Deputat Andrei Pop – interviu la un an de la intrarea în parlament

0

Domnule deputat, suntem, putem spune, încă la pragul dintre ani. Vreme de bilanț dar și de făcut proiecte pentru 2018. Cum a fost 2017 pentru deputatul Andrei Pop?

Pentru mine a fost un nou început în altă zonă de activitate, în care m-am luptat nu neapărat să-mi impun, cât mai degrabă să-mi adaptez modul eficient de lucru cu care am fost obișnuit în mediul privat, să vin cu modificări acolo unde eu am crezut de cuviință, modificări care au fost îmbrățișate și de alegători dar și de colegii de partid. Tocmai de aceea am avut și o structură diferită chiar la nivel național, unde am avut aproape 40 de tineri și aproape 80% parlamentari noi. Este clar că P.S.D. s-a raliat la o dorință a electoratului, aceea de a restructura clasa politică, de a veni cu figuri noi, cu idei noi. Pentru mine personal a fost un an agitat, în care am încercat să mă adaptez mecanismelor parlamentare, să învăț Regulamentul Camerei Deputaților, să învăț să-mi promovez ideile și un an în care am încercat să fiu aproape de alegători. A fost un an în care eu cred că am reușit să fiu aproape de alegători, poate nu atât de mult cât mi-aș fi dorit, un an în care am luptat pentru promovarea ideilor cu care am mers în campania electorală, lucru de care mă declar parțial satisfăcut.

A fost un început de mandat desfășurat în condiții mai degrabă dificile, a fost un an dificil 2017, inclusiv la nivel parlamentar…

Da, a fost un an al reformelor. Programul de guvernare și măsurile propuse de P.S.D. nu au fost unele care, la momentul ulterior alegerilor, să presupună o continuitate. Era clar că lucrurile nu mai funcționează așa cum ar fi trebuit, nici din punct de vedere constituțional și nici în plan economic. Dorința Partidului Social Democrat a fost exprimată clar printr-un slogan simplu: ,,Mai mulți români în clasa de mijloc”. Asta a însemnat creșterea salariului minim sau diferite mecanisme prin care mediul de afaceri să răspundă în mod pozitiv cu privire la angajat, dar în același timp au fost adoptate și măsuri sinonime cu relaxarea fiscală, în ciuda unei, să spunem, rezistențe manifestată de către agenții economici; s-au adus anumite beneficii tocmai pentru a crea arhitectura necesară acestor măsuri prin care să nu fie avantajată o singură clasă socială, ci toate, ca și toate domeniile de business, plus eficientizarea aparatului administrativ. Când vii cu reforme, cu schimbări, nu este simplu să le impui, iar acest lucru, în opinia mea, nu s-a făcut brusc, într-un mod autocrat. A fost un an de zile de schimbări. Cât privește mult discutata Ordonanță 13, am fost, din păcate, printre puținii colegi care au ieșit în presa internațională pentru a prezenta subiectul. Venind chiar cu argumente raționale, argumente care nu țineau de o decizie politică ci de întâmplări reale și de decizii ale Consiliului Superior al Magistraturii și Curții Consituționale, am constatat că aceste argumente pe care eu n-am făcut altceva decât să le preiau și să le prezint ca motivație reală, ei bine, aceste argumente nu au fost acceptate. Drept urmare, am fost privit într-un mod, să-i spun așa, artificial pentru că am afirmat că noi în România, de zece ani încoace, discutăm despre lupta anticorupție. Afirmăm în același timp că avem o evoluție extraordinară a luptei anticorupție și că acest proces este ceva cu care România trebuie să se mândrească. Dar, în același timp, blamăm faptul că statul este corupt. Atunci, în aceste două afirmații care sunt susținute de către aceiași protagoniști, susținători ai luptei anticorupție, atunci deduc faptul că lupta asta nu se desfășoară așa cum ar trebui…

Ține asta și de ipocrizia proverbială a românului?

Nu știu, m-am ferit întodeauna și voi evita și în continuare să emit păreri subiective sau să etichetez, pentru că este o altă chestiune care se întâmplă și pe care eu nu mi-o doresc a exista în narațiunea discursului politic: atâta timp cât încercăm doar să stigmatizăm, inclusiv prin așa zise strategii de comunicare, n-o să ne atingem niciodată obiectivele, ori, exact asta se întâmplă acum. De doisprezece ani, în România, piatra de temelie a discursului politic este lupta anticorupție și acest discurs a fost preluat și în societate. Eu mă uit în jur, există o tensiune din cauza corupției, din cauza stigmatizării. Este clar că societatea românească este divizată. Nu-mi doresc asta, mai ales că am intrat în anul Centenarului. Eu am încercat, prin diverse metode, să promovez ideea de unitate. Cu toții avem păreri diferite, opțiuni politice diferite și e și normal să fie așa. Chiar P.S.D. este dovada vie că democrația funcționează: înotdeauna au existat opinii diferite de cele ale conducerii, s-a venit cu construcții, cu proiecte, cu platforme care au fost rodul dezbaterilor din interiorul partidului.

