Poveştile lui Titi – O zi

0
Este aproape ora 10 dimineata, iar noi am ajuns deja la restaurant.Suntem la sfarsit de an ,iar seful a propus ca prima de Craciun s-o investim intr-o chermeza la restaurantul in care ne aflam. Suntem in jur de 25 de persoane toate de sex masculin,iar majoritatea in pragul pensionarii.
Langa mine ,la masa, este Nea Boboc un coleg care-si asteapta pensionarea in cel mult un an de zile, o persoana bonoma si care are un tic facial involuntar: la un interval de cateva secunde clipeste si odata ce lasa pleoapele, lasa si buza de sus. Nu stiu care-i originea ticului si nici nu-i politicos sa ma interesez.
– Oameni buni v-am adus aici,spune seful din capul mesei intr-o cuvantare de inceput, pentru ca m-am gandit eu ca premierea asta…nu stiu cat v-ar fi ajutat, dar, decat mult si prost mai bine putin si bun.
– Da sefu’, aveti dreptate…


-Este un restaurant , dupa cum vedeti si dumneavoastra, select, cum inca nu s-au deschis pana acum…aici , ce sa zic e ceva occidental cum numai in filme putem vedea, si eu sper sa va simtiti bine cu totii si sa ramaneti cu o amintire placuta.

