpărat în 1998, la Breaza, judeţul Prahova. Cumpărătorii declaraţi de Cristudor sunt, cu câte jumătate din proprietate: Rada Cristudor (soţia sa) şi – surpriză!!! – Eliza Bălan (fosta soţie a lui Marian Bălan).
N.R.: În numărul următor vom reveni asupra dosarului instrumentat de Biroul Teritorial Slobozia al DNA pe tema punerilor în posesie pe terenurile de la Manasia şi Urziceni, terenuri asupra cărora au fost anulate titlurile de proprietate Universităţii Iaşi emise ilegal pe raza celor două localităţi. Cum s-a derulat ancheta? Cum au ajuns unii cetăţeni părţi civile în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Slobozia, deşi au declarat că nu au pretenţii? Sau cum au ajuns părţi vătămate persoane care nu domiciliază la adresele menţionate în rechizitoriu? Sau cum s-au luat declaraţii până şi în piaţa din Urziceni, unde o bătrână încerca să vândă câteva sticle cu borş? Sau…?
Răspunsurile, joia viitoare!
Daniela ISTRATE