Struţi australieni şi capre spaniole, într-o fermă din Ialomiţa

Pasionat de animale şi păsări exotice, un bucureştean s-a retras la ţară, în Ialomiţa, unde creşte struţi australieni, păuni, capre spaniole şi mistreţi. Ferma consumă zeci de tone de porumb boabe şi mii de baloţi de lucernă într-o iarnă, dar satisfacţia traiului în comuniune cu natura compensează toate eforturile financiare şi fizice.
Fermierul excentric se numeşte George Drideanu, are 69 de ani şi şi-a dedicat viaţa păsărilor şi animalelor din fermă odată cu ieşirea la pensie: „Ei sunt copiii mei şi toţi au ceva special. Soţia stă la Bucureşti cu nepoţii. Mie nu îmi trebuie nimic. Aici am de toate, mai ales când vin şi piticii în vacanţă.”
Cei 4 struţi Emu sunt trei femele şi un mascul, situaţie nu prea fericită pentru înmulţire: „Am comandat două perechi, dar m-au păcălit şi acum masculul este cam alergat de femele. Sunt diferiţi de struţii africani, care sunt mai mari, până la 120 kg, şi mai agresivi. Aceştia sunt docili şi se fac de 60, cel mult 80 de kg. Ouăle sunt de culoare albăstrui şi cântăresc cam un kg.”
Mândru este George Drideanu şi de colecţia de porci mistreţi, peste 20 la număr, toţi crotaliaţi: „S-au înmulţit, ce să le fac… Vara le dau drumul, trec râul, adânc de 2 metri, şi merg în pădure, apoi seara se întorc acasă. Mie îmi place tare mult canea lor că este vânat, însă prea puţini cunosc şi cresc mai greu. Sunt numai carne, nu au deloc grăsime, dar cumpără doar cine cunoaşte.”
Păunii sunt şi ei printre preferaţi, dar selecţia naturală îşi spune cuvântul în fermă: „ Unul a fost prins în zbor de un porc mistreţ. Nici la o măsea nu i-a ajuns. O păuniţă mi-a fost furată de o vulpe, dar aici toate trăiesc în libertate, asta este regula.”
Cât despre căpriţele spaniole, turma numără 50 de capete: „Sunt mai mici, mănâncă mai puţin decât cele româneşti şi dau lapte chiar dacă nu au ied într-un an. Nu le place deloc ploaia pentru că au părul scurt, dar la frig nu au nimic. Asta cu urechile mici este Maimuţica, preferata nepoţilor.”
La ferma sa, George Drideanu lucrează în majoritatea timpului singur, şi doar la nevoie apelează la serviciile unui om de încredere. Paradisul bărbatului este şi locul de joacă preferat al nepoţilor, dar şi o atracţie pentru crescătorii de animale din zonă, curioşi să vadă rasele excentrice pe care acesta le creşte.