“-Cât îi dai?
-Un leu 40.
-Mult!
-Un leu 30?
-Aşa era şi mai încolo…
-Şi? Cât vrei să iei?
-Trei saci.
-Un leu 20 e bine?
-Nu! Cu un leu dacă vrei! dictează măreţ de pe geamul maşinii cu numere străine muşteriul solid.
–Ia fugi mă de aici! se deşteaptă brusc ţăranul uscăţiv şi adus de spate.
-Pa!“
De la un capăt la altul al comunei, în Gura Ialomiţei ţăranii stau cu marfa pe la porţi şi aşteaptă cumpărători la gogoşari. Principalii clienţi sunt romi şi trec de câte două- trei ori pe zi cu dubiţele prin localitate, prospectând piaţa şi încercând să scadă preţul.
Gheorghe Şerban are 67 de ani şi a cultivat gogoşari pe un hectar. Bătrânul speră că dacă bruma va întârzia să cadă, va reuşi să scoată 7-8 tone, şi puţin peste 100 de milioane bani vechi, din vânzarea producţiei. De când s-a intrat la cules, în fiecare zi stă pe marginea drumului şi socoteşte. Numai pentru irigat spune că are de plătit 50 de milioane de lei vechi. ,, S-a făcut mult şi nu se vinde. Au pus mulţi şi preţurile sunt mici. Luam anul trecut în jur la 800 pe un sac. Acum 350. ( lei vechi n. r). Ce să facem, o data aşa, o dată aşa… Ne-a costat mult apa. Un milion ora. Mia de metri cubi de apă ajungea la 8-9 milioane, împărţit la 3 inşi câte două ore… De exemplu la mine, o udare la două ore m-ajungea 6 milioane.“
Calculul în lei vechi, pe oră şi pe udare, ne-a derutat cu totul. Cert este că la preţul plătit pentru irigat se adugă costul zilierilor, câte 50 de lei pentru fiecare om luat la sapă primăvara şi la cules toamna. Dacă se va întâmpla să rămână cu un ban grămadă, legumicultorul trebuie să ţină pentru sămânţă. De asociat nu vrea să audă, dar dacă ar veni statul să le cumpere producţia, ar fi cel mai bine. ,, Poate pe parcurs o fi undeva unde colectează, se duce şi ne convine, nu mai stau aici. L-am da şi gata, cât o fi o fi, decât să dăm la mafioţii aştia de ţigani să-şi bată joc de noi. Ati văzu dumneavoastră? I-am zis 13, i-am zis 12…Cu un leu, nu? – ne ia garant nea Gheorghe la încercarea nereuşită de a-şi vinde mai bine marfa. La acest moment, în pieţele din Ialomiţa, gogoşarii se vând cu 2,5-3 lei Kg. De la poartă ţăranul îl vinde cu 1,3 lei.
Clementina Tudor, www.radiocampus.ro
Pariez ca tiganii-cumparatori figureaza si in evidentele primariilor, pentru ajutor social, ca de, n-au venituri.