Care/va/sa/zica

0

Asta e. Avem Guvern, nu si guvernare. Si mai tot ce vine dinspre Victoria (sau, ma rog, de la Cotroceni prin Victoria ori viceversa) are darul sa ne lase in ceata. Declaratii peste declaratii. Toate acuze la adresa celor plecati de la Guvern. Fireste, acestia au avut vina lor, pentru ca, daca nu erau vinovati, nu erau schimbati, nu? Pe noi insa ne intereseaza ce fac ’mnealor, cei de acum. Suntem sfatuiti sa strangem cureaua. O strangem, ca ne-am obisnuit cu asa ceva. O strangem pentru ca noi, romanii, suntem chiar meseriasi in a spera. Detinem chiar arta sperantei. Arta pe care, uneori sau de cele mai multe ori, o intretinem prin hazul si necazul cu care am fost haraziti de Creator. Ceea ce da sperantei noastre si mai multa vitalitate. Pentru, nu-i asa, peste necazuri treci mai usor daca nu le iei in seama… Nu iei in seama necazul, acesta nu exista, nu? De unde si cugetarea: Am necazuri, deci exist. Iata, bunaoara, un ministru secretar de stat la Munca – munca lui, caci a noastra dupa care tanjim s-a dus pe apa Sambetei… – ne indeamna sa facem eforturi spre a iesi din criza. Nu-i asa ca zice bine? Dar sa vedeti ce zice mai departe. Mai departe zice asa: „… ca atare CAS nu va supara pe nimeni”. Adica, acea crestere cu 3,3 la suta pe care angajatorul trebuie sa o plateasca pentru ca si-a permis sa aiba si el salariati, ca si patronii bugetului nu va aduce suparare acestora. Si angajatorii, fireste, nu se supara. Ei chiar vor angaja chiar mai multi salariati, dupa mintea ’mnealui, pentru a plati si mai mult la buget. Pentru ca, in criza fiind, bugetul e in mare suferinta. Si cine sa ajute bugetul daca nu oamenii cu initiativa, nu? Sau, apropo de eforturi, de ce sa se supere, bunaoara, pensionarii ca platesc si ei impozit pe amarata lor de pensie? Impozitul are darul sa le aminteasca de vremurile cand erau salariati. De vremurile cand erau mai tineri. inaripand sperantele. Ingeras, nu mai ai aripioare… Ah, ce melodie! Amin…
 
Ion ALECU

Lăsați un mesaj