”Dimensiunea de gen de-a lungul istoriei” – disciplină de studiu
În această perioadă au loc numeroase dezbateri publice legate de ceea ce vor studia elevii de liceu, existând materii opționale gata propuse cum ar fi ”Dimensiunea de gen de-a lungul istoriei”.
Astfel, în varianta a 3-a propusă de Ministerul Educației naționale, regăsim drept „Exemple de discipline opționale recomandate pentru specializarea filologie, științe sociale”: „Dimensiunea de gen de-a lungul istoriei” .
Am căutat definiția „dimensiunii de gen” și am găsit un material de la UNICEF accsibil aici: http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/perspective-asupra-dimensiunii-de-gen-in-educatie.pdf unde se precizează:
”Ca urmare, studiul de faţă nu a fost pentru autorii săi doar un simplu demers de investigaţie ştiinţifică, ci a reprezentat un exerciţiu real de conştientizare a propriilor stereotipii de gen, de reconsiderare a propriilor perspective asupra masculinităţii şi feminităţii şi, implicit, o şansă de cunoaştere mai bună a resorturilor subtile care construiesc permanent identitatea de gen a fiecăruia dintre noi.
Identitatea de gen este rezultatul unui proces complex de socializare a persoanei şi se construieşte progresiv, cu elemente specifice pe parcursul fiecărei etape de viaţă;
Familia şi alţi factori educaţionali sau de informare (presa, producţii cinematografice, emisiuni radio şi TV, literatură, Internet etc.) induc deseori prejudecăţi, stereotipii, inegalităţi şi discriminări de gen, iar acestea pot fi contracarate prin efortul organizat şi susţinut al şcolii.”
Familia – factor care induce ”prejudecăți, stereotipii și discriminări”
Asadar, din citatul de mai sus întelegem că, atunci când familia îl învață pe copil că sexul biologic este elementul care dă identitate de gen femeii și bărbatului care sunt cei mai potriviţi părinți pentru un copil care are dreptul la o femeie ca mama și la un bărbat ca tată, aceasta reprezintă un stereotip pe care o astfel de disciplină optională ar avea tocmai rolul ”benefic” de a-l contracara.
Am căutat autorii acelei broșuri UNICEF de mai sus și am găsit date mai precise. De exemplu, doi dintre autori, Magdalena Balica și Ciprian Fartușnic au funcții importante la Institutul de Științe ale Educației, institut care a propus aceste planuri cadru într-o revistă (http://www.decatorevista.ro/edudor-cenusareasa-educatiei/) care susține idei străine educației clasice românești, o educație care timp de zeci de ani a format nume mari ale literaturii, culturii, istoriei, științei internaționale, nu doar naționale.
Așadar, e clar despre ce identitate de gen vorbesc autorii, din moment ce ei fac propunerile. Se poate spune că este deosebit de elocvent jocul cărei ideologii neo-marxiste se încearcă asupra minții copiilor nostri prin școală, adică printr-o institutie în care ar trebui să avem încredere.
De aceea este important să participăm la dezbaterile privind planul cadru, dezbateri de care depinde viitorul copiilor noștri, formarea lor prin prisma școlii și, mai ales, prin prisma prevederilor legislației actuale. În această legislație se scrie clar că identitatea și cultura națională trebuie păstrată prin ceea ce se studiază în școli. Depărtarea de valorile naționale, tradiționale înseamnă un atac la adresa familiei, a culturii noastre strămoșești, un atac la ființa noastră umană până la urmă. Ideologiile neo-marxiste care fac ravagii în Europa au un singur scop: schimbarea omului, crearea omului nou. Nicicând Orwell șI Huxley nu au fost mai actuali.
Vă așteptăm vineri, 26 ianuarie, de la orele 13, la Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea din Slobozia, pentru a participa la o astfel de dezbatere, dacă ne interesează cu adevărat viitorul copiilor noștri.
Cristian FOCȘA