Atmosfera
Maia. Sfarsit de aprilie, dar si sfarsit de saptamana. Pe un drumeag de la marginea satului, in dreptul unei case cu rufe intinse pe culme, din ograda careia rasuna puternic si continuu o muzica lautareasca de of si de inima albastra, cum se zice, cateva autoturisme si mai multe persoane rasfirate pe terenul agricol strajuit de drumul cu pricina, teren peste care trecuse, dupa cum se vedea, un plug grabit in toamna. Suntem acolo unde trebuie, ne-am zis. Acolo unde fuseseram, de fapt, invitati, mai ales ca intre cei prezenti il zariseram deja pe dl. Mihai Dragoi, cel care provocase acea intalnire. Acea demonstratie, mai direct spus, caci era vorba de o demonstratie. Demonstratie usor de intuit vazand cele doua tractoare ce aveau sa se constituie peste scurta vreme in puncte de atractie, de conversatie, dar si de oarece glume pentru cei prezenti in acel spatiu destul de original. Original, prin acea muzica lautareasca revarsata cu zgomot din curtea vecinului – caci, de-acum, proprietarul casei ne era vecin si chiar mai mult decat atat, daca putem spune asa -, prin tablou cu autoturisme, tractoare, cal, caruta. biciclete ori chiar prin cafeaua fierbinte oferita in pahare de unica folosinta din acele termosuri voluminoase ce straluceau sub razele proiectate pe o masa din capriori, peste care se intinsese cu dichis o panza alba demna de festivitatea unei cununii civile.
Uite, aia e masina de bilonat, sopteste cineva. Ptiu, ce frumos lucreaza! Afaneaza pamantul si-l netezeste de parca-i faina pe care mama obisnuia sa o netezeasca in copaie inainte de a o lua la framantat, sopteste una dintre cele trei femei care, pe tot parcursul demonstratiei, erau nedespartite. Chiar miscarile lor pareau sa respecte o sincronizare anume, o cursivitate anume, ca si cuvintele lor. Vezi masina aia de plantat, zicea una. Da, raspundea cealalta. E ca aia, continua a treia, pe care am avut-o si noi la ceape. Ca aia, da sa mai zica prima… Dar nu chiar ca aia, continua cele doua…
Ciorchine in jurul masinii de plantat. Vezi, o regleaza pentru rosii. Pe urma, o regleaza pentru ardei. Stai pe scaun (masina avea doua scaune), ca la televizor. Stai pe scaun, pui planta in bratul acela metalic si planta ramane infipta in pamant in urma masinii, si cu apa la radacina. Ca aia de la noi de la ceape, zic in cor cele trei. Dar nu-i ca aia, ca noi cu aia n-am facut nici o branza… Unii direct, altii cu discretie pipaie plantele infipte de masina in pamant. Sunt prinse bine, vine constatarea, uite si cat de repede rasar plantele in urma masinii… Nu mai cauti plantatori, mai ales ca astia sunt din ce in ce mai greu de gasit, plantatori care stiu meserie, care nu frang planta, care sa faca treaba de mantuiala… E rentabila, dar cine are bani s-o plateasca?… Lasa ba, zice altul, tot batul e baza. Si calul… Rasete. Bat folosesti, bete castigi! Rasetele se amplifica. Facem si noi haz de necaz, asta e. Uite, ce-i pasa lui Nea Costica. Are utilaje, ara, castiga… Ce vrei sa spui, ca nu ar cum trebuie? sare Nea Costica. A fost umezeala cand s-a arat, de-aia sunt denivelarile astea… Nu, Nea Costica, nu te supara, n-am zis nimic de dumneata. Am zis de noi, facem haz de necaz… Ce, nu-ti prieste aratul? Imi prieste, cum sa nu-mi priasca, zice Nea Costica, de-acolo ies banii, nu de la legume… Vezi, de unde s-avem bani de masini noi astia care facem doar legume?… Lucrurile sunt mai complicate, dragii mei, este vorba de eficienta economica. De calcule, dar, inainte de toate, de asociere. Noi ne-am speriat de asociere. Ne-am speriat pentru ca ne-am fript cu colectiva, dar, daca nu ne unim altfel fortele, nu se poate sa nu reusim… Asta vrea sa spuna domnul Dragoi prin demonstratia asta pe care o face aici. Uite, masina asta de plantat, la care va referiti. N-ai bani s-o cumperi, dar daca va uniti mai multi, suma se micsoreaza si cumparatul n-ar mai fi o problema, plus ca dobanditi si utilajul vostru, care, folosit pentru voi, va scuteste nu doar de eforturi, dar si de bani, caci si plantatorul costa si nu-l mai gasesti asa usor… Depinzi de altul in ceea ce tu trebuie sa faci, sa faci la timpul potrivit…
Dupa aceste spuse, masina parea sa arate altfel. Oamenilor nu le mai ardea de gluma… Muzica insa rasuna si mai tare.
