Secrete bine păzite – Cât de potabilă este apa din sursa subterană?

0

• Deşi primarul Sloboziei încearcă să ne convingă de potabilitatea apei obţinută din sursa subterană a municipiului, investiţie care ne-a costat până acum 151 de miliarde de lei vechi, lucrurile nu stau chiar aşa. Sunt buletine de analiză care demonstrează depăşiri majore la indicatorul „fier total“, dar şi depăşiri la „cloruri“. Mai mult chiar, într-un referat de evaluare al Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, pus la dispoziţia societăţii Urban şi Direcţiei de Sănătate Publică Ialomiţa dezleagă o parte dintre enigmele calităţii apei. Documentul a fost emis în urma analizei documentaţiei depuse la instituţia în cauză şi a celor patru întâlniri de lucru la care au participat şi reprezentanţii Primăriei Slobozia şi ai Urban. Din studiul realizat de ICIM (care a realizat studiul calităţii apelor subterane şi analiza eficienţei staţiei de tratare a apei) rezultă că s-au efectuat analize chimice pentru fiecare sursă de apă. După spălarea şi curăţirea forajelor, s-au înregistrat depăşiri la amoniu, sodiu şi cloruri. Rezultatele microbiologice au indicat prezenţa bacteriilor coloforme la puţurile P2 şi P6, iar la puţurile P9, P15 şi P17, numărul de colonii a fost crescut (au depăşit 300). Importantă este şi menţiunea că analizarea microbiologică s-a efectuat pe probele prelevate nu de instituţia abilitată, în speţă ICIM Bucureşti, ci de către beneficiar (probabil salariate ale laboratorului de la Urban). Concluziile Institutului de Sănătate Bucureşti: program de monitorizare a tuturor surselor de apă pentru o perioadă de cel puţin un an; elaborarea unui plan de măsuri pentru ca apa produsă să corespundă cerinţelor de calitate înainte de a fi distribuită; monitorizarea atentă a următorilor parametrii: cloruri, THM (produşi de dezinfecţie), plumb, la produsul finit;

La un control efectuat de Direcţia de Control în Sănătatea Publică, efectuat în data de 9 iulie 2009, s-au descoperit şi alte nereguli. Sancţiunea aplicată a constat într-un „avertisment“, deşi numai pentru lipsa regulamentului de organizare şi funcţionare al uzinei de apă, sancţiunea este de la 4 la 20 de milioane de lei vechi. Una dintre recomandările inspectorilor sanitari a fost să se exploateze în principal puţurile care au o concrentraţie de fier total mai mică!

Scurt istoric

În 28 octombrie 2004, Consiliul Local Slobozia a aprobat o hotărâre privind asocierea cu Consiliul Local al municipiului Călăraşi, în vederea realizării în comun a investiţiei „Alimentare cu apă potabilă a celor două municipii, din sursa subterană frontul Dragalina – Mărculeşti Gară“. Conform acestei hotărâri, investiţia trebuia realizată în comun, fiecare autoritate publică achitând cotele părţi ce revin fiecăreia. Asocierea nu s-a mai produs, Consiliul Local Călăraşi orientându-se către un alt front de captare. În vara lui 2007, când s-a declanşat primul scandal pe tema acestei surse de alimentare cu apă a municipiului Slobozia, primarul din Călăraşi a declarat că a preferat să foreze 5 puţuri de foarte mare adâncime, în locul celor 100 de puţuri în zona Dragalina, susţinând că pericolul major este ca municipiul să rămână fără apă pe timp de secetă majoră. S-a mai spus că şi altele au fost motivele care l-au convins pe primarul din Călăraşi să se retragă din asocierea cu municipiul Slobozia. Decizia administraţiei publice locale din Călăraşi nu a influenţat în nici un fel hotărârea Consiliului Local Slobozia, care a preferat să demareze această investiţie. Investiţie a cărei valoare, până în momentul de faţă, depăşeşte 150 de miliarde de lei vechi şi care a fost finanţată din creditul bancar contractat de administraţia locală.

