Dezordinea din ordinea intrebarilor

0

Cand intrebarile ajung sa ne sufoce, asa cum ne sufoca acum in vreme de criza – criza insasi constituindu-se intr-un mare si insurmontabil semn de intrebare -, intelept ar fi sa se stabileasca ordinea raspunsurilor, nu doar sa se contabilizeze intrebarile. Or, ca sa stabilesti ordinea raspunsurilor, logica elementara spune ca se impune o ierarhizare corecta a intrebarilor, in functie de importanta si, mai ales, presiunea lor in vederea declansarii actiunilor ce se cuvin si, mai ales, se impun.
Prin urmare, ce ii preocupa in clipa de fata pe romani? Criza, desigur. Mai direct spus, romanul e interesat, in clipa de fata, sa auda cum e cu stransul curelei. Pana unde va merge cu acest strans, ce se va intampla cu slujba lor, cu leafa lor, cu pensia lor, cu viata lor… Asteapta nu explicatii, nu justificari (de acuze si scuze e satul!), ci garantii. Chiar daca nu pe masura asteptarilor, dar, cat de cat, garantii. Garantii sa le motiveze macar sperantele viitoare. Sperante ce, pana la urma, dau posibilitatea politicienilor sa-si manifeste si pe mai departe vocatia de a promite, nu? in paranteza fie spus, prinsi de mirajul puterii, se pare ca politicienii au lasat balta chiar si speranta electoratului, adica singura si sigura lor platforma electorala. Paranteza necesara, intrucat ea explica destul de clar dezordinea din… ordinea intrebarilor, preocuparea politicienilor fiind aceea de a nu-si pierde nici o clipa vitalitatea din campanie electorala. De unde si starea permanenta a acestora de campanie electorala. Se vede cu ochiul liber, de fapt, cum se lupta politicienii nostri cu criza. Nu cu mijloacele specifice, practice, tehnice, ci cu mijloace electorale. Adica, politice. Si nu atat politice – necesare si importante intr-o astfel de lupta – cat politicianiste. Anul 2009 este, intr-adevar, un an electoral. Important pentru Romania, atat prin alegerile europarlamentare, cat si prin cele (mai ales acestea, am spune) prezidentiale. Anul 2009 este insa si anul crizei. Semnele de intrebare sunt evidente si de o parte si de alta. Nu pot fi amestecate, chiar daca ele se intrepatrund oarecum, dar, din punctul de vedere al abordarii, s-ar cuveni asezate intr-o ordine, nu?
Ajungem, asadar, si la preocuparea politicienilor. Ce-i preocupa pe dumnealor in clipa de fata? Criza? Nu pare. Pentru ca, daca i-ar fi preocupat criza, s-ar fi vazut si niste masuri de confruntare cu ea, nu s-ar fi recurs doar la declaratii si pronosticuri de parca altii ar fi fost in arena luptei cu aceasta criza, de la noi, si nu ei insisi. Presedintia? Nici. Pentru ca, daca i-ar fi interesat Presedintia, s-ar fi cautat (si prezentat) candidatul care sa ocupe acel inalt portofoliu, nu doar un participant la alegeri pentru a-l inlatura pe Traian Basescu de la Cotroceni. Cum se vede, politicienii nostri nu sunt in dificultatea doar cu ordinea intrebarilor, ci chiar cu intrebarile insesi. Pe care inca nu si le-au formulat. Sau poate ca nu au nici un interes sa le formuleze. Caci o intrebare logic formulata asteapta si un raspuns pe masura, nu? Or, politicienii au tot interes sa explice cuiva ceva, interesati fiind doar de soarta lor, de imaginea lor, dezordinea din ordinea intrebarilor fiindu-le de un real folos. Deocamdata…

Ion ALECU

Lăsați un mesaj

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.