Este limpede ca noua Putere nu a creat niste structuri guvernamentale cu gandul la guvernare in primul rand, ci la impartirea ciolanului. Impartire transata pe fata de catre cele doua partide care au incheiat acel Protocol prezentat, chipurile, drept Pact pentru Romania. Ministerului Turismului, bunaoara, nu e decat un dar – prea scump in conditii de criza – oferit Elenei Udrea in Luna Cadourilor. De ce nu s-ar fi creat, spre exemplu, Ministerul Ordinii Publice? Ar fi fost necesar un astfel de minister? Ar fi fost, desigur, in conditiile in care – iata! – strada inasi a devenit un pericol public. Dar cartile sunt facute, cum se spune, si, in acest sens, nu ar mai fi nimic de schimbat. Si nici timp, pentru ca o reasezare guvernamentala ar crea si mai mult haos, in conditiile in care asezarea respectiva se afla in grea suferinta. S-ar putea, desigur, umbla cumva pe ici pe colo, prin partile esentiale, cum ar zice Nenea Iancu, taindu-se din unele rasfaturi bugetare ministeriale, dar, inainte de toate, ceea ce e de reasezat, readus, de fapt, in matca logicii elementare, ar fi actul de guvernare. Act care, pana acum, cel putin nu s-a produs. Avem Guvern, dar unde-i guvernarea? Iata intrebarea! Hamletiana in felul ei, daca ne gandim ca multi dintre noi nu mai stim cine suntem sau ce suntem, darmite ce vom fi. Pentru ca pensionarul e departe de a fi pensionar, privit fiind ca un intretinut public, profesorul nu mai e profesor, ci povara bugetara, medicul nu mai e medic, ci ciubucar, magistratul nu mai e magistrat, supus legii, ci supus infractorilor, privatizarea nu mai e o sansa pentru crearea unor locuri de munca si o sursa de venituri pentru bugetul statului, ci doar o afacere prin care se promoveaza munca la negru si asa mai departe. Aceasta perceptie, inspaimantator de dureroasa, nu este altceva decat rezultatul cetei declansata tocmai de anomaliile atmosferice guvernamentale si, mai ales, provocarilor de acolo, ca sa nu mai vorbim de amatorismul celor instalati pe cerul acestor plaiuri mioritice. Sa numaram economistii din Guvern, spre exemplu. Gurile rele spun ca n-ar fi nici unul ajuns acolo, nici macar in posturi decizionale de specialitate, sa le zicem asa… Neavand Guvern, nu avem nici strategii guvernamentale. Care-i strategia Invatamantului? Caci a spune ca educatia, instructia se constituie in prioritati nationale nu este altceva decat a produce un… truism, nu defini o strategie. La fel si cu Agricultura, si cu Sanatatea… Iar in ceea ce priveste Justitia, revenind la Nenea Iancu, aici strategia lipseste cu desavarsire. Pai, numai chestia cu asumarea raspunderii guvernamentale in privinta codurilor te lasa perplex! Cum adica, asumare guvernamentala intr-un domeniu ce tine, in primul rand, de Legislativ, nu de Executiv? Codurile asigura respiratia Justitiei. Cum poate oferi o gura de oxigen Justitiei un Guvern care are el insusi nevoie de resuscitare?
Ion ALECU