Ion Dan şi Radu Silvestru au luptat pe front și apreciază că viața este cel mai frumos dar de la Dumnezeu, care trebuie apreciat mai mult decât orice altceva.
Istoria trăită pe linia frontului, chiar şi cu ajutor din partea inamicului, e lecţia de umanitate care i-a marcat pe ultimii doi veterani griviţeni. „Noi am vrut cu orice preţ să apărăm ţara. Puteam să şi murim, dar am vrut ca ţara noastră, românească, să fie pe drept.”
Nea Ion Dan, născut pe 15 august 1922, a fost concentrat în aprilie 1943 şi a făcut parte din Regimentul 38 infanterie, divizia a 10 a, Brăila. După perioada de instrucţie a fost făcut sergent şi a participat la misiunea de apărare împotriva ruşilor de la Vadu Oii, pentru ca peste noapte să lupte împotriva nemţilor la Bucu, în Ialomiţa, să apere rafinăriile de lângă Ploieşti şi să participe la eliberarea Cehoslovaciei, unde a fost rănit într-o misiune de specială, pe care a condus-o ca sergent: „Era un depozit mare, cu baloţi, o fânărie, unde se adăposteau nemţi. M-a chemat colonelul şi mi-a dat în primire patru soldaţi pentru a ocupa şopronul acela. Eu am avut ordin să deschid uşa şi atunci am fost împuşcat în mâna dreaptă. Soldaţii au intrat, le-am spus să verifice sus, unde au mai găsit doi nemţi şi un aparat cu ajutorul căruia îndrumau cum să tragă. I-am luat prizonieri, iar neamţul care m-a împuşcat m-a bandajat la mână cu pansament de la el. Două gloanţe mi-au trecut printre degete. Am fost decoraţi toţi şi pe mine m-a trimis acasă, rănit. Când am ajuns la spital la Brăila, unde era regimentul meu, citeau de mine în ziar. Dar parcă era mai mult decât făcusem.”
Nea Radu Silvestru, născut pe 10 februarie 1923, nu-şi mai aminteşte sau nu vrea să rememoreze clipele petrecute pe front: „Din leatul meu nu a mai rămas nimeni. Şi veterani mai suntem doar doi, eu şi Ion Dan, dar el e mai mare cu un an ca mine. A fost război, cum să fie…”
Pentru ambii veterani, importante în viaţă sunt sănătatea şi pacea, iar pentru tinerii care vor să plece din România, mesajul lor este simplu şi clar: „Cel mai bine e să fii în ţara ta şi să faci în aşa fel ca aici să fie bine. Pentru ce am luptat noi, nu pentru pământul nostru, strămoşesc?”