Tatal lui Sorin Iordache rupe tacerea

1

Totul a pornit de la un banal articol de presa, aparut in ziarul Ialomita, in care consemnam inca un rezultat exceptional al lui Sorin Iordcahe, vicecampion national la tenis, si in care eu, subsemnatul, mi-am permis sa pun un titlu oarecum mai incitant, „Tupeu de antrenor”, semnaland o mare anomalie: un antrenor care altfel se lauda cu rezultatele unui sportiv pentru care nu-l antreneaza isi permite sa-si bata joc de cea mai mare speranta a tenisului ialomitean din toate timpurile. In momentul redactarii articolului aveam cunostinta de memoriul inaintat de tatal lui Sorin conducerii clubului, dar la insistentele domniei sale nu am uzat de el, asteptand, cum era si normal, raspunsul de rigoare. Numai ca, dintr-un orgoliu nemasurat, cei vizati in memoriu s-au simtit lezati si au trimis redactiei o replica la articolul amintit. Numai ca nu am fost eu luat la intrebari, pentru ca afirmatiile si considerentele imi apartineau in totalitate, ci Sorin Iordache si tatal sau, cel care se ocupa practic de antrenamentele vicecampionului national. In urma acestei replici Ionel Iordache s-a hotarat sa rupa tacerea. Publicam in paginile ziarului nostru o scrisoare deschisa care reprezinta, intr-un fel, un rechizitoriu facut manierei in care se manageriaza in zilele noastre un club sportiv scolar si, mai ales, incompetentei unor profesori care, culmea, se cred si mari antrenori desi n-au rupt gura targului in ani lungi de activitate.
Nicolae TACHE

