Absurditatea adevarului

0

Intr-o campanie electorala desantata ca asta, zau daca mai trebuie sa ne mire ceea ce auzim sau vedem scris drept proprietate intelectuala (chiar marca) apartindand politicienilor. Nu trebuie sa ne mai mire, intrucat lupta pentru castigarea (cu orice chip!) a alegerilor este fatisa, ea facand, practic, inutila, absurda folosirea capului cu creier. Cine incearca, in contextul acestei lupte, o abordare logica a unui subiect sau altul nu poate fi decat nebun. Intrebarea este totusi unde incepe logica si unde se sfarseste absurdul (sau viceversa), mai ales ca politicienii se infatiseaza mai mult decat convinsi ca afirmatiile lor – si numai ale lor – poarta cu sine samburele adevarului si, culmea, multe dintre cele afirmate, si de o parte si de alta, au chiar darul sa convinga. Liderul PNL (referindu-ne doar la capii formatiunilor politice considerate vedete pe scena electorala actuala) este convins, bunaoara, ca numai cheagul economic face posibila, justificabila cresterea salariala, ceea ce, trebuie sa recunoastem, e logic. Liderul PD-L, convins ca sunt bani pentru cresterea salariilor, vine in Parlament cu o motiune de cenzura pentru a da jos Guvernul, acesta din urma fiind piedica a mare in vederea maririi cu 50 la suta a lefurilor dascalilor, ceea ce e adevarat. Iar mai marele PSD-ului, care a sustinut si sutine majorarea cu pricina, vede in motiune un demers inutil, considerand ca numai discutarea in Parlament a Ordonantei de Urgenta a Guvernului si infirmarea ei poate fi folositoare cadrelor didactice, ceea ce, la randu-i, e logic, mai ales ca e absurda o interventie in Parlament pentru daramarea unui Guvern care, in final si procedural, nu va pleca pana la alegeri, alegeri ce, in fapt, bat la usa. Asadar, fara a detalia sau a nuanta, toti au in felul lor dreptate. Numai ca nici unul nu spune adevarul. Pentru ca interesul acestora nu vizeaza majorarea salariala cu pricina. Interesul dumnealor este acela (si numai acela!) de a-si asigura un loc confortabil in spatiul lor electoral. PNL-ul si-a ales aceasta cale, intrucat, doctrinar si mai ales in campanie, nu putea sa mai cante in struna PSD-ului si taie, precum spunea candva dl. Campeanu, coada cainelui, stiut fiind ca dascalimea e, structural, de stanga si nu de dreapta, dar si mizand pe faptul ca votul bugetarilor oricum nu se duce doar intr-o singura directie, deci se imparte diminuand substantial numarul acestora. Ca sa nu mai vorbim ca lefegii statului au si un comportament electoral atipic. PSD-ul, singura formatiune ce se revendica a fi de stanga, trebuia sa se detaseze si el de dreapta, sa-i intoarca spatele chiar, asa ca, doctrinar, atat PNL cat si PD-L ii sunt adversari. Prin urmare, in toata tevatura maririi salariilor cadrelor didactice, chiar daca si PD-L sustine cauza respectiva, nu putea ramane alaturi de acesta, caci, nicicand si niciunde, voturile nu se impart frateste. PD-L are si el tot doi adversari – PSD si PNL –, fiind insa intr-o situatie destul de delicata, ca sa nu spunem altfel, prin plasarea sa doctrinara mai putin vizibila si actiunile imprevizibile ale carmaciului lor. Asa ca, in toata aceasta sarabanda politicianista, e chiar absurd sa vorbim de adevar…
 
Ion ALECU

Lăsați un mesaj

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.