În această perioadă se desfăşoară în tabăra de copii de la Amara proiectul naţional „Ateliere de manufactură tradiţională”, în organizarea Direcţiei Judeţene de Tineret şi Sport şi a Fundaţiei de Turism şi Ecologie „Ciulinii Bărăganului”. Programul urmăreşte iniţierea a 50 de participanţi în câteva îndeletniciri tradiţionale prezentate de meşteri populari din diferite zone ale ţării. Copiii vor putea învăţa să modeleze lutul, să facă împletituri din pănuşi şi chiar să sculpteze lemnul. Tabăra s-a deschis sâmbătă, 6 august, şi se va încheia pe 12 august.
Învăţăceii vor trece pe rând prin toate cele 4 ateliere şi vor lucra acolo unde le place cel mai mult pentru ca fiecare să definitiveze o lucrare, precizează din partea organizatorilor Florin Munteanu: „Vrem ca fiecare copil să definitiveze o lucrare. Unele vor rămâne în tabără, iar altele vor fi preluate la Centrul de Informare Turistică din Slobozia unde vor fi oferite ca suveniruri”.
Pentru început, fetiţele au fost atrase de arta cusutului, atelier în care sunt îndrumate de Ana Banu, de la cercul de meşteşuguri artistice tradiţionale „Fantezie şi îndemânare”, al şcolii din Luciu: „Am venit cu 5 fetiţe şi prezentăm toate lucrările noastre de la olimpiadele judeţene şi naţionale. La cerc realizăm lucruri pe care bunicile noastre le făceau pentru lada de zestre: carpete pe pânză de sac, ştergare pentru icoane şi coşurile de la Biserică, peretare, perna miresei, specifică satului nostru pe care fetele o dăruiau naşei la nuntă după dezlegat, plus semne de carte şi săculeţe cu flori parfumate, felicitări şi alte suveniruri. Tehnica de lucru pe care o folosim este cea a punctului românesc, recunoscută în toată lume, cruciuliţa, dar şi tehnica în urma acului. Lucrăm pe pânză de iută, pe etamină simplă şi bătută, pe matador şi pe albită”.
Roxana este una dintre fetiţele pasionate de cusăturile din lada de zestre a bunicii. Ea a câştigat locul doi la olimpiada naţională de meşteşuguri de la Sibiu şi a devenit o mică expertă în domeniu: „Am participat cu un peretar pe care îl lucrau fetele când logodnicul lor pleca la război sau la armată. Ele redau pe pânză chipul lor şi al soţului, pentru că nu aveau aparate de fotografiat, şi îl aşezau sub icoană, iar seara se rugau să se întoarcă sănătos acasă şi să dureze cât mai mult căsnicia lor. Între ei este un pom care reprezintă iubirea, dragostea şi veşnicia. Se coase foarte greu şi o să păstrez această lucrare în camera mea”.
De mare interes se bucură şi cercul de sculptat în lemn, unde tehnica de lucru este prezentată de Şandor Attila, din Odorheiul Secuiesc, care pledează pentru arta populară, stilizată, în două dimensiuni: „Am ales pentru ei o floare de viaţă sau un pom de viaţă, care trebuie să fie o armonie ca la om, de la centru la pământ, între pământ şi cer şi unde ajungem când nu mai suntem… Totul trebuie să fie o armonie, ca în viaţă. Arta populară maghiară surprinde corpul, sufletul şi creierul. Un om fără una dintre acestea este incomplet”.
Acest atelier are mare trecere la băieţi, iar printre ambiţioşi se numără şi Morariu Costin Valentin, din Malu: „Este foarte interesant pentru că lucrăm în echipă şi am eu aşa o ambiţie să reuşesc cât mai bine…”. Atelierele se vor încheia vineri, cu prezentarea lucrărilor.