Pe punctul de a fi evacuat din Palatul Victoria de electoratul român, Cabinetul Tăriceanu II inventează tot felul de soluţii pentru a face faţă avalanşei de revendicări venite din partea sindicaliştilor. Cu o economie care duduie doar în statisticile măsluite de Guvern, premierul încearcă să-şi alunge colindătorii sindicali de la geam în stilul folosit în decembrie ’89 de Ceauşescu. În locul sutei de lei aruncată protestarilor acum 19 ani, Tăriceanu se foloseşte de orice mijloace, pentru a promite majorări salariale tuturor celor care îi cântă eşecul la poarta Guvernului.
Premierul nu se dă înlături de la nimic, pentru a nu fi nevoit să recunoască faptul că acea creştere economică cu care a căutat să ameţească populaţia cu drept de vot este, de fapt, prezentă doar în discursurile electorale.
Lipsa unei legislaţii unitară şi coerentă în salariazarea bugetarilor face posibilă înregistrarea unor discrepanţe majore între diverse categorii de salariaţi, în funcţie de instituţia în care lucrează, şi nu în funcţie de studii sau performanţă profesională. Aşa că este posibil ca un funcţionar public din cadrul administraţiei locale să primească lunar cel mult 10 milioane de lei vechi drept remuneraţie, în timp ce protejaţii politic din agenţiile guvernamentale secătuiesc bugetul cu salarii de zeci de mii de euro.
Tăriceanu încalcă legea, încalcă prevederile Constituţiei, încalcă orice, numai pentru ca săgeata liberală să primească mai multe voturi la alegerile din 30 noiembrie. Ştie că risurile asumate sunt doar de suprafaţă! Pentru că nu există absolut nici un pericol ca mandatul Cabinetului Tăriceanu să expire înainte ca PSD să ia o astfel de decizie. Iar PSD are de câştigat doar în condiţiile în care marionetele liberale rămân în Guvern.
Guvernul Tăriceanu-PSD îşi joacă ultima carte.
Daniela Istrate