Victoria Statului asupra muncii

1

Cum vă suna urmatoarele: pensie de la armată, pensie de la stat, slujbă de viceprimar si slujbă la drumuri si poduri (asta ultima presupun ca e frecventata doar in ziua de leafă)? 4 in 1.

Dar că nevasta primarului a avut venituri mai mari decat acesta, directoare de scoală fiind? Nici primarul nu are salariu mic, stati linistiti…

Sau că directoarea unei institutii (sau directie, mă rog…) cu 4 angajati, are vreo 40 de milioane (net) pe luna?

Si-ti aduci aminte că, atunci cand Ilie Alexandru-Hermes si-a facut primul butic, o vanzatoare avea salariul dublu fata de surata ei care ramasese ca fraiera la stat.

– Că pana si in perioada salbatica a anilor ’97-’98, cand s-a falimentat pe capete, oamenii inca mai alegeau sa munceasca in mediul privat.

– Că toata lumea e de acord cu normalul: dezvoltarea economică e adusa de mediul privat, că motorul economiei sunt intreprinderile mici si mijlocii – parcă asta auzim de dimineata pana seara la televizor, indiferent că cei care o spun sunt politicieni, economisti sau bancheri.

Uitati-vă pe declaratiile de avere ale trepădusilor pe care-i cunoasteti, “muncitori” la stat, – baza si stalpul societatii “capitaliste” de azi – apoi uitati-vă in buzunarele voastre de hard-workeri la privat, unde, dacă tai de pe listă Bucurestiul si alte cateva orase mari, bagi seama ca un 20-25 de milioane pe lună e un vis nu tocmai la indemană, oricat de directoras/sefulet ai fi.

Si stai si te intrebi cand s-a ajuns ca un politist sa aiba salariul de 4 ori mai mare decat tine, un profesor – care, da, se vaită  non-stop – de vreo 2 ori, un paznic la puscarie, un jandarm, un militar (si in genere tot ce inseamna organ represiv), de 2-3 ori.

Si tot ca Nila al lui Moromete, te intrebi cine mai munceste cu adevarat in tara asta.

Si de ce.

Florin Floreanu

1 comentariu

Lăsați un mesaj

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.