An excelent la grâu, în Ialomiţa, la standarde europene şi preţuri româneşti, ceea ce menţine la cote ridicate autoconsumul

0

Fermierii ialomiţeni au obţinut până la 8 tone de grâu la hectar în 2017. Producţiile sunt duble faţă de perioada de pre-aderare la Uniunea Europeană, dar şi de calitate superioară, ceea ce le face extrem de competitive pe piaţa externă. Anul trecut, România a înregistrat un record de 5 milioane de tone de grâu exportate, o diferenţă imensă faţă de perioada anilor 2000, când pentru asigurarea consumului intern se apela la rezerva de stat sau la import.  

Constant a rămas preţul scăzut, pentru că în continuare grâul mult şi bun se vinde ieftin în Bărăgan, în jurul a 600 de lei tona, în timp ce consumul intern se împarte între produsele de panificaţie autohtone şi cele importate congelate, iar apoi vândute calde, drept proaspete. Între cele două segmente de piaţă, rezistă cu succes autoconsumul, micii producători păstrând din recoltele puţine special pentru făină. „Noi lăsăm grâu la brutărie şi primim cartele cu bonuri pentru pâine, că vara e mai greu să faci pâine în casă şi nici preţ nu are ca să dai acum grâul. Să-l ţii acasă, unde?  Dar în fiecare iarnă măcinăm câte doi saci cu făină şi coc în sobă pâine. Mai fac gogoşi şi ne cocălim în fiecare week-end, pentru că ne plac dulciurile. Normal că mai bună e făina din grâul nostru”, spune convinsă Rodica Matei din Smirna.

Preşedintele Asociaţiei Judeţene a Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice, Nicolae Sitaru, confirmă că recoltele sunt de calitate. „Cel puţin în zona noastră, din discuţiile cu fermierii, proteina este peste 13, un indicator care arată că grâul este foarte bun calitativ. Producţia merge şi la export, rămâne şi în ţară… Bine ar fi fost să ajungă pe piaţa europeană şi produse procesate de la noi, dar să nu uităm de unde am plecat şi, încet-încet, vom ajunge şi la statutul de procesatori. Cine a obţinut 8 tone de grâu la hectar nu are cum să iasă în pierdere cu 60 de bani kg, dar nici mare profit nu are dacă vinde acum.” Pe piaţa internă de panificaţie produsele sunt extrem de diversificate. Preferată rămâne pâinea pe vatră sau făcută în casă: „Chiar dacă este mai tare, este mai bună şi ţine de foame. De cumpărat, cumpărăm şi feliată, deşi nu prea are gust. Astea cu seminţe sunt nişte invenţii, pâinea neagră mai are şi coloranţi, dar sunt la modă şi prea puţini ţin cont. Merg la supermarket şi pun în coş tot felul de trăsnăi scumpe, ambalate sofisticat. Cea mai bună şi sănătoasă pâine este din făină, drojdie, apă şi sare. Atât şi nimic mai mult”, se completează una pe cealaltă trei vecine adunate la scara blocului.

În privinţa pâinii congelate, vândută caldă la raft, fermierul Nicolae Sitaru apreciază că acesta este viitorul: „E o marotă, aşa, o discuţie că se mănâncă multă pâine congelată, dar au început să apară fabrici pentru tehnologia asta şi în România, mai mult în vestul ţării. Nu ştiu dacă este bine sau rău. Probabil că este o chestiune legată de costuri şi piaţa, în general, cere produse bune şi cât mai ieftine, iar producătorii trebuie să se adapteze pieţei. Toţi mâncăm produse congelate. Deci punem în farfurie ceea ce suntem dispuşi să plătim. Asta e trista realitate, chiar dacă aceste produse nu sunt mereu mai ieftine. Cert este că noi acum nu putem să vindem nimic fără analize care să ateste calitatea grâului. Mă gândesc că la fel trebuie să fie şi pentru cei care comercializează produsele de panificaţie. În orice caz, piaţa de desfacere este acum cu mult mai sigură faţă de cea dinainte de 89”, a concluzionat preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Ialomiţa.

Lăsați un mesaj

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.