Libertatea de a fi dezamagiti

8

Revoluţionarii din Ialomiţa au rememorat printr-o expoziţie principalele momente ale actului istoric din 22 decembrie, într-o succesiune de imagini ale manifestărilor care au condus la înlăturarea de la putere a Partidului Comunist.

Pentru ziaristul Enciu Bobârniche, cele două decenii scurse de la revoluţie au aşternut mai degrabă tăcere, decât să facă lumină asupra revoluţiei decembriste.

În fotografii sunt imortalizate primele strigăte de libertate din Timişoara, Bucureşti şi Slobozia, iar în facsimile se pot citi articolele scrise în primele ziare libere ale judeţului, dar şi ceea ce relatau cotidianele mapamondului despre revoluţia într-un stat comunist.

În ciuda procesului cu Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, luptătorii care au ieşit în stradă pentru libertate, apreciază unanim că la Slobozia, sufletul revoluţiei a fos Oliviu Vlădulescu.

Pentru cinstirea memoriei eroilor revoluţiei, profesorul Oliviu Vlădulescu intenţionează să facă o propunere ministerului învăţământului, prin care semestrul şcolar să se încheie în ziua de 22 decembrie. Expoziţia organizată de Asociaţia Judeţeană a Revoluţionarilor şi Primăria Slobozia poate fi vizitată în cadrul Galeriilor de Artă Arcadia de la Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea.

Clementina Tudor

8 comentarii

  1. Au murit prea multi oameni nevinovati in zilele asa zisei revolutii.
    Dar numerosii revolutionari din Slobozia oare ce au facut concret in acele zile?
    Preocuparea lor principala a fost dupa acele evenimente, sa puna mana pe certificatul de revolutionar care le-a adus drepturi si scutiri cu duiumul.
    Ce au facut si ce merite deosebite au avut,de au devenit proprietari de parcele pt, construirea de case in zona Pepiniera si in zona Oerie?
    De muncit multi dintre ei nu au mai muncit de 20 de ani pentru a-nu pierde renta lunara.
    Nu platesc impozite, copii lor nu platesc cazarea in camine, merg in tabere gratuite,
    nu platesc transportul cu mijloacele de transport in comun(dar majoritatea si-au tras Mecedesuri si alte tipuri de masini ) si acestea sunt o parte din beneficiile de a fi posesor de certificat de revolutionar.
    Pacat de cei care au murit nevinovati si cumplita durere ramasa in sufletele familiilor, insa repet SMECHERII(revolutionarii)de Slobozia ce au facut ?
    Nu e drept, aceste numeroase facilitati si rente lunare sunt platite de noi toti!

  2. Care revolutie? A fost revolutie? De ce nu se recunoaste nici macar acum la 20 de ani de atunci ca a fost o lovitura de stat data de Iliescu impreuna cu K.G.B?? De ce nu se recunoaste ca ordinul de tragere a fost dat de Iliescu nu de Ceausescu? Cand televiziunea a fost atacata prezentatorii chemau in ajutor populatia cu arme si munitii dar daca te prindea pe strada cu asa ceva erai considerat terorist si te omorau in bataie… Cine in cine a tras? S-au dat arme garzilor patriotice care nu erau conduse de nimeni si trageau ca bezmeticii unde vroiau si in cine vroiau, acesti nenorociti au omorat oameni nevinovati si ii faceau teroristi dupa ce ii omorau… Am vazut imiagini de la o gura de metrou in care se aflau 2 soldati handicapati care trageau ca bezmeticii iar cameramanul ii intreba unde trag si nu stiau sa ii explice, trageau razant cu pamantul iar lumea intra la metrou si cameramanul se ruga de ei sa nu mai traga asa ca trece lume. L-au umflat in bataie pe acel mare handalist pentru ca asa au vrut ei. Gusa si cu inca un comandat de la armata (nu-i mai stiu numele) stateau in aceeasi camera si vorbeau la telefoane, la un momendat acel comandat vorbea la telefon cu cineva de la antiaeriana (cred) si la intrebat daca a doborat elicoptere iar emitatorul i-a comunicat ca 8 bucati, comandantul i-a spus lui gusa ca a doborat opt elicoptere si crede ca sunt de la securitate iar acesta a ramas surprins si i-a spus ca nu are decat trei elicoptere si ca nici unul nu a decolat… As vrea eu sa povestesc mai multe insa nu vreau sa intru in polemici. Imi cer scuze pentru greselile de scriere dar am scris in graba…