Ospatarul isi face aparitia si incepe sa mai stranga din tacamurile care erau in plus la masa.
– Astia se numesc dusmani!
– Da. Asa e,il aproba Nea Pali.
Vine si ospatarita.O blonda tunsa ,scurt probabil frumoasa ,si care din cauza aglomeratiei de barbati din incapere si a faptului ca este singura persoana de sex feminin, eu o gasesc foarte frumoasa. Tocmai ne-a adus vodca.
– Ia, bei o tarie inainte de masa? ma intreaba Nea Cocos ,si fara sa mai astepte raspunsul imi toarna in pahar.
Vodca bauta e ca o palma primita. Nu trebuie sa exagerez cu bautul. Trebuie sa contrabalansez cu mancare.
Dupa aperitiv apare ospatarita cu mancarea, iar eu ma uit dupa ea in timp ce ii serveste pe colegii mei, gandindu-ma la bucile care se ghicesc sub uniforma de ospatar-femeie.
-Hai noroc!
-Noroc! Si la mai mare! Buna mazarea!
-Foarte buna! Si vinul e perfect.
-Alo! Domnul ospatar, striga Nea Cocos,colegul meu gras cu par alb si sprancene negre, pune si noua la video ceva pentru sufletelu’ nostru.
-Ce-ati dori?
-Pai ceva la pielea goala asa…
Izbucnesc cateva hohote de ras aprobator.
-Sa vedem daca avem…
-Haideti domnu’ si-asa am inchiriat tot localu’…
-Da . Sa vad ce pot face…cred ca se poate.
Ma uit cu un ochi la friptura ,iar cu altul la ospatarita.Asa ceva nu trebuie iertat, dar cum sa fac sa intru in gratii? Sa ma duc dupa ea la bucatarie? Mmmneaah. Nu ma caracterizeaza tupeul asta. Trebuie sa o fac sa ma remarce. Nu am timp sa ma gandesc la o strategie ca Nea Pali inclina sticla de coniac spre mine.
– Ia Mitica un coniac.
-Stai asa ca doar ce am baut vinul si berea.
-Lasa-l mai Pali mai incet ca el nu e invatat.
-Ei nu sunt invatat, am sarit ca ars. Pune bre si coniac.
Starea euforica deja instalata aduce dupa sine si dezinvoltura. Deja ma simt in largul meu si ma amuz teribil cand Nea Mihalache scapa bucata de carne din furculita atunci cand ii dau o palma pe spate.
-Te-ai cam imbatat, imi spune Mihalus, un baiat ceva mai mare decat mine
-Ce-ai ma? Ti-e rau? Uita-te la mine cand ma duc spre veceu sa-mi spui daca merg stramb.
Am purces catre toaleta mergand destul de drept dar se pare ca existau miscari imaginare ale covorului.
– Ia zi bai! Am mers stramb? il intreb dupa ce ma intorc.
-Mmmm nu chiar.
M-am mai linistit. Nu m-am imbatat inca. Imi rotesc privirea prin restaurant dar nu prea vad mare lucru.Doar televizorul imi atrage atentia. O fata dezbracata canta la flaut! Ce? Dezbracata? Ma ridic punand mana pe masa, ocazie cu care stiu ca am resturnat o farfurie cu mancare si zic in gura mare stupefiat:
-Baaa, cum pula mea canta aia la flaut? In pizda goala?
Restaurantul rasuna din cauza hohotelor de ras. Oricum nu cred ca are legatura cu mine, asa ca continui:
-Cum pula mea bai sa canti in pizda goala la flaut?
Deodata urmeaza o scadere de nivel,iar eu ma aflu la nivelul mesei pe scaun.Nu stiu daca m-am asezat singur sau cineva m-a apasat pe umeri. Rasetele se mai domolesc, iar eu dupa ce mai dau pe gat un paharel de coniac, dau cu ochii de Nea Boboc, care nu renuntase la ticul lui nici aici. De ce inchide omul asta ochii si totodata isi misca si buza de sus? Trebuia sa-l fi intrebat mai de mult.
– Auzi mai Nea Boboc… de ce faci matale asa… din ochi si din buza …ca tapirii aia? Tapirul e un animal cu o trompa…
– Am patit ceva mai demult mai Mitica…
Nu apuc sa aflu respunsul la intrebarea care ma framanta de atata vreme, ca nu-l mai vad pe Nea Boboc. Intre mine si el s-a asezat Onu, care razand imi spune niste lucruri ce nu-mi capteaza interesul.
– Un lighean ceva! Aduceti un lighean!
Simt amar in gura.Cred ca tocmai vomasem.Tot ce vad e un suvoi de boluri alimentare semidigerate care se imprastie peste tot in pofida catorva eforturi de a ma dirija. Banuiesc. Vad un ligheam alb cu smaltul sarit care sa umplea cu voma. Deodata o vad pe ospatarita. E langa mine! Uuuuhhh!
– Omagiile mele domnisoara….
Hohote, murmur… mult murmur…strigate de “ligheanuuu”…si deodata niste vorbe pe care le iau in seama spre deosebire de restul:
– Ba! Ia asculta! Termina cu prostiile ca daca-ti trag una…
Inconstientul care ma provaoca asa, era Mihalus.Asta nu stie cu cine se pune!
– Ce sa faci ma?? Baaai..pai te calc in picioare bai nenorocitule!
Se pare ca Mihalus s-a speriat cumplit ,iar sperietura ii provoaca un acces de hohote de ras.
-Ligheanuuuu! Repede!
Se stie…masa la nivelul ochilor…pahare la nivelul ochilor… pahare varsate… mana mea pe langa paharele varsate de pe masa…lighean… smalt sarit…
E intuneric atunci cand iesim din restaurant. Nea Mihalache care este beat mort se tine bratul meu.
-Pe Mitica il duc eu acasa ca stiu unde sta.
Ne pregatim sa ne urcam in masina cu care am venit.Nea Mihalache mai mult se tine de mine decat sa ma sustina.
-Mai Nea Mihalache. Esti beat?
-M-am cam imbatat ma…da’ si tu te-ai imbatat maaaa…da’ las ca nu te las io asa.
-Bre! Stai asa ca am impresia ca mi-am uitat geaca inauntru… ia uite … sunt in pulovar sau am geaca pe mine?
-Ma ..esti cu un pulovar si mai ai ceva albastru pe deasupra.
-Bun! Inseamna ca o am pe mine.
– Sigur e pe tine?
– Da bre. N-am uitat-o!
-Si eu eram cat p-aci sa ma duc sa ti-o caut.
In Jumatate de ora ajungem la Tandarei unde eu trebuie sa cobor. Usa se deschide si apare seful.
– Care stie unde sta asta micu sa-l lasam acasa?
– De mine-i vorba? M-am trezit. Ma duc singur.
-Sigur te-ai trezit?
– Da sefu’. S-a trezit, confirma un coleg.
Ne luam ramas bun si traversez strada lucid ,parca un pic pilit.
-Bai Paune! ma opreste un amic fost coleg de clasa cu un frate de-al meu.Da- mi si mie zece lei ca am nevoie urgenta.
Si spunand asta il vad cum isi retrage mana pe cera o pusese pe reverul meu de la geaca.
-Ce-ai aicea ba?
-Ce sa fie ? Voma. Am fost beat…cred ca mai sunt.
Ma amuza sa-l vad pe amicul meu cum se departeaza nu inainte de a se sterge pe un pom. Da . Intr-adevar . Pe reverul gecii aveam voma. Privind in jos, vad in lumina stalpilor cocosati, niste formatiuni de voma ce se hlizeau sinistru de pe ghetele mele ciocate din piele neagra, ghete de care eram foarte mandru( dadusem pe ele juma’ de salariu) si care, fie vorba intre noi,peste doua zile, adica in seara de Ajun, aveau sa mi le fure colindatorii de la usa. Nu le purtasem decat o data.
A doua zi in timp ce zaceam, rememorand ziua de ieri , am descoperit ca este un interval gol destul de mare intre ce-mi aduc eu aminte si secventa in care am parasit restaurantul, cand era deja intuneric.
A fost cea mai mare si mai crunta betie a mea. Aveam 19 ani…
Titi Păun

Lăsați un mesaj