Slobozeanul Şerban Racoviţeanu, scenograf şi regizor al unui scurt metraj în care joacă Maia Morgenstern

0

„Narcis şi Fifi” a fost lansat la Bucureşti în prezenţa unui public numeros, dar şi a unor cunoscători în materie, cum ar fi regizorul Nae Caramfil. Într-un interviu acordat pentru www.guraialomitei.com, tânărul regizor, masterand în anul II, spune că îşi doreşte ca această producţie să devină episodul pilot al unui serial de televiziune: „Este o comedie, categoric, şi prezintă o situaţie reală, a unui tip care are mari datorii la jocurile de noroc. Peste el vin toate problemele pentru că nu-şi asumă nimic, iar din dorinţa de a ieşi basma curată îşi complică existenţa şi mai tare. Sunt foarte mulţi în situaţia asta. Alţii spun că este o critică socială. Filmul acesta are de toate, şi umor mai gros, de tip american, şi chestii subtile, personajele sunt bine conturate, te poţi identifica cu ele. Am arătat filmul la mai mulţi, mai mici, mai mari ca mine, şi toţi au zis: Da bă, aşa e!”

Scenariul filmului a fost scris în două săptămâni, iar filmările au fost realizate în patru zile, într-o cameră de apartament, cu o echipă de douăzeci de oameni: „Este o readaptare a unui proiect de anul trecut, în care acţiunea se petrecea într-o scară de bloc cu doi mafioţi care trebuiau să anihileze pe cineva anume, iar după ce au omorât mai multe persoane şi-au dat seama că au greşit scara. Dar a fost imposibil de realizat, pentru că aveam nevoie de acordul asociaţiei de proprietari. Aşa a fost mai simplu, chiar dacă ne-au mai bătut vecinii în ţeavă că făceam gălăgie sau noi îi rugam să facă ei linişte pentru a putea filma. Pentru o scenă am luat un ficus din scara blocului şi un vecin a venit să recupereze planta. Dar i-am explicat şi a înţeles, la fel ca şi două femei care vindeau verdeaţă în faţa blocului şi vorbeau cam tare. În general, oamenii sunt cooperanţi. Dar noi am filmat cu mare bucurie, nici nu ştim cum a trecut timpul. Ne-am distrat pur şi simplu. Am avut o presiune a timpului, pentru că trebuia să restituim în termen echipamentul de filmat, dar a mers foarte bine totul.”

Printre protagoniştii filmului se numără actriţa Maia Morgenstern şi rapperul Macanache, ceea ce contribuie la evidenţierea producţiei şi captarea interesului a două segmente importante de public. „Îmi doream să joace Maia în film şi nu ştiam cum să fac. Ai mei (părinţii, n.r.) mi-au spus să-i scriu şi i-am trimis scenariul care i-a plăcut şi aşa a acceptat. E fabuloasă, fantastică, din toate punctele de vedere. Ne-a dat o lecţie de actorie şi de viaţă. Eu m-am simţit super onorat să lucrez cu doamna. Actorii mari, dacă le place scenariul, vin, pentru că şi ei au fost studenţi şi ştiu cum e. Contează prezenţa ei pentru că înveţi multe, profesional şi personal, şi ajută filmul, prin imaginea ei pe care ne-a lăsat să o folosim, mai ales când vorbim de un film studenţesc.”

„Răzvan şi Fifi” este un proiect de şcoală. Scurt metrajul de ficţiune are 24 de minute şi, contrar succesului de public, a fost primit cu rezerve de profesorii lui Şerban Racoviţeanu, care au catalogat filmul ca cel mai prost din istoria UNATC-ului: „ Critica a fost dură. Nu a fost remarcat în sensul bun pentru că nu e pe stilul şcolii, clasic, european, foarte dramatic sau artistic. E pe stil american, decupat, dinamic. Mie asta îmi place. Sunt păreri pro şi contra, dar mai mult negative. Europenii şi americanii sunt diferiţi din punctul acesta de vedere. Nu le-a plăcut povestea, cum am tratat situaţia. E o problemă în facultatea de film că nu caută să te ajute. Ori le place, ori nu le place! Eu îi respect, ascult ce-mi spun, dar iau doar ce cred eu că e bine şi ce mă poate îmbunătăţii. Îmi văd de treabă aşa cum cred eu, că dacă o să-i ascult doar pe ei o să mă închid în mine şi nu o să mai fac nimic.”

Producţia a fost înscrisă la peste 20 de festivaluri de film din America şi Europa, şi a fost selectată la Around International Film Festival 2018,  o competiţie independentă de scurt metraje, care acordă un singur premiu.

De la lansarea din Bucureşti  a lipsit Cristian Tudor Popescu, unul dintre profesorii preferaţi ai lui Şerban: „Întotdeauna când aveam dileme vorbeam cu dânsul. I-a plăcut, cu mici rezerve. Mi-a spus că la un moment dat e o chestie prea realistă în comparaţie cu ficţiunea din film. Un personaj, nu spun cine, e prea realist faţă de ceilalţi. Situaţia în sine i-a plăcut, cum evoluează e foarte mişto! Eu nu sunt un tip care se laudă, dar a ieşit foarte tare şi i-a plăcut şi lui. Am două cadre preferate: unul tehnic, la intrarea lui Narcis în cameră, şi altul actoricesc, în lift, când mafioţii sunt surprinşi într-un moment atipic, dar la fel de actual, în care unul se dă la celălalt. E haios tare, au jucat perfect! Cel mai dificil moment a fost punctul culminant când am aruncat câinele, pe Fifi, pe geam şi s-a prăbuşit pe maşina în care aşteptau cămătarii. De fapt este un pluş pe care l-am umplut cu pastă de roşii şi morcovi, în aşa fel încât să pară cât mai real sângele. Ne gândeam că s-ar putea sparge parbrizul, dar a ieşit foarte bine…” . Tânărul masterand în anul II la „Arta regiei de film” din cadrul UNATC Bucureşti intenţionează să facă şi partea a doua a scurt metrajului, iar apoi să încerce realizarea unui serial de televiziune. Până atunci, pregăteşte o lansare şi acasă, la Slobozia.

Lăsați un mesaj