La 20 februarie 1856 a fost datată Ziua dezrobirii romilor, în România!
Evenimentul a fost marcat la Slobozia în cadrul unei întâlniri la Centrul Cultural „Ionel Perlea” – Ialomița, unde a fost prezentată istoria robiei romilor. În contextul politic actual, acțiunea a prilejuit un apel la echilibru și toleranță.
Anul acesta se împlinesc 169 de ani de la dezrobirea romilor, însă după 500 de ani de robie, efectele măsurilor de oprimare încă se resimt la nivelul etniei, după cum explică Ion Sandu, profesor de istorie și inspector școlar de specialitate pentru minorități: „În actualitate se tot dezbate: romii au fost robi ori au fost sclavi? În antichitate, sclavul este un bun total al stăpânului, o unealtă vorbitoare, în timp ce robul are un statut social juridic bine definit față de care stăpânul trebuie să exercite autoritate și nu are drept de moarte asupra lui. Așa se explică diferența. Cert este că, în societatea românească, strămoșii noștri au fost robi sute de ani.”
Marcarea zilei de abolire a robiei romilor este obligatorie pentru Leonida Mandache, președintele Partidei Romilor PRO Europa -Ialomița: „Poate unii se întreabă de ce trebuie să facem noi astfel de evenimente cu dezrobirea romilor? Tocmai pentru a scoate mereu în evidență prin ce am trecut și pentru a conștientiza ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple pe viitor. De ce avem invitați? Tocmai pentru ca ei să vadă și să cunoască prin ce a trecut neamul țigănesc. Și ei sunt factorii care decid, oamenii care trebuie să pună în aplicare niște mecanisme în așa fel încât noi, romii, să intrăm într-o normalitate.”
Istoria și cultura romilor sunt prezentate de multe ori într-un miraj al exotismului, care ascunde multe dintre suferințele etnicilor. Profesor învățământ primar, Florica Alecu: „Îmi amintesc de o temă pe care am avut-o la Master, Studii rome. A trebuit să vorbesc despre femeia romă. Prima noapte era a boierului, primae nosctis. Închipuiți-vă ce era pentru femeia romă, ce era pentru bărbatul ei, cu care trebuia să se căsătorească. Am început să plâng pentru că m-am pus în situația acelei femei și m-am gândit cât au suferit moșii și strămoșii noștri.”
Dar, identitatea etnică poate fi sau deveni o mândrie, după cum argumentează viceprimarul municipiului Slobozia, Gabriel Mușat, de origine aromân: „Vorbim despre identitate. Nu are cum să ne pare rău că suntem așa cum ne-a lăsat Dumnezeu. Că unii sunt români, unguri, romi, armâni, nu mai contează. Important este să avem mândria noastră și am văzut că la dumneavoastră mândria este foarte mare, cum este și la noi. Ce obligații avem? Să ducem mai departe obiceiurile, tradițiile, cântecele. Am dat țării ăsteia poate unele dintre cele mai mari celebrități, că sunt din domeniul sportului, muzicii, culturii, nu are de ce să ne pară rău sau să ne fie rușine. Este o competiție, nu o luptă, pentru că numai competiția te face să vrei să fii primul.”
Însă, contextul politic actual este unul provocator din punct de vedere al respectării drepturilor și libertăților cetățenilor, indiferent de țară sau etnie.
„Trăim într-o epocă în care extremismul și confruntarea din societate tind să atingă cote foarte ridicate. Pare că societatea nu mai are timp să aștepte pentru discuții raționale, bazate pe principii, pe argumente, pe istorie. Din păcate, acest lucru tinde să devină o regulă, nu o excepție. Mi-e teamă că scăparea de sub control a acestei situații va conduce la fapte care ulterior vor fi regretate. Cine s-ar fi gândit că, la 70 de ani de la Al Doilea Război Mondial, care este asociat cu atât de nefericitul Holocaust, care a afecta inclusiv populația romă, ne vom afla în situația de azi, după ce șapte decenii în urmă am crezut că lucrurile astea sunt definitiv închise, dar iată că nu este așa. Avem un conflict chiar la granița României, care tinde să rescrie granițele și evoluția, din păcate, a tuturor celor implicați, al marilor puteri, nu dau semne că se va ține cont de glasul celor mai slabi, al celor mai puțini, ai celor care se află în minoritate”, a conchis Primarul Municipiului Slobozia, Alexandru Potor.
În Ialomița trăiesc 30 de mii de etnici romi, iar printre cele mai vechi atestări documentare ale romilor, în România, figurează un sat cu zlătari, din secolului XIV, meșteri argintari din zona Urziceni.