  3. În ziua de vineri, 22 decembrie 1989, după ora 13, când Nicolae şi Elena Ceauşescu fugeau cu elicopterul de pe acoperişul sediului CC al PCR, la Televiziunea Română Mircea Dinescu şi Ion Caramitru anunţau căderea dictaturii, rpin cuvintele “Fraţilor, am învins!”. Erau şi momentele în care, la Slobozia, profesorul Oliviu Vlădulescu venea în faţa judeţenei de Partid (actuala clădire a Prefecturii judeţului), strigând din toate puterile către ferestre: Ieşiţi afară, comuniştilor! Plecaţi! A căzut Ceauşescu al vostru, plecaţi!. Oamenii de pe stradă au început să se adune, la început mai sfioşi şi mai temători, iar mai apoi însufleţiţi de o agitaţie ce creştea odată cu sporirea curajului ce-i anima. Câţiva dintre ei au forţat intrarea în sediu, alţii li s-au adăugat apoi şi. în timp ce aceştia umblau gălăgioşi şi fără niciun ţel pe holuri şi prin birouri, activiştii din sediu au fugit care pe unde a putut. Revoluţionarii au evacuat-o din sediu pe Alexandrina Găinuşe, prim-secretar al judeţenei de Partid, după ce aceasta încercase, zadarnic, să se adreseze, de la balconul instituţiei, mulţimii agitate. Aceeaşi soartă a avut-o şi Gheorghe Glodeanu, prim-vicepreşedinte al Consiliului Popular Judeţean.
    În orele următoare, pe fondul creşterii stării de agitaţie în oraş, în care doar anumite personaje din rândul unor activişti de partid, din Securitate, Miliţie sau Procuratură se retrăseseră într-o aşteptare prudentă, revoluţionarii au avut tentative de a se organiza. După miezul nopţii, ziarul comunist “Tribuna Ialomiţei” apărea ca “tribună” a Revoluţiei sub un nume nou – “Ialomiţa liberă”. Noaptea de 22/23 decembrie s-a consumat într-o atmosferă bezmetică, oamenii nu ştiau exact ce li se întâmplă, iar de sâmbătă evenimentele s-au precipitat luând o turnură periculoasă: pretutindeni circulau tot felul de zvonuri despre iminente pericole, se anunţau atacuri aeriene, despre apa potabilă a oraşului se vorbea că ar fi fost otrăvită, că nişte copii ar fi fost luaţi ostatici, că se îndreaptă spre oraş coloane ale unei armate periculoase şi alte asemenea. Sâmbătă noaptea a început să se tragă sin toate şi spre toate direcţiile cu armament şi muniţie de luptă, TABurile Unităţii Mecanizate UM 1088 Slobozia mărşăluind pe cele două artere principale ale oraşului (Bdul. Matei Basarab şi Bdul. Unirii). În aceasta noapte au murit şapte oameni. Tânărul ofiţer de Securitate Gh. Iancu Sârbulescu şi şoferul ambulanţei în care se afla, Constantin Stan, au fost practic ciuruiţi de aproape 60 de gloanţe. Lor li s-au adăugat alţi cinci morţi: Stan Decu, Dragomir Hâj, italianul Sacchi Paolo, Mărăcinică Nicolae şi Nedelcu Iancu, fără să se ştie până astăzi de ce au murit aceşti oameni. În zilele ce au urmat s-au încercat mai multe variante pentru coagularea unei puteri locale şi abia pe 26 decembrie, după împuşcarea soţilor Ceauşescu, s-a constituit Consiliul Judeţean al Frontului Salvării Naţionale, alcătuit din 54 de persoane şi avându-l în frunte pe ofiţerul Constantin Sava. Prin Decretul nr.8/7 ianuarie 1990, acest Consiliu îşi va pierde atribuţiile, întrucât se înfiinţa Primăria judeţeană, condusă atunci de Gheorghe Savu. La Primăria Sloboziei, abia luni, 25 decembrie, s-a constituit o firavă structură de conducere, care se va consolida abia la 19 ianuarie 1990. Primarii s-au succedat destul de rapid: Adrian Adrienescu, căpitanul Alexandru Stoica, ing. Dumitru Drăghici şi, la primele alegeri locale din luna februarie 1992, ing. Ioan Pinter.
    © text luat de pe: http://ro.wikipedia.org/wiki/Slobozia#Revolu.C5.A3ia_din_decembrie_1989

    Adevaratii vinovati pentru moartea unor oameni nevinovati ii consider pe militarii, securistii si garzile patriotice care au tras in “teroristi” adica in oameni fara nici-o vina sa le fie rusine iei ar trebuii judecati si impuscati nu Ceausescu… De ce l-am impuscat? A lasat tara asta fara nici-o datorie Iliescu ne-a dus la rapa rau de tot. Atunci stiai ca ai un loc de munca asigurat stiai ca ai unde sa locuiesti stiai ca ai un salariu singura lui greseala a fost cu ratia la mancare in rest el ne-a facut cunoscuta tara el a facut canalul Dunare – Marea neagra…

  4. GENOCID nu este si acum?
    Cand rafturile sunt pline si unii oameni mor de foame?
    Cand in preajma Craciunului avem la robinete apa cu rugina (nu spun de cand este apa astfel ci ma refer la apa care curge in acest moment)si nimeni nu raspunde pentru acest lucru?

  5. Tara asta nu o sa reuseasca sa ajunga pe un fagas mai bun atata timp cat mircea geoana si sleacta lui se vor opune crearii unui guvern stabil si nu vor recunoaste ca au fost invinsi… Clar nu ne-am nascut in locul potrivit. Astazi am auzit o poveste despre un “mare revolutionar” din Slobozia care lucra la un atelier mecanic si fiindca s-a lovit la picior cand lucra la strung, a mers la acel “club” al revolutionarilor si a obtinut legitimatie pe motiv ca ar fi fost impuscat. Mare nesimtire din partea lui si a celor care defapt au stat sub pat la revolutie si acum au legitimatii…. no comment

Lăsați un mesaj

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.