În iunie 2007, primarul Gabi Ionaşcu a refuzat să ne permită accesul la documentaţia privind această investiţie, pe motiv că nu am fi calificaţi să interpretăm actele din dosare. S-au oferit nenumărate explicaţii, o eroare în buletinul de analiză din proiectul acestui obiectiv de investiţie (că s-a confundat valoarea PH-ului cu cea a hidrogenului sulfurat); reactivi expiraţi la laboratorul Urban, ceea ce a influenţat rezultatul analizelor (care indicau depăşiri la anumiţi indicatori), etc.

În iulie 2008, când o avarie pe conductele de aducţiune a apei din Dunărie a fost o avarie, municipiul a rămas fără apă potabilă. Atunci, administraţia locală a decis să furnizeze populaţiei apă din sursa subterană, deşi aceasta nu era autorizată, iar apa nu era tocmai potabilă. Acest aspect reiese şi din Hotărârea mr. 977.136/07.07.2008, a Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Ialomiţa. Cităm articolul 1: „Până la obţinerea rezultatelor privind caracteristicile microbiologice ale apei, aceasta este destinată numai pentru consumul menajer şi se menţine recomandarea adresată populaţiei de a fierbe apa înainte de consum“.

Autorizare cu efect întârziat

Cu adresa nr.10131 din 29.12.2008, Direcţia de Sănătate Publică Ialomiţa a înaintat spre evealuare, Institutului de Sănătate Publică Bucureşti (ISPB), documentaţia depusă de societatea Urban pentru autorizarea alimentării cu apă din sursa subterană a municipiului. Nu au fost sufieciente documentele depuse, aşa că au mai fost expediate şi alte acte suplimentare, la solicitarea ISPB, în datele de 8 aprilie şi 6 mai 2009. Data obţinerii acestei autorizaţii este 24 iunie 2009, documentul fiind emis de Autoritatea de Sănătate Publică Ialomiţa.

Dar să vedem cam ce conţine referatul de evaluare al ISPB:

Monitorizare, pentru cel puţin un an

Dosarul de autorizare sanitară trebuie să conţină informaţii care să permită evaluarea calităţii apei la sursă şi variaţiile posibile de calitate şi cantitate pe o perioadă de cel puţin un an de zile (conform HG nr.974/2004). „Deoarece buletinele de analiză chimică depuse până la întâlnirea dintre specialiştii ISPB şi reprezentanţii SC Urban SA şi reprezentanţii Primăriei Slobozia nu au permis evaluarea variaţiilor calităţii apei la sursă pe o perioadă de cel puţin un de zile (…), s-a recomandat de către specialiştii ISPB efectuarea unor analize într-un interval de timp care să acopere perioada stipulată în HG 974/2004, analizele urmând a fi efectuate de către un laborator abilitat, la alegerea beneficiarului“. Acest laborator este ICIM Bucureşti. Conform studiului efectuat de ICIM, s-au efectuat analize chiumice pentru fiecare sursă subterană de apă. „Conform celor precizate de către specialiştii ICIM, s-a recomandat spălarea şi curăţirea surselor (forajele P0-P17). Rezultatele probelor chimice efectuate după curăţirea forajelor au arătat depăşiri la paramentrii: amoniu, sodiu şi cloruri. Celelalte depăşiri care au fost semnalate până la efectuarea studiului de către ICIM (pentru parametrii: PH, Fe, Mn) s-au datorat contaminării acestor puţuri de la uneltele folosite pentru forarea lor.

Prin analizele efectuate înainte şi prin studiul ICIM Bucureşti a fost acoperită o perioadă de un an de zile, dar pentru o mai bună evaluare din punct de vedere al parametrulir fizico-chimici, se recomandă continuarea monitorizării sursei (forajele P0-P17), cu o frecvenţă lunară pentru toţi parametrii, timp de un an de zile…“, se menţionează în raportul de evaluare al ISPB.

Până la apariţia ICIM, nu au fost depuse documente care să permită evaluarea riscurilor posibile de modificare a calităţii apei şi planul de măsuri pentru controlul acestor riscuri. ICIM a reevaluat următorii parametrii: amoniu, fie, mangan, PH, sodiu, cloruri şi azotaţi, la toate puţurile, mai puţin P5 şi P16. Nu s-au analizat parametrii de sodiu şi cloruri la puţurile P9, P15, P11 şi P12.

