O femeie din Urziceni bate de 3 ani drumul Primăriei pentru a-şi lămuri situaţia locativă, iar acum se teme că va fi aruncată în stradă cu băiatul ei bolnav. Vasilica Dragomir locuieşte de 20 de ani într-o locuinţă naţionalizată, spaţiu care pe jumătate aparţine autorităţii locale şi a fost împărţit unor familii nevoiaşe. Proprietarul casei de pe strada Mihai Viteazul nr. 92 este demult oale şi ulcele, iar de curând moştenitorii de drept din Germania l-ar fi împuternicit pe un localnic care se ocupă cu activităţi imobiliare, de întreţinerea casei. „Aşa am auzit, că domnul Iordănescu a devenit proprietar. Nu ştiu ce are de gând să facă, dar eu m-am trezit că sunt datoare la Primărie deşi m-am tot rugat de domnul Crăiţă să-mi facă un nou contract când a expirat. M-a amânat mereu şi când a venit cu contractul mi-a zis că-l face retroactiv pe trei ani, cât trecuse de la data încetării. Eu am semnat, ca să-mi rezolv situaţia, şi m-am trezit cu datoria din urmă, plus penalităţi de întârziere în valoare de 100 de milioane de lei vechi. În total 13.700 lei.” Pusă în faţa faptului împlinit, femeia a accepta să plătească datoriile către Primărie, iar pe venitul ei de asistent personal al unei persoane cu handicap s-a instituit poprire. După o perioadă de timp în care i s-au reţinut câte 137 de lei lunar, s-a trezit că datoria totală iniţială a crescut la 17. 600 de lei, în loc să scadă. În notificarea de plată se precizează şi că dacă nu-şi achită datoria va fi executată silit. „Noi avem aici 43 de mp. Casa asta a fost inundată de mai multe ori, până sus. Ca să putem trăi am făcut împrumut la bancă, am izolat pereţii …”, spune cu glas reţinut mama tânărului cu distrofie musculară, la rândul ei bolnavă. Vecinii cunosc poveste lor şi nu concep că pot fi daţi afară din locuinţă. „Ştiţi cum era aici? Pe o parte intrau şobolanii şi pe cealaltă parte ieşeau. Casa asta dărăpănată de lângă arată bine. Femeia a investit şi a muncit aici. E păcat de Dumnezeu să fie scoasă în stradă. Nici nu pot să mă gândesc la aşa ceva.” 
Situaţia este cunoscută la Primăria Urziceni şi întoarsă pe toate părţile pentru a afla de unde a crescut datoria. Printre altele, s-a descoperit că toată suprafaţa terenului din jurul imobilului se decontează doar pe contractul ei, deşi în imobil au locuit până de curând patru familii. Angajatul Primăriei care a făcut contractul retroactiv este în concediu medical de câteva luni, iar persoana care îl înlocuieşte spune că deocamdată nu s-a găsit o soluţie la această situaţie. „O parte din imobil, o treime, a fost retrocedată unei persoane. Restul este al Primăriei, iar curtea, toată, de 218 metri, a fost trecută la plată la doamna Dragomir. Nu ştim cum să reparăm această greşeală”, spune un funcţionar al autorităţii locale. Mirabil este şi că în evidenţele serviciului de taxe şi impozite al Primăriei Urziceni, datoria la zi este la jumătate faţă de cea notificată, ceea ce susţine teoria femeii că cineva ar vrea să o scoată din imobil pentru a putea beneficia de tot locul. Ea este dispusă să renunţe la cămăruţele din casa naţionalizată şi cere o altă locuinţă socială, numai că singura ofertă a Primăriei Urziceni este într-un apartament la etaj, propunere exclusă din start în cazul unei persoane cu handicap locomotor. Actualul contract pe care femeia îl deţine a fost încheiat în 2016, pe 5 ani, şi este valabil doar până în 2019 pentru că a fost datat 2014.