Tradiţia culturii de vie pentru consumul propriu este pe cale de dispariţie în Bărăgan. Multe dintre plantaţiile înfiinţate după 1989 sunt acum abandonate, pentru că tinerii refuză să continue munca la câmp a părinţilor şi a bunicilor.
Conform tradiţiei, printre treburile obligatorii înainte de Paşti se numără şi curăţatul viilor. Din păcate multe dintre plantaţii au ajuns pârloagă, iar cei care mai cunosc meşteşugul sunt din ce în ce mai puţini. Vasile Filipescu este pensionar şi de clienţi nu duce lipsă: „Pe a mea am terminat-o. Asta este la un prieten, să-l ajut şi pe el, că nu poate să taie chiar ori şi cine, dacă nu ştie. Un bătrân din Gâldău m-a învăţat pe mine, mi-a dat lecţii. Se taie cel mult 3-4 ochiuri şi două ochiuri de cep, să facă pentru la anul coardă. Ăştia de sus fac struguri, ăştia de jos fac coardă, că trebuie să te gândeşti şi pentru la anul. Dacă nu ştii să o tai o strici şi nu-ţi mai dă producţia pe care o aştepţi. Dar sunt multe care au rămas pârloagă, sălbăticită, că nu mai are cum să facă rod dacă nu e îngrijită.”
De la Bucureşti, special vine la via de la Slobozia Nouă Nicolae Tudor, care nu-şi explică starea actuală a satului românesc: „Vreţi să-i vedeţi cum stau în sat degeaba? Stau şi-ar bea. Am adus de la Bucureşti, unuia, o jumătate de ţuică…Vă daţi seama!? Eu fac o sută de vedre de vin, aici. Ştiţi ce-i asta? O mie de litri, o tonă de vin fac de pe 1000 de metri, 10 arii cât am. E franţuzească de Buzău, o las mai mult să se coacă, şi ananas alb, foarte bun. Eu m-am născut cu vie. Tatăl meu avea peste două hectare de vie, în zona Argeşului, iar aici e la nevastă-mea, dar e frumos să vin la aer curat, mai cu un prieten, şi e foarte bine. Să stăm şi să nu aveam? Dar şi în timpul comunismului munceam şi aveam vie, băutură. Acum au devenit boieri, decât să lucreze mai bine cumpără, deşi la muncă vin mai degrabă pentru băutură decât pentru bani.”
În Ialomiţa sunt plantate cu soiuri sălbatice puţin peste 4000de hectare cu vie, în suprafeţe mici, de 5 şi 10 arii, multe dintre ele acum pârloagă pentru că proprietarii fie au murit, fie nu le mai pot lucra, iar doritori care să le muncească în parte se găsesc foarte greu.