Conform acestei reevaluări, pentru puţurile analizate, în cazul amoniului s-a constatat o variaţie în timp cu o tendinţă pronunţată de scădere a concentraţiei; scădei pe ansamblu s-au constatat şi la fier şi mangan, dar şi la sodiu (pentru puţurile evaluate). În cazul clorurilor, nu s-a făcut o evaluare la 4 puţuri (cele cu numerele 9, 15, 11 şi 12), iar pentru cele avaluate evoluţia concentraţiei a fost uşor descrescătoare.

Înainte de discuţiile între ISPB, Urban şi Primăria Slobozia, a existat un studiu care se referea la stabilirea dozei necesare de clor, nu şi o justificare a procedeului ales pentru tratarea apei. „Conform documentaţiei depuse după efectuarea studiului de către ICIM Bucureşti privind <<Studiile efectuate pentru justificarea alegerii produselor şi procedeelor de tratare>>, în cazul acesta fiind vorba despre clorinarea apei, şi anume introducerea clorului gazos în exces, în scopul reducerii concentraţiei ionului amoniu sub limitele admise de Legea 458/2002 şi 311/2004 şi nu neapărat a eliminării totale a acestuia şi a asigurării prezenţei clorului rezidual necesar dezinfecţiei pe conducta până la consumatori“. În studiul ICIM nu se fac menţiuni şi cu privire la intervalul de timp necesar desfăşurării reacţiilor dintre clor şi amoniu, aşa că nu s-a putut preciza dacă, la debitul la care va lucra staţia de tratare, se va respecta în mod continuu intervalul minim de contact (este vorba de reacţia pentru potabilizarea apei).

Cităm din raportul ISPB: „În documentaţia depusă înaintea discuţiilor dintre specialiştii ISPB şi SC Urban SA şi reprezentanţii Primăriei Slobozia nu se regăsesc măsurile preconizate pentru ca apa produsă să corespundă cerinţelor de calitate înainte de a fi distribuită şi pentru reducerea potenţialului de dizolvare a plumbului, cuprului şi nichelului“. Tot ICIM a efectuat acest studiu, din care lipseşte planul de măsuri pentru reducerea potenţialului de dizolvare a plumbului, cuprului şi niclelui, cu justificvarea că reţelele actuale nu au în compnenţă cele 3 elemente chimice.

Tot înaintea discuţiilor la care face referire ISPB, documentaţia conţinea o schemă incompletă, lipsind schiţele sistemului de distribuţie a apei, care au fost depuse ulterior.

Microbiologic, puţuri cu bacterii coliforme

Interesant este acest caz şi la analizarea microbiologică a apei. Analizele s-au efectuat pe probe de apă prelevate numai de la punctul de intrare în staţie (apă neclorinată) şi de la punctul de ieşire din staţie (apă clorinată). Probele analizate de un laborator autorizat (ECOIND) nu au fost prelevate de specialiştii acestui laborator, ci de beneficiar. Probabil de salariaţi ai laboratorului de la Urban. Oricum, în 2008, s-au efectuat analize în 29 iulie, 30 iulie şi 12 august. Probele din luna iulie nu conţin şi rezultatele parametrilor microbiologici analizaţi, la intrarea în staţia de tratare. În buletinul din august, rezultatul indică prezenţa bacteriilor coliforme. La ieşirea din staţie, apa corespundea din punct de vedere microbiologic.

ISPB a solicitat analizarea microbiologică a probelor prelevate de la toate cele 18 puţuri. Prelevările au fost făcute în 12 şi 13 februarie 2009. de această dată, analizele au fost efectuate de ICIM. În cazul a două puţuri (P2 şi P6) s-au izolat bacterii coliforme, în timp ce la puţurile cu numerele 9, 15 şi 17, numărul de colonii a fost crescut, depăşind 300. Numai că atât la intrarea, cât şi la ieşirea din staţie, apa corespundea microbiologic. Tot ICIM a efectuat analiza la apa din puţurile 2 şi 6, în 26 martie 2009. De data aceasta, probele au corespuns.

