Duminica Rusaliilor a prilejuit în Parohia Griviţa un eveniment cultural religios de excepţie. La propunerea Arhiepiscopiei Tomisului şi în colaborare cu Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, în Biserica Griviţa s-a făcut slujba parastasului la 100 de ani de la moartea sublocotenentului Areta Teodorescu, patronul spiritual al şcolii din comună.
Subofiţerul a murit pe frontul din Dobrogea, în toamna anului 1916, la vârsta de 22 de ani. Fiu al preotului din sat, Ion Teodorescu, tânărul student la silvicultură a avut parte de o moarte cumplită, după cum a povestit stră-stră-stră-stră nepotul său, Ion Ionescu: “El şi ostaşii săi au fost înconjuraţi de militarii bulgari şi împinşi într-o groapă adâncă, unde au căzut cu cai cu tot. Peste ei au turnat apă fiartă şi i-au astupat cu pământ, îngropându-i de vii. Preotul Teodorescu a plecat să-l caute şi să-i aducă osemintele acasă, în pământul natal, dar nu l-a găsit. Doi ani mai târziu a murit şi el tot de mâna bulgarilor, ocupanţi ai teritoriilor româneşti. Pentru că nu a vrut să le spună unde sunt gropile cu bucate l-au bătut şi l-au aruncat în pivniţa cârciumarului. Când şi-a revenit şi a ieşit, s-a întâlnit din nou, pe stradă, cu inamicii care l-au bătut până şi-a dat ultima suflare”, a povestit nepotul de 4 generaţii al eroului din Griviţa.
Evocarea subofiţerului Artea Teodorescu s-a făcut în cadrul proiectului “ Preoţi militari dobrogeni în Primul Război Mondial”, derulat în colaborare cu Filiala Constanţa a Muzeului Militar Naţional şi Asociaţia Naţională Cultul Eroilor “Regina Maria”.
Profesorul de istorie Cornelia Damian a povestit audienţei cum a fost ales Areta Teodorescu să fie patronul spiritual al şcolii din sat, în condiţiile în care comuna Griviţa are mulţi eroi. “El a avut gradul cel mai mare şi a copilărit pe această stradă, unde se află şi astăzi şcoala şi Biserica. Numele său din certificatul de naştere este Haret, însă copiii l-au alintat Areta când se jucau împreună pe uliţa satului.” Conform preotului Ion Andone, Biserica actuală a fost ridicată chiar de tatăl eroului, preotul Ion Teodorescu. Numele neobişnuit al subofiţerului este al unui mucenic pomenit în ziua sa de naştere, pe 24 octombrie, şi respectă o tradiţie veche a creştinilor ortodocşi care îşi botezau copiii cu numele sfinţilor din calendare.
La evenimentul religios a fost invitat şi veteranul Dan Ion, rănit pe frontal din Cehoslovacia în cel de-al doilea război mondial, care le-a povestit invitaţilor şi consătenilor cum a luat patru prizonieri şi a fost împuşcat, iar când a ajuns la spital în România, medicul citea în ziar despre isprava lui. “Am intrat pe linia I pe front. Într-o noapte, pe la 12 noaptea, mă trezesc cu o santinelă, că mă cheamă comandantul regimentului, care mi-a dat în primire patru soldaţi cu care dimineaţă să mă duc să ocup un grajd. Aşa am făcut! Când am deschis uşa, un neamţ dinăuntru a tras şi m-a rănit cu două gloaneţe. Băieţii mei au intrat, i-am luat prizonieri şi i-am dus la comandat, iar neamţul care m-a rănit m-a pansat. Apoi s-a făcut un tren rusesc pentru răniţi şi m-a luat şi pe mine. Când am ajuns la spital, doctorul citea în ziar despre mine.”
Programul a inclus şi un moment de cântece şi poezii patriotice interpretate de elevi ai “Liceului Artea Teodorescu”, îndrumaţi de Elena Gârbacea şi Cornelia Damian, dar şi o vizită la şcoala din comună.