Căţel plouat, caut stăpân de treabă

10

Tăntălăul ăsta mic şi trist se plimba azi-dimineaţă la 7 şi jumătate pe varianta oraşului – era plouat, tremura şi nu se uita la uriaşul matiz verde 🙂 care mai-mai să-l calce. Am oprit, că sunt deja specialist în pisici , caţei şi broaşte ţestoase sătule de viaţa grea din rromânia.

S-a oprit şi el. Am aşteptat să plece. Şi el aştepta să plec. N-a vrut să se dea la o parte din faţa maşinii.

Şi cum toată povestea s-a petrecut lângă zidul mănăstirii, am luat-o ca pe un semn divin că trebuie să salvez tolomacul rebegit, deci l-am luat. Asta e, am mai salvat o viaţă mică – şi o iau de la capăt, ca şi în povestea de anul trecut: n-am ce face cu un (alt) caţel, etc, etc.

ÎL VREA CINEVA?

later edit: s-a rezolvat.

10 comentarii

Dă-i un răspuns lui Gura Ialomitei Renunțați la răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.