Preţul la carnea de miel a scăzut la 8 lei kg în viu şi la 15 lei carcasă, la supermarket

6

tiuytu

Preţul la carnea de miel a scăzut la 8 lei kg în viu şi la 15 lei carcasă, la supermarket.

Chiar şi aşa, autoconsumul predomină în familiile ialomiţenilor care, în majoritate, au rude la ţară şi le cresc, după caz, câte un miel de Paşti şi un porc pentru Crăciun.
Pentru crescătorii de oi din Ialomiţa, Paştele este însă principala perioadă când îşi pot fructifica munca prin comercializarea mieilor. În ultimii 3 ani, însă, preţurile tot scad, iar vânzările au devenit riscante pentru ciobanii care vând en-gross.
Primăvara aceasta, miei se vând în Ialomiţa, direct de la furnizor, cu preţuri între 8 şi 11 lei kg. Ion Petecilă, din Gura Văii, are 20 de miei de vânzare, însă marfa nu are preţ: ”Am miei buni! I-am adus de la stână, dar cred că rămân cu ei, chiar dacă am câţiva clienţi fideli”, spune bătrânul în timp ce urmăreşte cu privirea cârdul de cârlani de pe marginea drumului.
Un alt crescător de oi din comuna Traian a vândut mieii en-gros şi în ciuda promisiunii ferme de plată, banii încă nu i-a primit: „Mi-au spus ieri că au virat banii în cont şi sigur îi găsesc azi, dar nu a intrat nimic. Nu ştiu ce să mai zic…”
O explicaţie a scăderii preţului la carnea de miel ar putea fi greutatea acestora. Pentru că anul acesta Paştele cade târziu, miei sunt adevăraţi cârlani, la peste 20 de kg, ceea ce pentru client înseamnă mai multă carne, dar şi mai mulţi bani. În aceste condiţii, ialomiţeni devotaţi consumului autohton se asociază câte două – trei familii şi cumpără un miel, ceea ce pentru fermieri înseamnă tot mai puţină desfacere.
Foarte sigur este că ialomiţenii preferă gospodăriile populaţiei pentru procurarea mielului de Paşti, cu condiţia ca furnizorul să fie cunoscut şi de încredere: „De la ţară cumpărăm, că e mai ieftin şi mai gustos”, spun aproape toţi ialomiţenii care se învârt prin Piaţa Mare din Slobozia. „Fata mea este medic şi a primit doi miei anul acesta. Sigur că de la persoane de încredere, de ce să mai cumpăr?” întreabă retoric un pensionar.
Pe lângă autoconsum, sunt şi persoane care preferă carnea din galantar, cu avizul medicului veterinar. „ Nu intră nimic pe piaţă neavizat, aşa la întâmplare…Dar din cauza comerţului stradal şi de la ţărani nu sunt nici bani la buget”, susţine o doamnă bine, de profesie contabil.
Există însă gospodine care şi-au pierdut încrederea în comerţul autorizat prin experienţele neplăcute pe care le-au avut, iar acum îşi iau măsuri suplimentare de siguranţă: „Dacă la copită nu-i lasă puţină blană, să văd eu că e miel, nu-l iau. Că am luat din carmangerie şi am făcut ciorbă şi stufat fără nici un gust. Sigur era căţel. Noi suntem din Buşteni şi ne-am mutat aici, dar cumpăr numai de la ţărani şi cu dovada clară că e miel”.
La mare trecere sunt târgurile de Paşti, unde clienţii îşi aleg mielul dorit, iar ciobanii îi sacrifică în faţa lor. Aceste spaţii de sacrificare au nevoie însă de autorizaţie specială de funcţionare şi nu se organizează în fiecare an.

6 comentarii

  1. Nu vă e ruşine să postaţi o asemenea imagine?! Credeam că sunteţi mai umani, dar văd că vă place să vedeţi sânge. Şi, culmea, “măcelarul” pare a fi un copil. Urât, urât de tot!!!

  2. Poza am pus-o tocmai pentru cititorii care se pare că au uitat cum ajunge carnea în farfurie. Dacă un singur cititor oripilat devine vegetarian după ce a văzut poza asta, înseamnă că am făcut bine postând-o.

  3. Păi, să fim ipocriţi până la capăt. Mieluşelul e drăgălaş în ţarc şi gustos în farfurie, când uităm cum a ajuns acolo, sau nu ne interesează. Despre SACRIFICIU sunt Paştele şi viaţa asta, poate e cazul să pricepem.

Lăsați un mesaj