Stejarul din Gârbovi, obiectiv strategic pe hărţile militare, asemenea stejarului din Borzeşti

0

_dsc3885

Un stejar dintr-o gospodărie particulară din Gârbovi are faima de monument al naturii prin dorinţa expresă a proprietarului care şi-a dorit ca falnicul copac să reziste tuturor tentaţiilor de sacrificare. Din păcate iniţiatorul a murit, iar urmaşii sunt dezinteresaţi de moştenirea lăsată. Stejarul secular străjuieşte acum intrarea unei case şi a unei gospodării nelocuite, dar pentru vecini el este martorul tăcut al copilăriei tuturor şi al unor perioade idilice.

„Nea Petrică a vrut să rămână stejarul în vecii vecilor acolo, să nu-l deranjeze nimeni. Eu aşa l-am apucat, şi părinţii mei l-au apucat aşa, mare…”  spun doi dintre locuitorii de pe strada Stejarului, arborele care a şi dat numele uliţei satului. Stejarul din Gârbovi se află în curtea casei ridicată de Stan Petcu, fost primar în Gârbovi, care a lăsat locul moştenire celor doi băieţi Paul şi Petrică.  Fraţii s-au separat, iar stejarul a rămas în grija lui Petrică Petcu, care în anul 2000 şi-a dorit tare mult să includă falnicul copac  în registrul ariilor naturale protejate. Atunci, pe stradă mai erau încă doi stejari cu vârste respectabile, tăiaţi între timp cu aprobare, după cum spune Alexandru Capră. „I-au scos cu aprobare, că-i deranja. Păcat, dar dacă au venit cu aprobare…Eu l-am găsit şi pe hartă, ca semn de orientare, că am făcut armata la Brăila, şi e punct de reper pentru aviaţie. Cei trei au fost aici înaintea caselor. A fost pădure înainte şi doar el a mai rămas în picioare din cei trei mari. Mai sunt doi ceva mai tineri, dar el dă numele străzii.”

Nepoata iniţiatorului, Florica Apostol, rememorează cu mare nostalgie perioada când se juca împreună cu verii sub stejarul din curte. „Primar a fost Stan Petcu, care era bunicul. Aici au fost doi moştenitori, Paul şi Petrică. Dacă au murit bătrânii, ei au tăiat casa în două şi s-au despărţit. Stejarul a rămas la Petrică, soţia lui a fost învăţătoare la şcoală, doamna Rădiţa. A fost o gospodărie foarte frumoasă, cu meri, peri…. Când eram mici acolo ne adăposteam şi plecam cu buzunarele pline. A fost o gospodărie ca lumea. Nea Petrică a murit cam acum trei ani şi aici a rămas băiatul lui, Cristi, dar şi el a făcut un accident vascular şi se află internat într-un centru particular la Bucureşti. A fost ofiţer şi se retrăsese la ţară. Tare mult îi plăcea aici, dar a căzut la pat, iar surorile lui sunt prea puţin interesate de gospodăria de la ţară.”

Pe lângă Stejarul din Gârbovi, în Ialomiţa mai există exemplare singulare de copaci declaraţi monumente ale naturii de interes comunitar în incintele unor unităţi de învăţământ, cum ar fi arborele de lalea de la Şcola 7 Feteşti, stejarul secular de la Şcoala 3 din Slobozia sau arborele de ginkgo biloba din faţa Centrului Cultural UNESCO Ionel Perlea.

 

Lăsați un mesaj

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.