Se vorbește din ce în ce mai des în ultima perioadă de așa-numitul stat paralel…

Există o declarație, la nivelul partidului, făcută chiar de către secretarul general și președintele organizației județene Ialomița, Marian Neacșu. Nu e vorba aici doar despre instituții ale statului ci și de anumite mecanisme ascunse și prin urmare lipsite de transparență. Ori, anul acesta a devenit manifestă transparența deciziei politice. Și vă dau exemple: s-a vorbit despre ,,split TVA”. S-au propus, ce-i drept, în a doua jumătate a anului, măsuri care nu erau în programul de guvernare, dar care au fost necesare pentru atingerea obiectivelor programului de guvernare. Inițial, acesta a fost conceput pe niște indicatori economici fezabili…

Și ce s-a schimbat între timp? Pentru că mulți dintre contestatarii adoptării unor decizii, inclusiv din rândul electoratului dumneavoastră, acuză un fel de, să-i spunem, trădare, prin neaplicarea ca atare a programului cu care ați venit în fața alegătorilor la ultimele alegeri….

Ne raportăm la o perioadă de guvernare de patru ani, nu cred că putem avea pretenția ca în douăsprezece luni să îndeplinim toate obiectivele. Pot să afirm însă că au fost îndeplinite cam 90 % și aici mă refer la câțiva indicatori de necontestat cum ar fi creșterea salariului minim și a punctului de pensie, atragerea fondurilor pentru agricultură, plata subvențiilor, modificarea legislației fiscale și reducerea impozitului de la 16 la 10%, deci sunt măsuri în toate domeniile de activitate, măsuri care au vizat dezvoltarea mediului de afaceri, bunăstarea cetățenilor dar și întărirea statului. Există, e adevărat, o tensiune în societate și pe acest fond se manifestă și tendința de a blama reformele și, în general, tot ceea ce se întmplă în decizia politică. Asta și din cauza unei imagini deformate promovată agresiv de mass-media și nu numai.

Se întâmplă asta și din cauza unor, hai să le spunem așa, lacune de comunicare?

Bun, haideți să ne întoarcem la subiectul ,,split TVA”: avem un deficit mediu la plata TVA, cuprins între șase și opt miliarde de euro anual. Noi, cu acei bani, dorim să promovăm anumite politici publice. Acei bani sunt în piață, se regăsesc undeva. Dacă noi adoptăm măsuri coercitive care se adaptează la realitatea și actualitatea mediului de afaceri, mediu care uneori, asta e realitatea, ocolește uneori plata taxelor, se va constata, cu certitudine, creșterea gradului de colectare. Pe de altă parte, mai ales în ceea ce privește mediul privat, consider că legislația în domeniu este destul de stufoasă și ar trebui simplificată. Lucrurile merg în această direcție…

Totuși, impresia generală e că lucrurile nu se îndreaptă în direcția bună…

Cred că e normal ca oamenii să-și dorească mai mult, mai bine și mai repede dar trebuie să înțelegem, pe de altă parte, că tranziția a fost anevoioasă. Putea, evident, să fie gestionată mai bine. Puteam să avem rezultate mai bune și să fim în 2017 chiar cu aceleași două partide la guvernare, într-un alt cadru bugetar, cu un PIB care să genereze un plus de rezultate? Da, evident. Putem să atingem nivelul unui salariu minim de 700 de euro și premisele că se poate? Da. Dar e nevoie de reforme. Atunci când pui în practică reforme și schimbări de paradigmă, există însă și perdanți. Dar nu mulți. Atunci când vrem un cadru general comun prosper pentru toți, trebuie să ieșim din paradigma segmentului nostru și să înțelegem că da, poate există o deficiență parțială pe un anumit segment. Dar per total, mai târziu se vor vedea și rezultatele.

Adică să privim lucrurile la nivel ,,macro”?

