Agricultura in dezbatere publica

0

In numarul trecut am venit cu o relatare referitoare la dezbaterea publica initiata de Consiliul Judetean pe o tema mai mult decat generala si generoasa: AGRICULTURA. In numarul de astazi va prezentam cateva dintre sugestiile si propunerile facute cu prilejul acelei dezbateri, cu sublinierea ca initiatorii si organizatorii colocviului respectiv au intocmit o minuta prin care au sintetizat cele semnalate, semn ca exista si o intentie, la nivel judetean, de a se urmari pe mai departe realitatea din agricultura si in relatie cu acele semnale.

Subiectul a fost unul destul de larg si poate ca, asa cum sugeram in insemnarile anterioare, restrangerea lui tematica ar fi dat posibilitatea sa se patrunda mult mai adanc in interiorul fenomenelor. Dar faptul ca initiatorii si organizatorii dezbaterii respective au retinut toate cele formulate in interventii demonstreaza buna intentie si aceasta s-ar dovedi a fi si utila daca minuta respectiva nu ar ramane undeva indosariata, ci, macar in parte, ar prinde viata. Asa ca parlamentarii nu ar avea de ce sa mai invoce zilele de vineri si sambata, cand sunt dumnealor in teritoriu, spre a lua pulsul realitatii, pentru ca, in cazul acesta, au deja in fata electrocardiograma agriculturii. Nu le ramane, asadar, decat sa o aseze pe masa factorilor de decizie.
Dar sa revenim la dezbatere. Prima interventie a fost sa fie a inginerului Vasile Berbecel care s-a referit la irigatii, la contractarea productiei (mai precis, la lipsa unor contracte in directia valorificarii), la functionarea camerelor agricole si la piata graului evidentiindu-se lipsa preturilor de interventie… Teme ce s-ar fi putut constitui separat in ample dezbateri. Statul, sublinia dl. Berbecel, ar putea sa procedeze precum statul francez, spre exemplu. Acesta, statul francez, cumpara in jur de 10 milioane de tone de grau la un anumit pret si ceilalti cumparatori se aliniaza acestui pret, pe cand la noi… La noi, avea sa continue dl. Nicolae Sitaru, apropo de pretul de interventie, statul este interesat sa satisfaca doar clientela politica. In iarna, rezerva de grau e pentru cei care fac parte din clientela si tot ei sunt cei care aduc, mai apoi, graul inapoi. Prietenii stiu de ce, vorba reclamei…
Si cele semnalate de dl. Mihai Dragoi, investitor particular in agricultura, s-ar fi putut constitui intr-o dezbatere de sine statatoare. Pentru ca si aici lucrurile trebuie aprofundate. Am infiintat in comuna Maia, spunea dl. Dragoi, un centru de consultanta, oferind o locatie cu titlu gratuit de unde si unde agricultorii pot primi sprijin. Dar de sase luni de zile locatia este gata si nimeni nu a dorit sa ia cunostinta de acest lucru si sa ocupe un post de comanda intr-o activitate pe care toti o socotim deosebit de importanta, mai ales ca am ajuns sa aducem legume din alta parte, in timp ce terenuri apte sa produca asa ceva si chiar produse stau nevalorificate ori ajung pe mana bisnitarilor, pentru ca, pana la urma, producatorul trebuie sa-si scoata si el intr-un fel banul. Despre propria-i munca nici nu mai vorbeste. De fapt, taranul nu a pus niciodata munca lui la socoteala, el multumindu-se macar sa puna la loc ceea ce a scos din buzunar si, eventual, sa-i ramana si ceva banuti pentru a-si continua munca…
Erau, asadar, lucruri de discutat, pentru ca, acolo la Maia, exista o propunere deja zidita. Zidita la propriu! Dar se pare ca factorii judeteni nu au fost interesati si nici nu vor fi, atata vreme cat ii auzim, cum aveam sa-i auzim in cadrul dezbaterii respective, semnaland lucruri pentru care s-ar fi cuvenit sa se zbata intr-un fel sau altul, nu doar sa ofteze. Directorul Directiei agricole, bunaoara, semnaleaza deficiente in ceea ce priveste subventia, dar cine l-o fi tintuit de scaun de nu s-a dus la Guvern, la ministru de resort, sa stea acolo pana cand nu va fi venit cu un raspuns ori ca-i laie ori ca-i balaie, cum spune romanul. Pentru ca orice fel de raspuns ar fi avut darul sa determine o cale de urmat. Sau, cum spunea dl. Mitu Crisan, sa-i facem pe oameni sa inteleaga ca nu-i ajuta nimeni si ca ei sunt cei care trebuie sa se ajute. E mai cinstit asa, nu? Caci asteptarea nu duce decat la confunzie si chiar la renuntare ori, ceea ce este si mai grav, la dobandirea obisnuintei de a cere si iar a cere…
Un subiect aparte s-ar fi cuvenit a fi atragerea fondurilor comunitare. A incercat dl. Gheorghe Brotac sa-l abordeze, dar se pare ca dumnealui a ramas conectat inca la… campania electorala. Pentru ca de la simplul enunt al atragerii fondurilor europene pana la a vedea in mana fondul cu pricina e cale lunga si intortocheata. Mai mult, chiar daca te poti oferi drept exemplu de atragere a unor astfel de fonduri, demonstratia se impune. Pentru ca situatiile difera de la caz la caz, mai ales cand se discuta despre agricultura de subzistenta. Daca este nevoie, pana la urma, sa discutam despre asa ceva. Sau sa tot discutam despre agricultura de subzistenta, asa cum discutam despre pensii sociale ca despre o mana cereasca cazut pe capul romanului intru propria-i vietuire.
Asa ca s-au spus multe si inca se vor mai spune multe. Ceea ce nu e rau. Important este sa nu ramana fraze pe hartie. Fraze goale, enuntiative doar. Cum ar fi aceasta pe care, cu scuzele de rigoare, o desprind din chiar minuta amintita. Iat-o: Implicarea (la nivel judetean si local, se subintelege) camerelor agricole si Oficiului Judetean de Consultanta Agricola pentru sprijinirea planificarii structurii culturilor agricole si informarea privind culturile productive. Sa zicem ca Oficiul ar putea sa se implice intr-o masura mai mare, dar camere agricole? Care camere agricole, de fapt, caci acestea inseamna, de regula, o masa, un scaun, o pereche de incaltaminte purtata de un inginer, inginer care, uneori sau de cele mai multe ori, nu-si vede capul de hartogaria declaratiilor pe propria raspundere pentru nu se stie ce subventii sau alte cele… Iar camera, care, intr-adevar, e camera, in sens imobiliar, adica odaie, dar nu si camera agricola cu logistica de rigoare sau cu, doamne fereste, vreun mijloc de transport…
Mi-am permis aceasta paranteza (luati-o drept paranteza) pentru ca interventiile respective au fost prea sincere ca sa nu ne mentinem in atmosfera confortabila a acelei sinceritati. Sinceritate de care truditorii pamantului au nevoie. Caci de promisiuni sunt satui…
 
A consemnat Ion ALECU
 

Lăsați un mesaj