Mesajul
Dupa demonstratiile respective, cei prezenti s-au constituit intr-un cerc, unde avea sa se prezinte mesajul organizatorilor si sa se provoace unele concluzii. „Ma numesc Daniela Varvara Vasiliu, sunt director la Romatech Group, reprezint o firma din Italia care a adus si aduce in Romania utilaje agricole, atat pentru cultura mare, cat si pentru viticultura, pomicultura, legumicultura si chiar zootehnie. De aceea suntem astazi aici. Am raspuns initiativei domnului Dragoi, pe care l-am cunoscut prin luna februarie si am vazut ca are intentii bune pentru legumicultura, pentru producatorii din zona, producatori recunoscuti in Romania, dar si in strainatate, in Europa, pentru ca strainii importau candva legume de aici, legume de la Maia, am raspuns, asadar, acestei initiative pentru a va prezenta masina de bilonat, freza si plantatoarea pentru rasaduri. Precizez ca suntem foarte aproape de dumneavoastra, firma noastra isi are sediul la o mica distanta de aici, la Ciocarlia…”
„Fiecare, intervine dl. Mihai Dragoi, va cunoasteti interesul. Interesul meu, al firmelor pe care le conduc si cu care intru in contact este acela de a va ajuta. Si pentru ca ajutorul meu, al nostru, celor prezenti aici, sa va fie de un real folos este nevoie sa va organizati altfel, sa va uniti. Sigur, cu ceapeul v-ati fript, cum se spune, dar asocierea de acum, asocierea care se impune acum, este altceva. Ati aflat, desigur, ca produsele nu se vor mai comercializa decat la nivel de grup de producatori si daca nu va asociati de acum o sa ajungeti sa alergati dupa ultimul vagon si atunci care mai poate. Aveti posibilitatea sa va asociati, macar asa, prieteneste daca nu oficial, sa achizitionati cele cuvenite pentru a produce cat mai mult, ca sa puteti vinde si mai mult. Sa aveti alternativa, pentru ca, in clipa de fata, inca se mai lucreaza primitiv, greu, iar productiile nu sunt pe masura muncii si priceperii dumneavoastra”.