“Profesorul mincinos este premiat, iar copilul exclus
Scrisoare deschisã
Citind dreptul la replica emis de conducerea CSS Slobozia in ziarul Ialomita din 25.11.2008, incerc sa ma conving ca nu este un cosmar, dar din pacate totul este adevarat: un copil de 10 ani, care munceste de la virsta de 6 ani jumatate, zi de zi, fara intrerupere, minim 3 ore pe zi, pe timpul vacantei chiar si 5 ore, care este anul acesta cel mai bun tenismen din tara la categoria sa de virsta ocupind pina la sfirsitul anului 2008  locul 1 in clasamentul FRT, care este vicecampion national pe echipe 10-11 ani, care a cistigat anul acesta 75 de meciuri din 81 disputate, care nu a primit de la clubul la care este legitimat nimic, decit un teren pe care s-a antrenat, este rasplatit la acest sfirsit de an cu EXCLUDEREA – cea mai mare sanctiune posibila, si pentru care vina? “Pentru neparticiparea la antrenamentele grupei profesorului Savu Ion, sportivul Iordache Sorin nu a mai fost trecut in registrul matricol al scolii, legitimatia pe C.S.S. Slobozia fiind valabila pana la sfarsitul anului 2008”. Ori, toate aceste rezultate au fost obtinute tocmai prin neparticiparea lui Sorin la antrenamentele profesorului Savu. De ce sa fim obligati sa o facem de acum inainte? Ca fiul meu sa fie batut cu 6-0 , 6-0 ca majoritatea copiilor din club la ultimul turneu din Bucuresti?
De ce nu a fost exclus Sorin acum 3 ani, sau acum 2 ani , sau acum un an, ca el nu mai face antrenament cu acest profesor de multi ani? De ce nu sint exclusi o gramada de alti copii care vin la citeva antrenamente pe luna, si atunci chemati, fiind doar niste sportivi contabilizati, fara nici un rezultat? Nu a fost exclus pentru ca atunci acest profesor mintea cu nerusinare pe toata lumea, laudindu-se in dreapta si in stinga cu rezultatele baiatului meu, cu tenisul pe care il joaca, la care nu avea nici o contributie! Nu a fost exclus pentru ca atunci profesorul Savu facea copii dupa toate diplomele lui Sorin, pe care le-a folosit sa obtina pe 4 ani 15 -20 % in plus la salariu, ca gradatie de merit! Nu a fost exclus pentru ca era si el, in sfirsit, bagat in seama de radio si televiziune, aparea prin articole de ziar, avea cu ce se mindri pe la sedintele clubului si ale federatiei de tenis, avea si el un copil care cistiga turnee dupa turnee in tara. Nu a fost exclus si pentru ca eram singurul parinte care il ajuta zi de zi la intretinerea bazei de tenis.
„Pana in momentul primirii memoriului dumneavoastra conducerea unitatii a considerat ca sportivul Iordache Sorin a fost si este pregatit de profesorul Savu Ion angajat al unitatii noastre”. Si daca aceasta „considerare” este o minciuna sfruntata a acestui profesor, stiuta de toata lumea care joaca tenis in acest oras, de ce cel pedepsit este copilul meu? Profesorul mincinos este premiat, iar copilul exclus? Unde este logica si dreptatea aici?
Recunosc acum deschis ca si  eu sint  vinovat, ca am avut incredere intr-un om pe care il credeam dedicat tenisului, desi cunostintele sale in acest domeniu, in ciuda diplomei sale de care este atit de mindru, las sa fie apreciate de parintii celorlalti copii care au nesansa si obligatia sa fie antrenati de dinsul.
Mai sint vinovat ca in focul  pasiunii mele pentru tenis am cheltuit enorm din bugetul unei familii normale, de salariati, ca sa ii asigur copilului meu tot ce ii trebuie: rachete, mingi, echipament, cu deplasarea si cazarea la turnee in tara, ca sa il duc vara trecuta la o mare academie de tenis din Paris platesc rata si acum la banca (in acesti 4 ani am cheltuit peste 300 de milioane lei), mai sint vinovat ca am crezut in mine si in copilul meu si am pierdut in acesti 4 ani mii de ore pe terenul de tenis, ca sa ce? Ca sa fim izgoniti ca niste infractori dintr-un club sportiv, pentru vina ca am facut si vrem sa facem mare performanta si nu sport de masa??
Vorbeste d-nul Basarab de bani si deconturi, in discutiile dintre noi acest subiect nefiind deloc abordat in aceasta maniera, dimpotriva, eu manifestindu-mi deschis dorinta sa nu primesc nici un ban de la club, doar sa fim lasati sa ne antrenam in continuare ca si pina acum. Raspunsul dumnealui a fost: “Nu ma intereseaza citi bani ati cheltuit, sint banii dv, faceti ce vreti cu ei!”. Dar ca sa obtii performanta trebuie sa cheltui, si cum clubul nu a cheltuit cu Sorin mai nimic, nu trebuia sa o fac eu? Si in loc sa fim macar respectati pentru asta, sintem dati afara?
Poate ne spune conducerea clubului cum poate face un profesor, oricit de competent ar fi el, mare performanta in tenis, in 18 ore pe saptamina, cu 20 de copii (las la o parte faptul ca nu au fost niciodata 20 de copii la tenis)? Sorin face uneori mai mult de 18 ore de antrenament pe saptamina cu mine, individual, si cu parteneri de antrenament mai mari ca el cu multi ani, multi dintre ei fiind adulti, doar asa putind face fata cerintelor unei pregatiri de mare performanta. Ce ar trebui acum, sa stea la coada sa primeasca cite o minge aruncata de acest profesor sau sa schimbe mingi cu copii care abia stiu sa tina racheta in mina?
Poate se va intreba cineva, firesc, de unde atitea discutii? De ce nu mai sint lasat sa fac ceea ce am facut in toti acesti ani? Raspunsul este ca am indraznit sa imi declar public calitatea reala de „antrenor” al baiatului meu (chiar daca deocamdata fara diploma), fiind in acelasi timp ca o oglinda in care acest profesor isi vedea adevarata competenta. Veneau parintii copiilor de la club si se uitau cu jind si mirare la ceea ce face Sorin pe teren la antrenament, in timp ce ei joaca „bambilici”, asa numind cei mai multi dintre ei tenisul jucat de proprii copii.
In iarna trecuta, in timp ce profesorul Savu era in concediu (performanta nu are vacanta in tenis), 5 copii legitimati la club s-au antrenat cu mine si Sorin, la rugamintea parintilor acestora. Nu le dau numele, ca nu am dreptul sa-i amestec in acest scandal, insa ei au continuat sa se antreneze cu noi si cind profesorul Savu a reusit sa isi gaseasca o sala de antrenament. Acesta  a fost momentul in care acest profesor si-a vazut pusa competenta, indirect, la indoiala, desi intentia mea a fost doar aceea de a ajuta niste copii sa joace tenis alaturi de baiatul meu care le era si este un adevarat model. Si, dupa ce si-a obtinut, fraudulos in opinia mea, gradatia de merit, in acest an, a cautat sa ne dea afara din club, fapt reusit acum, cu largul concurs al domnului Basarab, care isi trece in cont probabil cea mai mare realizare a mandatului sau de director de pina acum. 
Protocolul in baza caruia eu mi-am antrenat „ilegal” copilul in acest an a fost semnat si stampilat de conducerea de atunci a clubului si profesor. Ce vina am eu ca nu a fost inregistrat? Dar atunci cind exista rea-vointa si dorinta de a face rau, orice argument logic si de bun simt nu este luat in considerare.
Pentru ca am si eu intrebarea: ce rau am facut pina acum si ce rezultat extraordinar managerial se obtine prin excluderea celui mai bun copil din tara la tenis din clubul scolar? Acesta este modul in care sint stimulati si incurajati copii sa faca sport de performanta, fiind dati afara daca reusesc sa faca acest lucru fara ajutorul profesorului angajat? Peste 70 % din copiii legitimati la cluburile din tara nu fac antrenamente cu profesorii din cluburile respective, din diferite motive. La noi de ce este o obligatie asta? Ca sa-si justifice salariul un incompetent?
Sint dezgustat si revoltat, nu am puterea sa ma lupt cu paragrafe de legi si regulamente scolare, am doar puterea sa sper ca voi gasi un club si niste oameni cu suflet care sa ne ajute sa mergem mai departe. De altfel, deja am 2 oferte de la cluburi mari din tara unde Sorin este  invitat sa se legitimeze, dar dorinta noastra e sa ne reprezentam orasul, nu pe altii. Mai am puterea sa le spun doar atit acestor 2 profesori: sa va fie rusine! Nu faceti deloc cinste acestei onorabile bresle, purtindu-va in acest mod cu un copil care nu are alta vina decit ca stie sa viseze si munceste sa isi implineasca visul !
Adresez un apel autoritatilor locale, domnului Primar Gabi Ionascu, sa  ne ajute, in baza prevederilor Legii Sportului, sa putem continua pregatirea si participarea la competitii in continuare in orasul nostru, pentru orasul nostru, iar presei sportive sa reflecteze la cum se face performanta in Clubul Sportiv Scolar Slobozia.
Cu speranta si tristete, un parinte ranit, dar nu invins!
 
Ionel IORDACHE
  “

1 comentariu

Dă-i un răspuns lui codescu adrian Renunțați la răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.