Cel mai mare risc

Din raportul de evaluare întocmit de ISPB rezultă că „fenomenul care determică cel mai mare risc implicat în clorinarea apei potabile este cantitatea insuficientă de cl,or rezidual pentru distrugerea germenilor din apă, nu numai la începutul procesului de dezinfecţie, ci pe tot parcursul acestuia. În vederea diminuării efectului asupra calităţii apei dat de coroziunea reţelei de distribuţie, precum şi de peliculele ce se pot forma pe pereţii conductelor (biofilm), trebuie instituit un plan de monitorizare al clorului rezidual. Conform normelor, doza de clor rezidual la injecţia în reţea trebuie să fie de maxim 0,5 mgCl2/l. Este necesar însă să se asigure doze de clor rezidual şi în zonele marginale ale reţelei de distribuţie, de minimum 0,25-0,3 mg Cl2/l. Dacă există prea mult clor rezidual, se pot produce îmbolnăviri datorate fie concentraţiei mari de clor, fie apariţiei de sub-produşi de dezinfecţie (THM). Ca atare, este importantă monitorizarea parametrilor clor rezidual şi THM.“

Concluziile şi recomandările generale stabilite de ISPB vizează printre altele: un program de monitorizare a tuturor surselor subterane care vot fi utilizate pentru aprovizionarea cu apă potabilă a municipiului Slobozia pentru o perioadă de cel puţin un an de zile; DSP Ialomiţa va stabili o perioadă de conformare referitoare la perimetrul de protecţie sanitară; monitorizarea atentă a următorilor paramewtrii: cloruri, THM, plumb, la produsul finit la consumator.

ISPB mai menţionează că DSP va dispune anularea sau retragerea autorizaţiei sanitare de funcţionare în caz de nerespectare a măsurilor de conformare stabilite şi pentru nerespectarea prevederilor legale.

La Spitalul din Slobozia, de 5 ori depăşire la fierul total

În 7 şi 8 iulie, Direcţia de Sănătate Publică Ialomiţa a emis mai multe buletine de analiză pentru probe recoltate din diverse puncte de pe reţeaua de distribuţie a apei în municipiu. De exemplu, la una dintre probe, prelevate de la blocul alimentar al Spitalului Judeţean de Urgenţă din Slobozia, valoarea la fierul total a fost de 1,07 mg/l, deşi concentraţia maximă admisă este de 0,2 mg/l.Valori depăşite la fierul total s-au înregistrat şi la blocul MB20 şi Şcoala generală nr.6 din municipiu /0,21, respectiv 0,23 mg/l). Remarcăm faptul că, la fier total, nu există vreo valoare la probele prelevate din apa de la ieşirea din uzina de apă. De ce? Să fie doar o acoperire pentru explicaţia că fierul apare în apă „luat“ de pe conducte? Nu ştim. Ştim însă şi la cloruri s-au înregistrat depăşiri (concentraţia maximă admisă este de 250 de mg/l, în timp ce, la unele probe, valoarea a fost de 252 şi de 256 mg/l).

DSP Ialomiţa a efectuat analize şi pentru apa prelevată de la unii consumatori. În cazul scării B, de la blocul 4 de pe strada Ardealului, analiză efectuată în 7 iulie, fierul total a fost de 1,33 mg/l. În aceeaşi zi, fierul total la apa prelevată din laboratoul DSP a fost de 0,3 mg/l.

Apă plată pentru nou născuţi

Şi încă un amănunt. Medicul şef al secţiei de nou născuţi din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slobozia a solicitat managerului unităţii, dr. Vasile Olaru, ca, până la clarificarea aspectelor ce ţin de potabilitatea apei, să asigure zilnic cei 8 litri de apă plată necesari pentru alimentaţia bebeluşilor. A fost o ceartă între cei doi medici, soldată cu o comunicare semnată de dr. Olaru, prin care şeful secţiei este înştiinţat că apa este potabilă. Aşa că o poate folosi fără nici un fel de probleme în alimentaţia nou născuţilor. Asta, cu toată depăşirea la fierul total!!!