In clipa aceea, un cal tulbura cuvintele. Calul s-a incurcat in ham, s-a speriat si da navala peste masina de plantat…
„Exact ce spuneam, continua vorbitorul, o freza nu-ti face asa ceva… Asta e, freza e mai cuminte, sta la marginea tarlalei, nu se sperie, nu alearga dupa iarba… Asadar, e nevoie sa va asociati, sa puteti cumpara utilaje, tehnologie. Am discutat deja cu firma ce ne este acum alaturi sa va asigure perioade de rate mai largi, mai lungi, sa fixeze plata la valorificarea productiei. Interesul meu vi l-am aratat si prin ceea ce am construit aici la Maia. Vreau sa dam drumul la export, vreau sa dam drumul la siguranta, vreau sa fiti uniti, grupati – cei care puteti, care nu pot, e alegerea fiecaruia… -, ca sa ajungem sa vindem inainte de a culege. Asta inseamna contractarea produselor sau, mai direct, productie bazata pe o piata de desfacere garantata. Pentru ca scopul final acesta este: sa valorifici ceea ce produci, sa scoti banii pe care i-ai cheltuit, sa scoti bani mai multi, desigur, pentru ca, fara profit, munca nu mai e munca. Sa stim toti ce vrem, sa nu mai cultivam haotic, cei putini care ne vom strange si care vom fi, nu avem pretentie la toata lumea, pentru ca numai incepand un lucru poti sa-l impui, numai demonstrand cum se face mai bine ceva, poti atrage si pe altii, exact ceea ce facem si noi aici. Demonstram cum se poate lucra mai bine. Trebuie sa raspundem tehnologiei, pentru ca vremea nu ne mai permite, timpul, timpurile… Vreau sa invitam si firme care sa implementeze sisteme de irigatii, actualizate, ca in fiecare an apar noi tehnologii si noi am cam ramas in urma…”
„La insistentele dlui Dragoi, intervine dna Vasiliu, Romatech a creat un sistem de rate care sa va usureze plata utilajelor. Pentru importul direct din Italia, nemaitrecand printr-o societate romaneasca, nu se mai plateste TVA, dar implica efortul clientului, caci acesta trebuie sa plateasca cash, adica bani gheata. Nefiind banii necesari pentru a achizitiona un utilaj, de la noi se poate achizitiona insa in rate…”
„Asa ca, reia dl. Dragoi, asocierea devine un avantaj. Va asociati patru, sase, opt, zece, suma se imparte iar plata, prin sistemul de rate creat, o faceti la recoltare. Ati vazut ca toti cei care ati adus produse la mine ati primit banii jos. Interesul e sa ne asociem, sa avem un program de lucru. Marfa culeasa e marfa vanduta, culegi marfa vanduta deja. Vom avea posibilitatea sa achizitionam si ambalaje, sa ambalam corespunzator marfa, caci altfel nu se mai poate… Cu tot ceea ce pot, va ajut. Anul acesta masina asta (masina de plantat) va fi achizitionata si o sa va fie pusa la dispozitie. Cei care o vor solicita. O sa gasim o anume modalitate de a elimina anumite costuri, se plateste tractorul, ziua… Oricum, mai putin decat ati fi platit mana de lucru. Anul acesta. De la anul, cei care vedeti randamentul si v-ati convins de acesta poate ca o achizitionati, prin asociere… Acesta a fost inca un pas, alaturi de atatea altele facute de mine. Imi doresc ca in vara asta sa pot sa aduc un laborator ambulant pentru analize si cei care vor participa la asocierea pe care o gandesc, o asociere in favoarea voastra, un laborator pentru analize de sol, sa stim ce fel de rasad sa punem in tarlaua cutare sau cutare, ce se preteaza a se planta, caci degeaba plantam ardei daca solul e potrivnic acestei culturi… Iata, e alaturi de noi si dl. Gheorghe Mihai de la Timac, firma ce comercializeaza erbicide, foliare, pesticide, Va veni odata pe saptamana si va urmari culturile. Deci, va fi printre noi, sa nu mai cumparam care de pe unde poate, de pe strada, din caruta. Dumnealui vinde, dumnealui raspunde, va fi alaturi de noi si va suporta consecintele, pentru ca daca produsele dumnealui nu vor da roade va pierde si nu are nici un interes sa piarda… Nu suntem doar parteneri de afaceri, ci parteneri de productie, ceea ce schimba radical lucrurile. O sa avem si specialisti care sa ne sprijine, ei pe noi, noi pe ei si asa mai departe. Deci, toata lumea urmareste acelasi scop: eficientizarea productiei…Dar sa facem o pauza pentru analiza solului, aici si acum, in fata dumneavoastra…”
