Joi, 19 iunie, ora 16, expoziție Dan Stănease la Galeriile Arcadia ale Centrului Cultural Ionel Perlea Ialomița!
„Compozițiile cu personaje domină pictura lui Dan Stănease, fie că este vorba de portrete, de clovni, de imagini cu tentă suprarealistă sau de peisaje ori de grupuri aflate într-o dinamică interumană. Acestea ne vorbesc despre un adept al formei și, după cum ușor se observă, al geometriilor, pe care le aplică inclusiv în naturile statice, asupra cărora s-a oprit mai rar, dar cu aceeași acribie. O parte dintre lucrările expuse în cadrul saloanelor Filialei U.A.P. Slobozia – Ialomița au un discurs metafizic, prin inducerea senzației de pustietate și singurătate, de irațional și indecis, prezența omului și a unor elemente care îi personalizează viziunea, completând ideea de compoziție activă, în care sunt sugerate situații, atitudini, idei. Însă evocarea statică, simetrică și echilibrată a acestei lumi figurative, ce nu pare posibilă decât prin aparteneța la domeniul visului și al închipuirilor, are un mesaj direct prin neadecvare ființei, prin angoasele și neîmplinirile ei la vremurile pe care le trăiește. Acestea sunt receptate de artistul povestitor, preocupat de desfășurarea narativă a spectacolului lumii, implicând aparențe și detalii ale unor situații imaginate, sporite de linii, spații și intervale, care conduc spre o maximă vizibilitate fiecare element reprezentat. Notele cromatice sunt păstrate într-un registru mai închis, o lume labirintică, întortocheată și predispusă claustrării fiind activată tocmai de aceste mecanisme structurale, adaptate la subiect și caracteristice artisului. Construcția suprafeței pictate are efecte iluzorii, neliniștitoare, iar timpul imuabil recontextualizează memoria artistului, plasând-o în irațional. Fabulosul și subconștientul sunt omniprezente, cauzalitatea acestui tip de abordare trebuind căutată în percepția pictorului asupra supranaturalului, ale cărui reminiscențe sunt pregnante într-un număr important de lucrări. Muzica, ideea de familie și maternitate sunt evocate într-o ținută estetică specifică, în care reprezentările au soliditate și forță de impact. Personajul feminin, în variate atitudini și stări, este reevaluat în diferite contexte, de la studiu de nud, la așezarea lui în peisaj sau în scene dominate de afectivitate, ori alături de alte chipuri stând pe gânduri sau aflate în admirație față atmosfera în care au fost integrate. Remarcăm în toate cazurile aceeași dorință de a trasa contururi peste care intervine culoare cu puterea ei de a conferi conotații și de a expresiviza întreaga compoziție. Albastrurile dominante sunt nuanțate de la închisuri și griuri până la strălucitoarele tonuri care devin centre de interes ale lucrărilor. Masele de culoare sunt conforme cu preceptele cromatologiei și sunt așezate în cantitățile cerute de subiectul, care se poate raporta la anatomia umană sau la un peisaj, rigorile clasice rămânând cele mai îndrăgite de artist. Un cuvânt în plus trebuie să spunem despre figurile inspirate din frescele noastre medievale, pe care Dan Stănease le simplifică, păstrându-le conformația stilistică, domni și domnițe, chiar și copii lor, fiind implicați în subtilitățile de interpretare a formei și de păstrare în memoria noastră a unor amprente ale trecutului. Contemporaneizate, acestea își mențin tipologia, vestimentația și atitudinea, prin capacitatea plasticianului de a reevalua suprafețele generale ale structurii compoziționale și a le sintetiza. Pictura lui Dan Stănease este substratul lucrurilor frumoase și sensibile, apărunte atunci când asocierile vizuale se pliază pe starea sa interioară, fără a exclude energiile din exterior, așa cum sunt peisajele care te îndeamnă la contemplare, muzicanții care redefinesc prin cântul lor abisurile sufletești sau scenele inspirate din evenimente politice trăite direct. Cele câteva scene de interior au un farmec aparte prin postura personajelor care stau pe gânduri, tratate inedit datorită modului de articulare al corpurilor, al căror volum pare a se detașa din câmpul imaginii, iar tinerii care cântă la instrumente muzicale nu sunt definiți prin detalii, ci mai degrabă prin afectivitatea generată de sunetul care ambientează atmosfera melancolică a tablourilor. Nu există nici o îndoială asupra calității protretului de bătrână a cărei figură are o încărcătură spirituală dominată de înțelepciune, aceasta reprezentând o cercetare a chipului care implică, prin intermediul culorii, accente definind modelul. Dan Stănease este acel pictor care alătură discursul emoțional cu cel observat și preluat din realitate, conferind compozițiilor sale conotații care să îi particularizeze stilul.” – Ana Amelia Dincă