Lege pentru aplicarea legii

0

Aproape de fiecare data cand se vorbeste despre o neregula, despre o fapta reprobabila sau, ma rog, despre ceea ce poate impiedica, incurca ori bulversa pur si simplu mersul firesc al lucrurilor, se invoca si lipsa legii. S-a ajuns sa se acrediteze ideea – sa se oficializeze chiar – ca lucrurile n-au mers sau nu merg bine intr-un domeniu ori altul tocmai pentru ca n-ar exista o lege “in acest sens”, ceea ce este chiar aberant. E aberant, intrucat legea, nu determina actiuni. Legea, intr-adevar, poate ingreuna actiunile, le poate pune bete-n roate, cum se spune, dar nu le determina. Legea le supravegheaza, le pazeste, le apara si, pentru mentinerea firescului in desfasurarea acestora, le si sanctioneaza. Sigur, putem vorbi si de legi strambe, dar acesta este un alt subiect de discutie. Deocamdata, vorbim de aceasta boala, caci altfel nu pot sa-i zic, a invocarii absentei legii ori de cate ori apare ceva care iese din firescul lucrurilor, ceva care nu poate fi acceptat si, ca atare, s-ar impune sanctionat. Boala ce pare sa fi afectat mai toata clasa politica si, cu deosebire, pe cei care, gratie acestei apartenente, au ajuns in varful piramidei sociale. Boala de care, cu scuzele de rigoare, imi permit sa spun ca nu a scapat nici domnul Presedinte. Parerea mea, ca sa recurg la acel tipic al colegilor de breasla prin care isi asuma raspunderea celor spuse ori scrise, parerea mea, asadar, se intemeiaza, de fapt, pe o invocare “in acest sens” apartinand insusi domnului Presedinte.

Iata ce spune dl. Presedinte. Dl Presedinte spune asa: “Judecatorii si parlamentarii sa raspunda pentru sursele de finantare ale deciziilor”. Este limpede la ce se refera primul om al tarii, nu? La faptul ca judecatorii au dat castig de cauza unora (si, mai ales lor insile, sopteste subtextul) care si-au revendicat drepturile banesti in instanta si ca parlamentarii au votat in favoarea maririi salariilor cadrelor didactice, creand astfel acum, se subintelege, mare bataie de cap Guvernului pentru gasirea banilor respectivi. Sigur ca pot fi si solutii judecatoresti aberante, pentru care judecatorul trebuie sa plateasca, pentru ca si el e supus legii. Dar daca solutia data nu face altceva decat sa duca la aplicarea unor prevederi legale, ce vina mai are judecatorul? Parlamentarii, chiar daca sunt “fabricanti de legi”, cum ii considera unii si cum unii dintre acestia se cred, nu sunt nici ei deasupra legii. Numai ca legile votate de ei nu sunt ale lor, cel mult ale plenului care le-a adoptat. Asa ca raspunderea e greu de nominalizat, mai ales ca votul e secret si, conform Constitutiei, nesanctionabil. Mai mult, legile votate de alesii nostri nu devin, imediat cu epuizarea ritualului parlamentar, legi. Mai sunt si alte cai de urmat si de atacat pana a ajunge sa fie lege ceea ce au votat parlamentarii, cum ar fi promulgarea. Promulgarea ce poarta semnatura Presedintelui insusi. Prin urmare, pentru sursele de finantare in vederea acordarii cadrelor didactice a drepturilor lor salariale, prevazute de lege, raspunderea e doar a parlamentarilor, nu si a Presedintelui? Pe de o parte. Pe de alta parte, ce solutie ar trebui sa dea judecatorul in situatia in care dascalul se plange instantei ca nu i se da niste drepturi prevazute de lege? Asa ca nu ne mai ramane decat sa invocam o lege pentru… aplicarea legii!
Cat despre respectarea legii…

Ion ALECU 

Lăsați un mesaj

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.