Se face analiza solului. PH este foarte mare – 8,5 si chiar peste. Teren deloc favorabil legumelor. Demonstratie evidenta: iata, nu conteaza doar tehnologia, conteaza si calitatea solului. Prin urmare, degeaba investesti munca, utilaje intr-un teren neproductiv. Iar daca terenul e neproductiv, analizandu-l, poti lua masuri de reabilitare a lui, de adaptare pentru productie…
Cercul discutiilor se reface. Un legumicultor din sat isi varsa oful. „M-am chinuit patru ani de zile, zice, sa prind si eu niste bani pentru a achizitiona utilaje, dar fara succes. Nimeni nu ne ajuta…”
„Asta este crunta realitate, continua dl. Dragoi, nimeni de la directie si de la consultanta nu au raspuns la telefon… Eu i-am solicitat sa vina sa participe si acum i-am sunat sa-i intreb ce fac, vin sau nu vin… Se pare ca nu exista interes. Cum n-am vazut interes nici pentru constructia facuta de mine, constructie destinata dumneavoastra, sprijinului cuvenit acordat dumneavoastra. Sunt in ograda mea, in ograda comunei, de fapt, in ograda zonei, a Ialomitei, sapte birouri si doua sali de conferinte, unde legumicultorul poate veni spre a cere sprijin din partea unor oameni si firme care se bucura de competenta, de abilitare. Unde-si pot desfasura activitatea specialisti de la directia agricola, de la consultanta… Unul din birouri este destinat laboratorului de analiza. In baza certificatului de analiza, te duci la urmatorul birou unde iti spune ce samanta merge si nu numai ca-ti spune, dar ti-o si ofera. Urmatorul birou, in stransa colaborare cu cele doua, erbicide, pesticide, foliare. Al patrulea birou – birou de asigurari agricole, cu reprezentant permanent acolo, nu care sa vina doar o data pe luna; s-a intamplat fenomenul, l-ai solicitat, se duce in camp… Un alt birou e pentru contabilitate si asistenta juridica, pentru ca marea majoritate nu prea stie sa intocmeasca facturi iar dupa noile norme sunteti obligati sa vindeti pe factura si chitanta, asa ca legea, odata implementata, sa nu va prinda nepregatiti, caci legea se va implementa brusc, iar consultarea juridica e mai mult decat necesara. Iar un alt birou va fi destinat implementarii programelor, sa alerge cei de acolo pentru voi, nu sa alergati fiecare pe unde credeti ca trebuie sa alergati, de cele mai multe ori aiurea. Ei vor merge direct la tinta. Dumneata ca producator, ciocani la usa si spui am doua hectare, am intentia asta… Si el iti spune, 50 la suta, 30 sau 80 finantare, tu vii cu documentul si el alearga pentru tine. Pentru ca tu ai treaba pe camp. Semnalul meu dat la directie, la consultanta si chiar la Ministerul Agriculturii – a venit un ministru secretar de stat aici, toti au promis ca fac si dreg si nu au facut nimic, darmite sa dreaga ceva… -. semnalul meu fiind acesta: Pun la dispozitie spatiu, specialistii nu trebuie decat sa se deplaseze aici, intre producatori.”
Dialogul incepe sa se inchege. Masinile sunt privite altfel. Si cei prezenti se privesc altfel parca. Indoielile insa persista. „Ca sa cumpar o masina ca asta, trebuie sa muncesc ani…”
Iar muzica, muzica vecinului urla pur si simplu.
„In bataia vantului”
Acasa, in biroul dlui Dragoi, dialogul avea sa continue.
