Preţul foarte scăzut de achiziţie pe care îl oferă angrosiştii îi determină pe cultivatori să abandoneze producţia pe câmp. Ei spun că pentru mai puţin de un leu pe kg nu rentează să mai culeagă ardeiul gras, în timp ce la piaţă acesta se vinde cu 2,5 lei: „Îl lăsăm pe loc pentru că nu are preţ. Bătaie de joc! Muncim degeaba… Nu-l mai adunăm că nu nu-l cumpără nimeni. Ne dau un leu şi ei îl vând cu 3? Câştigă de două ori mai mult ca noi. Îl iau la preţ de nimic, ne blochează cu preţurile şi nu avem unde să vindem ca producători”.
Ţăranii ialomiţeni au început să facă studii de rentabilitate. Ei s-au săturat să nu-şi pună propria muncă la socoteală şi mai în glumă, mai în serios, sunt decişi ca decât să muncească degeaba, mai bine să stea degeaba: “Anul trecut aveam comenzi şi cereri mai mari. Acum, deocamdată, suntem blocaţi, pauză… Mai aşteaptă lumea, nu ştiu ce se întâmplă… Ca să îmi scot investiţia trebuie să obţin un doi lei pe kg, ca să pot să mai pun şi la anul. Dacă nu, un şomer în plus va fi”!
Pentru că piaţa de desfacere este mereu incertă, legumicultorii ialomiţeni cultivă din toate câte puţin. Indiferent de produs, însă, producătorii obţin cam acelaşi preţ pentru toate: “Fiecare an are specificul lui şi mereu am avut concurenţă. Ori, dacă noi nu vindem între 1,8 şi 2,2 lei, nu ieşim rentabil, adică să ne scoatem investiţia, să avem bani pentru a relua în primăvară cultura şi a trăi peste an din ea. Pe timpul culesului avem cheltuiel mari cu oamenii, nu putem să culegem numai cu familia”.
Ardeiul gras se cultivă din ce mai puţin în câmp, asta şi pentru că de la an la an gospodinele preferă tot mai mult ardeiul capia pentru proviziile de iarnă.