DSP sancţionează cu „AVERTISMENT“

În data de 9 iulie, doi inspectori sanitari de stat, de la Direcţia de Control în Sănătate Publică, au făcut un control la Urban SA. Procesul verbal întocmit cu această ocazie conţine menţiunea că uzina de apă funcţionează în baza autorizaţiei sanitare din 24 iunie 2009, pentru captare, tratare, distribuţie a apei din sursă subterană pentru municipiul Slobozia, cu program de conformare. Inspectorii au constat că nu a fost întocmit regulamentul de organizare şi funcţionare al uzinei de apă după punerea în funcţiune a captării subterane. Ei bine, conform Legii nr.98 din 1994, o asemenea abatere constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 4 la 20 de milioane de lei vechi. Cu toate acestea, sancţiunea s-a limitat la „avertisment“.

Inspectorii au recomandat, printre altele, să fie exploatate în principal puţurile care au o concentraţie de fier total mai mică. Bine, că s-a recomandat şi schimbarea conductelor din reţeaua veche, dar şi cele existente în blocurile din municipiu.

Forajele, ba oprite, ba pornite

Bineînţeles, rezultatele analizelor, mai ales la probele recolatate în staţia de tratare, depind de puţurile care sunt în funcţiune. Şi cum nu funcţionează 24 de ore din 24 toate cele 18 foraje, este limpede că şi valorile diferă. În plus, metodele de analiză utilizate de laboratorul Urban şi de laboratorul DSP sunt diferite. Din informaţiile noastre, metoda folosită de DSP este una modernă, în timp ce rezultatele de la laboratorul Urban sunt „ajustate“ cu un indice de corecţie. Indice care ţine rezultatele în parametrii de potabilitate impuşi de lege.

Funcţionarea forajelor pare una haotică. Dăm ca exemplu modul în care au funcţionat în data de 6 iulie: ora 10.58 – s-au pornit P11 şi P12, funcţionează P0-P12; ora 15.43 – pornit şi P13; ora 18.25 – oprit P8, P9, P13; funcţionează P0-P7, plus P10, P11, P12; ora 18.58 – oprit P0-P5 noaptea şi s-a pornit P8, P9 şi P14-P17; au funcţionat P8-P12, plus P14-P17.

Sunt destule manevre, care ar putea fi o explicaţie pentru controlul calităţii apei produsă de cele 18 foraje. Cu alte cuvinte, forajele produc atât cât trebuie, pentru a nu se înregistra depăşiri majore la anumiţi parametrii!

Urban îşi face planuri de măsuri

Chiar dacă nu se precizează data la care au fost întocmite, Urban şi-a făcut un plan de măsuri pentru respectarea valorilor parametrilor apei la ieşirea din staţia de tratare, dar a stabilit şi măsurile pentru reducerea potenţialului de dizolvare a plumbului, cuprului şi nichelului. Bine că planul conţine şi menţiunea că, zilnic, în laboratorul Urban se asigură curăţenia!!!

Cât priveşte personalul din laborator, se precizează că acesta asigură supravegherea permanentă a calităţăţii apei.

Planul conţine şi graficul analizelor efectuate de laboratorul Urban. Important: analizele la cele 18 foraje se efectuează doar o dată pe lună!

Pentru că, la analizele efectuate de DSP a rezultat depăşiri la fierul total, în data de 7 iulie, Urban solicită DSP să efectueze un rând de analize în comun, „pentru a ne asigura că folosim aceleaşi metode de analiză, interpretare şi reactivi pentru a putea face comparaţii ale analizelor efectuate de ambele părţi“. Conducerea Urban mai prezizează că, la punerea în funcţiune a frontului de captare din sursă subterană, nu au fost înregistrate depăşiri la ieşirea din staţia de tratare!?!