„Contam pe o prezenta mult mai mare, spune gazda, am imprastiat fluturasi, afise, dar… De la nivel de jude nu a raspuns nimeni solicitarii, ma rog, e week-end…”
„Nu s-ar putea face o demonstratie si in alta locatie, la Cosereni, spre exemplu? intreaba unul dintre participanti (ing. Constantin Ionita). Pregatesc eu terenul, cum s-ar spune, mai ales ca si, acolo, la Cosereni, sunt probleme cu asocierea. De fapt, cu asocierea nu sunt probleme, caci noi ne-am constituit intr-un grup de producatori bine definit, definit chiar juridic, numai ca nu prea suntem luati in seama de organele abilitate ale statului…”
Subiectul e detaliat. Nu-l abordam acum, pentru ca merita a fi tratat separat. Notam insa ca s-a hotarat organizarea unei demonstratii similare si la Cosereni, ceea ce nu este rau, lucrurile se misca…
„Achizitiile de utilaje in agricultura in Ialomita, spune dna Vasiliu, sunt destul de modeste. Sapard-ul a fost o sansa, cu FADR-ul se complica, lucrurile sunt mult mai greoaie. Maia e o premiera, iar Ialomita e pentru noi o zona virgina, dar o zona cu potential foarte mare… Vorbeam in camp despre scutiri de plata. Scutire, daca se fac asocieri, pentru ca numai cu persoane juridice romane se pot face achizitii directe de utilaje din Italia. Persoana fizica plateste TVA in strainatate. Grupul de producator – iata sansa!”
„Sansa asta trebuie comunicata, trebuie explicata, revine gazda. Iata de ce eu mi-am propus sa realizez aici un centru de consultanta. Nu exista nicaieri in tara asa ceva, un centru de consultanta pus la dispozitie statului de catre un privat… Numai ca, in ciuda atator si atator semnale, atator si atator invitatii, nimeni nu se arata interesat de asa ceva. Deci, acest spatiu e destinat dumnealor, celor care pot oferi consultanta, sprijin legumicultorilor. Sunt atatia agenti agricoli in teren, la primarii care stiau de aceasta demonstratie si nu au venit. Cei care sunt platiti sa-l consilieze pe taran, pe producator nu par a fi deloc interesati de asa ceva. Asta a fost si asta a ramas, taranul roman nu a fost sprijinit, nu a fost ajutat, a fost lasat in bataia vantului. Care cum s-a perindat pe la Putere, care cum a scos legi noi nu l-au intrebat pe el, cel care trudeste pamantul, daca legea respectiva este buna, daca il ajuta cu ceva sau daca nu cumva ii este chiar impotriva. In clipa de fata, toti bat campii pe la televizor, ca mancam din import, ca importurile au crescut cu 70 la suta, dar care este motivul, de ce s-a ajuns la o astfel de situatie nu se intreaba nimeni si, mai ales, nimeni nu raspunde la o astfel de intrebare. Asa ca am hotarat sa sacrific timp, sa sacrific bani, sa incerc sa fac eu, cu fortele mele, ceva pentru acest napastuit de soarta… Culmea e ca tocmai cei care au obligatia sa sprijine producatorul agricol se dovedesc indiferenti fata de efortul meu in vederea instituirii unui astfel de sprijin, pentru ca tot ceea ce am creat eu aici, am construit aici reprezinta, in fapt, o institutie, o structura, e adevarat privata, pusa la dispozitia statului. Eu am facut ceea ce am considerat ca trebuie facut. Eu dau deschiderea catre productie, catre tehnologie, mai departe… Sacrific, deci, acel hectar, o anumita suma de bani, destul de importanta, cu aceasta demonstratie, taranul sa vada cum se cultiva, sa vada cu ochii tehnologia, dar mai departe…”
Boare de speranta
Mai departe depinde tot de noi, de cei implicati in activitatea de producere si valorificare a legumelor, se desprinde concluzia celor care, acolo, in biroul de lucru al dlui Dragoi, aveau sa-si formuleze opiniile si sa-si prezinte intamplarile, necazurile, dar si bucuriile, prin care au trecut. Notam, alaturi de reprezentantii firmelor care-si promovau produsele, prezenta lui Constantin Ionita de la Cosereni, cel care a constituit un grup de producatori legumicoli, grup structurat juridic, a lui Danut Bara de la Manasia, renumit producator de rasaduri, sau a lui Marian Stan, legumicultor de clasa din Maia, lider de sindicat, prezenta ce avea sa aduca o boare de speranta intalnirii. O boare de speranta degajata de propriile lor fapte, dar si de hotararea lor de a-si uni fortele. Pentru ca numai uniti cei lasati in voia sortii pot invinge. Asa sa le ajute Dumnezeu!
Ion ALECU, Nicolae TACHE