Sa ma ajute, pentru ca, pur si simplu, nu inteleg ce a dorit dl. Presedinte sa transmita prin acea intrebare adresata, in felul ei, multimii, intrebare pe care, iata, o consemnez aici litera cu litera: „Unde-i crima lui Popoviciu?” Mai ales ca implicarea directa a dlui Presedinte in comentarea acestui „caz” a avut darul sa deruteze si mai mult, mai ales ca dupa acele mesaje de la Cotroceni cum ca domnia sa nu ar avea nici o legatura cu personajul in cauza, iata-l acum luandu-i intr-un fel apararea in chiar preziua cand Justitia urma sa se pronunte asupra arestarii sau nearestarii celui retinut pentru 24 de ore.
„Ca a facut o investitie de cateva miliarde in Bucuresti? Este o crima?” – intareste intrebarea prin alte intrebari dl. Presedinte. Si nu numai atat, ne indemna chiar la reflectie. Intrucat domnia sa vine si cu un fel de concluzie. Iat-o: „Se pare ca asta e abordarea publica si cred ca e foarte gresita”.
Altfel spus, ce avem cu acest om care, nu-i asa, a facut ceva? Si nu un fleac, ci o investitie de cateva miliarde de euro pentru Bucuresti. „Problema, mai zice dl. Presedinte, daca exista, inteleg ca este in zona legalitatii transferului ternului. Dar de aici pana la a blama o investitie de asemenea dimensiuni este o eroare”.
Ei bine, tocmai aici apare nedumerirea: problema e ca exista o problema. Nu „daca exista”. Problema care, la urma-urmei, nu se constituie nici ea intr-o crima, dar despre o fapta ce frizeaza penalul, dupa toate declaratiile consemnate si vanturate pana acum, se poate vorbi, nu? Or, a porni o investitie, fie ea si de referinta – adica, de cateva miliarde de euro – pe o temelie bantuita de intrebari poate fi scoasa acea investitie de sub semnul intrebarii?
in momorabila sa lucrare „Princepele” (scrisa la 1513 si publicata, dupa moartea autorului, in 1532), Nicolo Machiavelli invoca principiul „scopul scuza mijloace”. Dar era vorba de un principiu cu referire la Putere, nu la Afacere. Nu cred ca dl. Presedinte le confunda…
Ion ALECU