Da, dacă privim per ansamblu, spre exemplu, la sfârșitul anului 2017 avem ca punct de reper puterea de cumpărare a românului: pensionarii au beneficiat de o creștere de 14,2%, în octombrie salariații aveau o creștere de 10,9 %, iar la sfârșitul anului o putere de cumpărare cu 15% mai mare. Și aici scoatem din calcul toate discursurile publice despre creșterea prețurilor la combustibili și energie. Atunci când ai liberalizare a prețurilor la nivel mondial sau creșteri influențate inclusiv de conflictele geo-politice care influențează și prețurile pe bursă, e firesc să ai și aceste majorări. La noi, anul trecut s-a preferat să existe un singur vinovat: P.S.D. N-am înțeles de ce…

Pentru că e la guvernare. Iar guvernarea erodează…

Asta mă face să mă gândesc că, la un moment dat, să sperăm că nu foarte curând, și partidul nostru va fi în opoziție.Noi ar trebui să fim primii care să promovăm o rezoluție referitoare la responsabilitatea discursului public. Deși beneficiem de imunitatea declarațiilor politice, avem nevoie de un plus de responsabilitate a discursului public. Atunci când toate grupurile parlamentare din opoziție fac declarații politice care vizează domeniul justiției, care se adresează mediului internațional și din care reiese că măsurile adoptate de putere nu sunt fezabile, normal că ai o problemă. Asta pentru că adevărul și realitatea economică nu sunt imediate, nu sunt reactive. Cred că anul 2018 va fi unul al realității economice, un an care va certifica justețea măsurilor economice adoptate anterior.

Mulți dintre concetățenii noștri se tem de acest 2018, care, iată, a început, printre altele, pe fondul anunțului ANRE conform căruia prețul gazelor va crește cu opt procente…

După cum știți, în anumite domenii avem obligații la nivel european. Producătorul și distribuitorul se află în sarcina a două ministere diferite, iar liberalizarea pieței a lăsat consumatorului libertatea de a-și alege cota de preț. Eu am fost și utilizator casnic și comercial și pot spune că liberalizarea pieței mi-a adus numai avantaje.

A propos de acest aspect, faptul că ați intrat în politică venind din mediul de afaceri, v-a ajutat?

N-aș putea da un răspuns exact. Știu însă cu certitudine că atunci când s-au realizat modificări de ordin fiscal, primul meu gând a fost la cadrul lărgit. Pot să spun că am promovat întotdeauna disciplina fiscală, iar modificările din ultima perioadă ale Codului Fiscal tocmai asta vizează, disciplina fiscală. Am avut un ,,buffer” de 27 de ani pentru ca mediul de afaceri privat să se dezvolte. Trebuie să ne maturizăm și să înțelegem că avem un deficit important de TVA, bani de care avem nevoie pentru implementarea proiectelor pe care toți românii și le doresc: infrastructură rutieră, feroviară și maritimă, servicii publice mai performante, oameni mai bine plătiți în administrație pentru a putea performa mai bine…

Cum vedeți problema transferului de contribuții din sarcina angajatorilor în cea a salariaților?

Eu vin, se știe deja, din mediul privat. Am făcut recent, în calitate de acționar, toate simulările. Concluzia finală e că efortul real al companiei este de sub un procent din cauza trecerii nivelelor.

Nu sunt puțini angajatorii care s-au declarat speriați de toate modificările ce urmează a fi aduse legislației…

Având reflexul de a mă uita la ceea ce se întâmplă în mediul privat, am ajuns la concluzia că existau în piață modele de lucru care nu mai puteau rezista, nu mai erau fezabile și care în mod clar, la un moment dat, prefigurau scăpări și deficiențe în colectarea banilor la bugetul de stat. Cred că despre acele business-uri este vorba.

Sunteți reprezentantul în Parlament al unuia dintre cele mai sărace județe din România. Cum credeți că puteți schimba viața oamenilor din Ialomița?

E firesc să existe așteptări, trebuie să ne gândim însă că există mecanisme parlamentare foarte limitate prin care tu, ca inițiator legislativ, să promovezi o lege care să individualizeze județul din care provii. Există însă posibilitatea promovării de inițiative legislative de interes național legate de infrastructură, investiții și finanțări de la nivel guvernamental, dar acestea sunt rezultate de așteptat pe termen lung. Totuși, simțindu-mă puțin sufocat de această limitare dată de calitatea de parlamentar, am găsit o soluție prin care sper să creez rezultate și pe termen scurt și mediu. Este vorba despre organizarea în parteneriat cu un patronat, a unui forum economic ce își propune să aducă județului Ialomița un plus de vizibilitate și de deschidere către mediul de afaceri din țară, dar și din străinătate. Viziunea mea asupra acestui proces de deschidere este de conectarea județului la cele trei pârghii prin care putem să ne dezvoltăm: investiții directe ale investitorilor străini, dezvoltarea parteneriatelor de tip public-privat și a afacerilor de tip ,,outsourcing”.

Lăsați un mesaj

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.