În loc de concluzii

În cazul apei obţinută din sursa subterană a municipiului Slobozia, este clar că nu sunt clare multe!Autorităţile locale, în special primarul Gabi Ionaşcu, sau conducerea Urban vor să ne facă s-i credem că apa este potabilă. Cu toate că, la robinete, mulţi consumatori primesc o apă gălbuie, cu gustul modificat, comparativ cu apa furnizată din Dunăre. Este limpede că nu există surse care să producă apă potabilă şi că apa trebuie tratată pentru a deveni potabilă. În schimb, secretele din jurul acestei investiţii nu fac altceva decât să complice situaţia şi să întreţină starea de nemulţumire a populaţiei. De ce nu sunt prezentate şi buletinele de analiză de la puţuri? De ce probele nu sunt recoltate de specialiştii laboratoarelor care analizează apa? De ce se recoltează probe din aceleaşi puncte din reţea? Cât de corectă este metoda folosită de laboratorul Urban pentru analizarea apei, dacă se aplică un indice de corecţie? De ce a fost nevoie de un an pentru a se primi o autorizaţie, şi aceea cu plan de conformare? Şi, dacă apa nu are nici o problemă fizico-chimică sau microbiologică, de ce e nevoie de un plan de monitorizare a celor 18 foraje, pentru cel puţin un an? Care este logica în pornirea şi oprirea forajelelor? Poate DSP să recolteze probe de la uzina de apă şi în alte zile şi la alte ore decât cele stabilite de Urban? Sunt numai o pare din întrebările la care nu credem să obţinem vreun răspuns. Cel puţin un răspuns susţinut cu documente. Că nu putem crede tot ceea ce ni se serveşte, din moment ce constatăm singuri că apa, care trebuie să fie incoloră, este colorată. Că de vină este fierul, antrenat după conducte, nu este de vină consumatorul. Specialiştii care au analizat investiţia puteau să vadă că depăşirile la amoniu impun o tratare cu clor gazos în exces. Ceea ce produce efecte la nivelul conductelor de oţel, a căror lungime este de 38,9 km. Acum, trebuie schimbată conducta, ceea ce înseamnă o altă investiţie majoră, care se va adăuga sumei de peste 150 de miliarde de lei, sumă „înghiţită“ de noua sursă de apă a Sloboziei. Probabil că, până se va efectua şi această investiţie, conducta care duce apa de la foraje la staţia de tratare va „îmbătrâni“ şi este de ajuns o avarie pentru a lăsa municipiul fără apă. Pentru că nu există decât o astfel de conductă. Logic, va urma o altă investiţie, pentru firul II.

Până când vor fi înlocuiţi cei 38,9 km de reţea din oţel, consumatorii par condamnaţi să „admire“ apa cu fier, servită de municipalitate drept apă potabilă. La preţul stabilit ţinând cont de fundamentarea pe preţul la apa industrială furnizată de Amonil societăţii Urban. Pentru că, nici până în prezent, nu a fost stabilit un nou preţ, pe noile date ale furnizării apei consumatorilor Urban.

Faptul că sunt ţinute la secret buletinele de analiză de la probele recoltate direct de la foraje (despre care aminteşte raportul de evaluare al ASPB), că probele nu sunt întotdeauna prelevate de laboratoarele independente care au analizat această apă, nu au cum să clarifice situaţia.

Pentru că, doar pe declaraţii, chiar ne-am obişnuit să nu mai credem pe nimeni!!!

Referendum pentru demiterea primarului

Consilierul Radu Paros a declanşat procedura de strângere de semnături pentru demiterea primarului Gabi Ionaşcu, exact pe problema apei.

Conform Legii administraţiei publice locale, este nevoie ca 25% dintre cetăţenii cu drept de vot din municipiu (procent care trebuie respectat pe toate cele trei localităţi: Slobozia, Slobozia Nouă şi Bora) să îşi dea acordul, prin semnătură, pentru această iniţiativă.

În acest caz, este nevoie de un număr de circa 11.500 de semnături. Dacă va fi strâns acest număr, tabelele şi motivaţia pentru referendum vor fi înaintate prefectului judeţului. Prefectul verifică semnăturile şi, dacă va constata că totul este în regulă, va înainta documentaţia Guvernului, pentru a se stabili data în care va avea loc referendumul. Pentru a fi validat, la referendum trebuie să se pronunţe jumătate plus unul dintre cetrăţenii cu drept de vor din municipiul Slobozia.

Daniela ISTRATE

Lăsați un mesaj