Deși islazurile comunale trebuie împărțite conform numărului de capete de oi și vaci pe care fermierii le dețin, pășunile sunt insuficiente, iar parcelarea se face în funcție de suprafața totală existentă. Supărarea cea mai mare vine însă din folosirea la comun a islazului pentru oi şi vaci. „Oile s-au înmulţit şi au ieşit cu ele cu o lună în urmă. Ce să mai mănânce acum vaca, în urma oii? E la mintea cocoşului că trebuia să fie separat. Înainte mergeau cu ele pe la pădure, acum nu mai au voie, dar nici pământ nu au pentru furaje, deşi au sute de oi. Noi punem pe pământul nostru particular lucernă ca să creştem vitele, iar ei merg pe izlaz unde noi nu mai avem loc”, spun într-un glas deţinătorii de bovine.
Decalajele între păşunile cuvenite şi cele existente au apărut şi pentru că suprafeţe folosite ca islazuri înainte de 1989 au fost arate şi transformate în terenuri agricole. „ Pe sărătură, în vale, mai erau vreo 30 de hectare unde mergeau oile la păscut. Acum au întors-o, boierii, şi au băgat cereale. Cine are puterea dictează şi face ce vrea.”
Conform normelor în vigoare, păşunile se împart pentru minimum 0,3 unităţi vită mare pe hectar şi maximum două unităţi de vită mare pe hectar. Încărcătura de animale se stabileşte în funcţie de cantitatea de masă verde obţinută pe teren, cu mult mai mică la câmpie faţă de zonele de deal şi de munte: „La patru capete mi-a dat 1,9 hectare, dar socrul meu, care are zece vaci a primit pentru cinci, un prieten are optsprezece capete şi i-a dat tot pentru cinci. Celelalte nu mai mănâncă, sunt în post!”, spune cu năduf un bărbat care păzeşte vacile pe marginea drumului.
Mai mult, islazul este folosit la comun şi pentru oi şi pentru vaci, ceea ce îi nemulţumeşte total pe micii crescători de bovine din Gârbovi: „Este cunoscut că unde mănâncă oaia, vaca nu mai are ce mânca. Nu mai vorbim că noi încă nu am ieşit cu ele şi ne chinuim să le ducem prin şanţuri, pe marginea drumului, dar nici vecinii nu mai vor să ne lasă prin faţa curţii lor că nu mai suportă baliga. Aşa am ajuns…”
Conform datelor Centrului Judeţean APIA, în Ialomiţa sunt eligibile, pentru subvenţie, 13.700 de hectare de păşune dintr-un total de aproximativ 16.000 hectare de islaz, iar situaţiile diferă de la comună la comună, în funcţie de reglementările autorităţilor locale.