Bugetul care este si nu este

0

Cum era firesc, Guvernul, odata desemnat, si-a stabilit drept prioritatea-prioritatilor bugetul, fixand chiar o data limita a trimiterii acestuia in Parlament. Ca timpul s-a scurs si bugetul inca nu prinsese contur intru parcurgerea traseului cuvenit, nu mai este cazul sa discutam. E vreme de criza, criza ce a cuprins intreaga lume, nu doar Romania, si lucrurile trebuie chibzuit si temeinic cantarite, asa ca nerespectarea termenului anuntat nu ar mai fi o problema. Problema se afla tocmai in faptul ca bugetul care este, cum ar zice vocalul don’ Vanghele, nu prea este buget. Adica, acea lege a legilor, cum il definea Kogalniceanu. Altfel spus, punctul de plecare si, deopotriva, cadrul de manifestare in contextul actual al crizei. Prin context intelegand carul cu fan in care cautam acul – solutia. Acul de cusut, nu de carpit sacul agoniselii noastre. Cea de acum si cea menita sa ne asigure vietuirea ori supravietuirea in conditiile in care cheagul adunat nu ne garanteaza acest lucru.
Numai ca bugetul care este, cum ar spune don’ Vaghele, nu prea este. Nu prea este – specialistii o spun! – ceea ce ar trebui sa fie, ci doar un amestec de politici de dreapta si de stanga, dupa chipul si asemanarea Guvernului insusi, politici care se bat cap in cap, in spatele carora zornaie promisiuni electorale, consensuale, ce, acum, in realitatea care este, se bat si ele cap in cap.
Sigur, apeland la limbajul casei, criza ne obliga sa strangem cureaua. De fapt, primele asalturi guvernamentale impotriva crizei au fost manate de aceasta fiolosofie casnica a strangerii curelei. Si, ca sa aiba sustinerea majoritatii – majoritatea aflandu-se in saracie –, Guvernul, prin intaiele sale masuri, a purces la aratarea cu degetul catre cei cu venituri mari, nesimtit de mari, dupa cum au fost ele etichetate. Bine le face, s-a bucurat cel sarac – pentru ca nimic nu fericeste pe aceste plaiuri mioritice mai mult decat moartea caprei vecinului! –, numai ca bucuria lui avea sa fie de scurta durata, pentru ca, in final, s-a dovedit ca el va fi cel nevoit sa stranga cureaua – daca mai are ce strange – si nu cei carora oricat de mult li s-ar lua tot le ramane foarte mult, fata de ceea ce are el.
Nu pledez, Doamne fereste, pentru egalitarism, dar ce sa intelegem din faptul ca pensionarul plateste impozit pe amarata lui de pensie, in timp ce al ce se lafaie in lux dobandit din furaciuni – furaciuni confirmate si catalogate ca atare prezidential, guvernamental, parlamentar, vezi sintagma „baieti destepti”… – sfideaza fiscalitatea. Ganditi-va numai la ce poate pati un amarat care nu si-a achitat darile catre stat si cat de mult au prosperat unii tocmai pentru ca nu si le-au platit, bucurandu-se chiar de stergerea lor tocmai de cel care trebuia sa le incaseze si aveti exprimata clar grija fata de cei multi si amarati, grija atat de clamata in campaniile electorale.
Asa ca bugetul care este, daca totusi este, el nu e construit decat in beneficiul celor de la Putere. A demonstrat-o cu varf si indesat votul din cadrul Parlamentului, unde, si la Camera, si la Senat, s-a aprobat un buget mai mare decat anul trecut, de parca nici n-ar fi vorba de Criza…
 
Ion ALECU

Lăsați un mesaj

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.