„Ca om care vede si el ce se intampla”. Frantura de zicere apartinand presedintelui Romaniei. Presedinte care, cum se vede, cu (si prin) fiecare discurs se straduieste sa para a fi cat (si tot) mai apropiat de oameni, coborandu-si, de dragul lor, nivelul de perceptie pana la nivelul strazii. Si mai departe, pana la nivelul bordurii, al trotuarului sau al coltului de bloc. Prin urmare, domnia sa incearca sa spuna ca o fi socotit dumnealui ditamai Presedinte, dar, inainte de toate, e om si, ca orice om, vede si el ce se intampla in jur. Constatare, trebuie sa recunoastem, tulburatoare prin simplitatea si, mai ales, prin banalitatea ei, ce are darul sa declanseze chiar o anume intimitate, intimitate in care sensul cuvintelor, de fapt, nici nu mai conteaza atata vreme cat e creata atmosfera. Si, odata creata atmosfera, popularitatea e asigurata.
Iata, in mare, „jocul” pe care mizeaza Presedintele. Joc ce i-a asigurat, intr-adevar, popularitatea. Numai ca jocul ii poate, la randu-i, juca festa chiar jucatorului, daca acesta se incalzeste prea mult si scapa de sub control cuvintele de dragul atmosferei. Asa cum s-a intamplat, bunaoara, la o recenta intalnire a domniei sale cu reprezentanti de marca ai Justitiei. „As observa, zicea dl. Presedinte, un lucru care de data asta este o intrebare si ea se materializeaza, daca vreti, chiar intr-o nedumerire, care va trebui rezolvata de sistem. Si procurorul, si judecatorul au sau lucreaza cu aceeasi lege, de aceea mi se pare de foarte multe ori anormala solutia confruntarii procuror-judecator cand este vorba despre propunerea de arestare. Sunt prea multe refuzuri legate de propunerea procurorului de arestare preventiva, si asta nu v-o spun decat ca om care vede si el ce se intampla in astfel de cazuri. Probabil ca va trebui la nivelul CSM-ului gasita o formula ca judecatorii si procurorii sa ii apropie punctele de vedere legate de arestarea preventiva, pentru ca aceste discrepante de abordari nu creeaza decat imaginea distorsionata a Justitiei”. Sublinierile imi apartin. Refuz sa cred ca Presedintele se adresa magistratilor. Pentru ca refuz sa cred ca domnia sa ar fi venit la acea intalnire sa dea sfaturi acestora. Dumnealui, in fapt, se adresa multimii. Pentru ca multimea a ramas cu perceptia ca procurorul este cel care aresteaza si, ca atare, in treburile acestuia nu se cade sa se amestece nimeni, nici chiar judecatorul, asa ca aprecierea Presedintelui cum ca solutia confruntarii procuror-judecator tine de anormalitate nu putea fi decat pe placul multimii. Sa presupunem ca, prins de jocul amintit, era vorba chiar de o nedumerire a omului Basescu, dar cand tot dl. Basescu spunea va trebui gasita o formula bla, bla, bla, nu mai vorbea omul, ci Presedintele. Or, Presedintele stie sau ar trebui sa stie care-i rolul procurorului si care este rolul judecatorului, ceea ce inseamna ca nedumerirea Presedintelui era chiar grava, „confruntarea” dintre cei doi magistrati tinand de normalitate, de esenta Justitiei, de fapt , nu de anormalitate.
Ion ALECU