Zice Mircea, gardianul, adineauri când am trecut pe lânga el: „am scăpat, frate, nu a trecut legea aia! O beleam, şi aşa am salariul minim!”
Aşa o fi, Mircea, dar acum am belit-o de n-şpe ori. Că or să sară golanii să crească tva-ul, impozitul pe profit, or să pună n taxe. Şi din economia ta de 25% o să se aleagă praful iute-iute, laolaltă cu ipoteticul meu profit din privat.
Opţiunea Congo de acum 5 ani, deşi glumă la vremea respectivă, pare mai actuală ca niciodată.
Într-un fel, Curtea Constitutională m-a ajutat să iau o hotarare care mocnea de cand s-a introdus forfetarul – impozitarea (lipsei) profitului, pe baza prezumţiei de… evaziune: trag obloanele firmei înainte să rămân fara haine pe mine, şi-mi caut o slujbă la stat – cum-necum, bugetul se pare că ne rabdă pe toţi – şi dacă nu rabdă, măcar să crăpăm împreună. Că asta e filozofia în Ro.
guraialomitei