Pustnicul modern de la Feteşti

1

20160727_182758

Un bucureştean locuieşte de un an de zile într-o dubiţă, lângă linia ferată din Feteşti. Retras de lume şi izolat de viaţă, bărbatul şi-a amenajat în autoturism un dormitor şi o bucătărie, care îi asigură strictul necesar pentru hrană şi somn. Zilele şi le petrece citind şi desenând, pentru că marea pasiune a pustnicului de la Feteşti este pictura.
Constantin Abas trăieşte în maşină de 7 ani. El spune că este din Bucureşti, dar în lumea largă a plecat din Brăila, şi de mai bine de un an poposeşte la Feteşti: “Aici mănânc, aici dorm, am butelie, aragaz”, arată bărbatul musafirilor neinvitaţi, care s-au nimerit în vizită după o zi în care a plouat torenţial în zonă. “Eu strâng apa de ploaie, după cum vedeţi, şi o folosesc la spălat. Zilnic fac câte un duş şi când nu am apă, cumpăr.”
Ce l-a determinat să ia această hotărâre radicală nu spune, însă povesteşte că, după ce a călătorit prin toată Europa, s-a întors în ţara natală şi a rămas captiv la Feteşti pentru că i-au expirat actele şi nu le mai poate preschimba. “Pe maşina asta am dat 18.000 de euro, că am vrut să fie mai înaltă ca să pot sta în picioare când plouă. De la Brăila am plecat prin Ungaria, Austria, Viena…şi stăteam în maşină cum stau şi aici. Am bani la bancă şi când am nevoie mai scot de acolo câte ceva.”
Iniţial, bărbatul de 57 de ani a parcat sub podul de cale ferată, iar apoi a găsit un loc retras, unde şi-a instalat casa pe patru roţi. În grădina împrejmuită cu materiale vegetale a plantat un prun şi un vişin, iar la umbră şi-a instalat un hamac unde stă după amiezile şi citeşte: “Dimineaţa mă trezesc, beau o cafea şi fumez o ţigară, iar apoi două ore desenez. Pe la 11 mă opresc şi încep să-mi pregătesc masa. După amiază citesc, pentru că din cauza căldurii mă concentrez mai greu şi nu mai pot picta.”
Pustnicul din Feteşti este pasionat de pictură şi în fiecare zi desenează chipurile publicate în ziare. “ Fiecare se naşte cu un talent. Eu am făcul Liceul Tonitza la seral. Am fost şi la Şcoala Populară de Artă, dar părinţii nu m-au lăsat să pictez pentru că spuneau că din desen nu se poate trăi”, povesteşte contemplativ bărbatul în timp ce scoate şi arată două nuduri pictate în ulei.
Cu tot romantismul vieţii în natură, zilele geroase sunt greu de suportat, iar perspectiva sumbră pentru excentricul personaj cu origini de albanez, după bunicul patern: “ Dumnezeu m-a ţinut în viaţă până acum. Iarna, la minus douăzeci de grade, e greu de suportat în maşină. Îmi mai fac un cort din nailon în interior şi mă încălzesc de la propria căldură. Dar sunt unii care o duc şi mai greu. Eu când vreau mănânc, mă culc, pictez, citesc… Fac ce-mi place şi sunt rezistent. Dar nu ştiu dacă o să apuc aşa 70 de ani…”

1 comentariu

Lăsați un mesaj