Mircea Vintilă la Urziceni: Avanpremieră cu gândurile unui Lord

0

Prietenii îi spun ”Ciocu”, de la apelativul cu care a fost alintat încă din fragedă pruncie – ”Mirciocu”. Păunescu îl numea amurgul zodiei farmecului și lumina zodiei profunzimii. Pentru noi a fost și va rămâne Lordul folkului românesc, un uriaș blând ce stoarce, de decenii, taina muzicii pentru suflet din corzile meșteșugit atinse ale chitarei. Pe 7 aprilie Mircea Vintilă va concerta la Urziceni, în cadrul Galelor ”Zebranno Folk” organizate de Asociația Alt.F.E.L Society, în colaborare cu Barikada.ro și Academia de Folk.

Reporter: Ați făcut violă la Școala de Muzică. Ați optat, până la urmă, pentru chitară pentru că, vorba aia, nu prea ai cum să agăți fete cu viola?
Mircea Vintilă: Aveți dreptate. Cu chitara, nu cu viola sau vioara țineai gașca de prieteni aproape și cucereai cele mai frumoase fete.
R: De ce ați ales folkul, într-o perioadă când nebunia rockului cuprinsese planeta? V-a plăcut mai mult Bob Dylan decât Black Sabbath?
M.V: Am cochetat și cu rockul. Am debutat ca solist vocal al trupei rock ”Vega”. Festivalul de la Woodstock, din 1969, mi-a marcat adolescența. Eram atras de ambele genuri muzicale, rock și folk. Însă Bob Dylan, Joan Baez și Donovan mi-au influențat opțiunea finală: apariția pe scenă acompaniat numai de chitară.
R: ”Miruna” e unul dintre cele mai frumoase cântece folk compuse vreodată la noi. A existat cu adevărat personajul numit Miruna sau e doar imaginația artistului?
M.V: Miruna nu a fost o fantezie, Miruna a existat. Era o persoană veselă, spontană și foarte frumoasă. Astăzi doar cântecul transcende timpul.
R: Ați cântat cu mai toți artiștii importanți de la noi. E vreun nume mare cu care ați vrut să colaborați și nu ați reușit încă?
M.V: Am ratat un moment unic cu un poet unic, Nichita Stănescu. M-a întrebat, într-o zi: „Ai magnetofon?” ”Da, Nichita”, am răspuns. ”Vino cu el la mine, îi dai drumul, tu cânți la chitară și eu spun vorbe”…

Interviul complet pe barikada.ro

Lăsați un mesaj