Tăntălăul ăsta mic şi trist se plimba azi-dimineaţă la 7 şi jumătate pe varianta oraşului – era plouat, tremura şi nu se uita la uriaşul matiz verde 🙂 care mai-mai să-l calce. Am oprit, că sunt deja specialist în pisici , caţei şi broaşte ţestoase sătule de viaţa grea din rromânia.
S-a oprit şi el. Am aşteptat să plece. Şi el aştepta să plec. N-a vrut să se dea la o parte din faţa maşinii.
Şi cum toată povestea s-a petrecut lângă zidul mănăstirii, am luat-o ca pe un semn divin că trebuie să salvez tolomacul rebegit, deci l-am luat. Asta e, am mai salvat o viaţă mică – şi o iau de la capăt, ca şi în povestea de anul trecut: n-am ce face cu un (alt) caţel, etc, etc.
ÎL VREA CINEVA?
later edit: s-a rezolvat.
frumos gest
pare corcitura de lup este mascul?
Traim intr-o lume mult mai vie decat ne vine a crede, ai facut bine!
ma florine, eu nu-l mai iau ca pisica aia de anul trecut a umplut curtea anul asta de pisoi. patru!
🙂 hai sa-i facem un pictorial!
da, m-am gandit de mai multe ori. sper ca mai ai pozele cu ea in drum. o sa iti aduc cateva actuale impreuna cu ‘familia’ 🙂
o aduci la mine la agentie sa o fac fotomodel ? 😮
Ma inclin cu respect in fata oamenilor ca tine….
un gest normal într-o ţară normală, în Rro culege aplauze.
Ce dulce e! sper ca si-a gasit stapan