Targ de Ziua Crucii la Grivita

3

Din moşi strămoşi, la Griviţa se organizează de Ziua Crucii, târgul anual de toamnă. Anul acesta tradiţia a fost ajustată, în sensul că bâlciul a început cu două zile mai devreme, un motiv în plus de bucurie pentru copii, înainte să înceapă şcoala şi grădiniţa. De Ziua Crucii, adulţii iau şi ei o pauză cu mici şi bere, pentru ca apoi să continue culesul la porumb şi vie.

Ca la orice bâlci care se respectă, atmosfera se întreţine cu muzică de toate genurile, vată de zahăr pe băţ şi jocuri de noroc. Roata norocului este una dintre cele mai vechi şi rudimentare distracţii de la bâlci. Contra sumei de 4 lei, cei mai nerăbdători în a-şi proba norocul, au plătit banii pentru câştiguri minore de genul cărţilor de joc sau moriştilor de carton.

Printre tarabele întinse pe strada a 7-a de la un capăt la altul, au ieşit la plimbare şi bătrânii satului, curioşi să afle cum a ajuns astazi târgul de altădată. La amintiri i-am provocat pe Ion Caloean şi Gheorghe Dedu, cărora comediile trase de cai li se păreau mai frumoase decât cele de acum. Din vorbă în vorbă, am aflat că nea Ion Caloean e văr şi leat cu tataia, Dumnezeu să-l odihnească. Mă bucur şi mă întristez, doar cât sa-mi dau seama că tot de tradiţie ţine şi pomenirea înaintaşilor…

Cu un leu mai mult decât la roata norocului, au plătit copiii şi părinţii pentru datul în comedii. Ca să-şi atragă muşterii, comedianţii au alternat melodiile en vogue prin discoteci, cu manelele, care au inlocuit complet muzica populara romaneasca.

… şi anul acesta, la târgul de la Griviţa l-am întâlnit pe nea Vasile Vâlcu, de la Buzău. In vârsta de 83 de ani, bătrânul vine la Griviţa cu ardei, ceapă, ţelina şi gogoşari, de când avea 10 ani. Înainte vreme, el poposea la străbunicul meu, care purta acelaşi nume cu al tatălui său. Acum îmi povesteşte cum şi-a schimbat traseul şi vine pe la Luciu, ca să ocolească drumul naţional, pe care nu mai are voie cu căruţa.

Mă despart cu strângere de inimă de Nea Vasile Vâlcu şi băiatul lui, dar mă pierd repede în mulţime. La colţul străzii, cineva a cumpărat o masă. E tanti Fănica, soţia lui nea Fănel Caloiean, fratele mai mic al lui tataia…  

Clementina Tudor

3 comentarii

  1. prietene, daca strazile din grivita aveau NUME, la fel ca peste tot in tara asta, poate nu se facea (daca o fi) greseala respectiva. da’ voi, grivitenii, sunteti mai americani: strada 1, strada 7, strada 10. cum suna: strada 3, colt cu 4? :)))))

  2. intamplator sau nu, m-am nascut si am copilarit la Grivita. acum ca spui draga matis, imi dau seama ca ai dreptate. e vorba de strada a 5-a, acolo unde a functionat singura cofetarie din comuna, cand eram eu copil… si pt cumparaturi, imi pastram toate fisele de 5 bani, pentru ca diferenta de 4 lei o punea mamaia pt o prajitura. confuzia mea este insa una minora, si-ti spun asta ca si consatean… daca e sa fii suparat de ceva, poate pentru valorile care s-au pierdut si batranii satului care nu inseamna pt aproape nimeni, nimic… in rest, e doar zgomot!

Lăsați un mesaj

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.