Există Dumnezeu?
La 20 de ani, probabil aş fi răspuns că nu. Ştiţi cum e: iei viaţa în piept, te crezi mare şi tare, încă nu ai dat niciodată cu capul de pragul de sus.
De fapt prima revelaţie în ce priveşte existenţa lui Doamne-Doamne am avut-o pe la vreo 35 de ani – e o poveste lungă şi nu vreau să plictisesc pe nimeni.
Azi am avut încă un hop, un moment în care am reflectat la existenţa Domnului. Pe scurt, a murit o fată pentru care, deşi nu am cunoscut-o, am pus suflet la campania care ar fi ajutat-o să scape de un nenorocit de cancer. ANDREEA: aici şi aici şi aici şi aici şi aici şi aici . Azi am aflat că a murit.
De câte ori moare un copil mă îndoiesc de existenţa Sa. Încerc să mă conving ca pruncii sunt mieii Domnului, sacrificiul unei lumi bolnave pentru a-şi răscumpara ticaloşiile, dar nu pot. În sistemul meu de valori nu trebuie să plătească nevinovaţii pentru spălarea păcatelor celorlalţi, şi asemeni mie ar trebui să gandească şi Dumnezeu.
Azi m-am îndoit de Tine, Doamne: cum ai permis aşa ceva? Vă vine să credeţi sau nu, Dumnezeu mi-a răspuns mai curând decât mă aşteptam: 33 de mineri din Chile sunt în viaţă după 17 zile de când au fost îngropaţi la 700 metri sub pământ de o alunecare de teren. Adicătelea Doamne-Doamne a luat o viaţă şi a cruţat 33, săvârşind o minune….
guraialomitei
fata mea, doar cu un an mai mica decât Andreea, mi-a spus că, …chinul ei s-a sfârşit“… Episcopul Damaschin spunea că atunci când eşti bolnav, te ţine Dumnezeu în braţe… e mai mult decât putem gândi şi mai ales înţelege. Andreea şi-a dorit cu disperare să trăiască şi a fost dezarmată prea de multe ori de cadrele medicale din România. Acum nu pot să nu mă gândesc la mama ei, la disperarea şi pustiul din sufletul ei… În astfel de momente suntem SINGURI cu neputinţa noastră