După … 20 de ani, la Slobozia se inaugurează o sală pentru spectacole de teatru. Investiţia, începută în 1996 de Consiliul Judeţean, se ridică la aproximativ 9 milioane de lei, iar lucrările au fost tergiversate de standardele unui proiect modern la acel moment, cu o scenă variabilă, care au condus la schimbarea mai multor constructori. Sala va fi inaugurată joi seară cu piesa ,,Casa cu ferestrele spre câmp”, care ulterior se va juca la Teatrul Nottara. Din distribuţie face parte şi o actriţă din Slobozia.
Scena sălii de teatru de la Slobozia este unică în Europa şi poate fi adaptată la 3 tipuri de spectacole, de la cel clasic, la ring de box. Cert este că proiectul a fost gândit pentru teatru alternativ, precizează executantul lucrării, Dan Ghinieş.
Ambiţiile iniţiatorilor au fost prea mari pentru anul 1995, iar pe parcurs proiectul s-a ajustat din mers, spune vicepreşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa, Ioan Martin.
Inaugurarea sălii se face cu o piesă avangardistă, în care rolul principal îl are Raluca Jugănaru, din Ialomiţa, special aleasă de organizatori.
Înainte de 1989, în această sală se ţineau spectacolele şi concursurile pentru Cântarea României, iar din când în când câte un spectacol de teatru, de care pensionarii de azi îşi aduc aminte.
Noua sală de la Slobozia are numai 280 de locuri, dar aici se pot ţine reprezentaţii de teatru, spectacole de operetă şi chiar concursuri sportive, pentru că scena se poate amenaja în centru ca o arenă romană.
Clementina Tudor
Apropo de anii de dinainte de ’89: prin anii ’70, regretatul profesor de muzică Gh. Nedelcu, fost coleg cu marele dirijor al corului „Madrigal”, Marin Constantin, a invitat renumiţii muzicieni să participe la un fel de culturalizare a slobozenilor. Locul de desfăşurare, sala palatului, cum se spunea pe atunci. Şi, valoroşii muzicieni, la un moment dat, au interpretat o piesă corală care se voia a fi o interpretare autentică a unei înmormântări la români. În timpul bocetelor, pe scenă se aude un răcnet sfâşietor, aşa cum fac unele femei care au pierdut pe cineva drag. Reacţia „sălii”?!:
un râs total. Din acel moment, corul „Madrigal” n-a mai călcat prin Slobozia să „culturalizeze”, fiindcă muzicienii şi-au dat seama că n-au pe cine, iar profesorului Nedelcu i-a picat obrazul de ruşine, el fiind slobozean get beget. Desigur, anii au trecut, iar locuitorii municipiului nostru s-au emancipat. Totuşi eu stau şi mă întreb câţi dintre spectatorii viitoarelor reprezentaţii sunt localnici get beget, fiindcă la asemenea evenimente, dacă aţi observat şi cu alte ocazii, n-ai loc de tot felul de snobi având ca obiect principal etalarea modei.
In urma regionalizarii Slobozia va pierde toate structurile judetene precum Inspectoratul Judetean de Politie, Casa Judeteana de Pensii, Casa Judeteana de Sanatate, Consiliul Judetean, Prefectura, etc. Sala de teatru cu geometrie variabila este exact ce ne trebuia in conditiile astea. Dupa ce aproape 70% din locurile de munca se vor desfiinta lumea va avea mai mult timp pentru activitati recreative. Bravo Consiliul Judetean, bravo PSD.
@Nebunica. Nu ştiu de unde ai datele alarmante pe care le expui ca un fel de mama Omida, dar chiar odată cu aşa-zisa regionalizare Ialomiţa ar putea fi arondată altei structuri teritoriale, sala de spectacole este binevenită, deşi a „înghiţit” mult prea mulţi bani. Uriaşa sumă ar trebui verificată „la sânge” de organele competente. Cred că, în timp, sala-şi va dovedi utilitatea, chiar dacă amortizarea cheltuielilor nu se va întâmpla vreodată. Să fim optimişti.
Eu zic să-i contactam pe cei de la Cartea Recordurilor pentru că sigur e un record mondial să renovezi o săliță ca asta în 20 de ani.
Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume (1573 m), a fost construită în 6 ani.
La noi…gata, știu! a fost renovata de meșterul Manole. Ce făcea azi se surpa imediat și trebuia să o ia de la capăt. 20 de ani i-au trebuit, săracul, ca să reușească s-o termine…